Schitul Sf. Ioan Iacob și Sf. Mc. Alexandra din Sunători și-a sărbătorit vineri, 21 aprilie 2023, unul dintre hramurile bisericii. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, această sărbătoare a fost și acum prilej de mare bucurie duhovnicească. Acesta ne-a binecuvântat și cu o vreme potrivită, soarele strălucind blând pe cer în timpul Sfintei Liturghii, spre bucuria tuturor celor prezenți.
Programul liturgic al sărbătorii a început de joi, 20 aprilie 2023, de la ora 17:00, cu Slujba Vecerniei oficiată de un sobor de preoți şi diaconi alături de obștea schitului.
Am trăit cu emoție clipe de înălțare sufletească participând la slujba hramului de vineri, începând cu ora 09:00, când s-a săvârșit Rânduiala Ceasurilor Pascale, urmată de Slujba Sfintei Liturghii, apoi Sfințirea cea Mică a apei. La sfânta Slujbă a participat obștea de maici, conduse de maica stareță, stavrofora Magdalena Onofrei și o mulțime de credincioși veniți vecinătate, pentru a sărbători cu evlavie pe ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș de rugăciune. Răspunsurile la strană au fost date de către corul maicilor sosite de la Mănăstirea Cămârzani, special pentru acest eveniment.
Din sobor au făcut parte părintele protopop Aurel Goraș, Protosinghel Nectarie Jacotă și Ieroschimonahul Teofil Boian. Alături de enoriași, la slujbă a participat și primarul Mazăre Andrei Ștefăniță, primarul comunei Dorna Arini, care se numără printre cei care ajută constant și în limita posibilităților sale acest așezământ. Plin de învățăminte duhovnicești și foarte apreciat de întreaga asistență a fost cuvântul de învățătură rostit de părintele protopop Aurel Goraș, care a evidențiat importanța sărbătorii, dar și multiplele semnificații duhovnicești ale acesteia.
„Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, ce nu are dată fixă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată și amintește de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare. În semn de mulțumire, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit apoi foarte multe minuni, consemnate în documente. Biserica, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul. Această sărbătoare închinată Maicii Domnului amintește totodată și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde și de vindecare.
Să rânduiască Bunul Dumnezeu să ne purtăm Crucea Noastră cu biruință, în lumina Crucii lui Hristos, încredințându-i pe cei din jurul nostru de trăirea sfântă și sfințitoare a credinței curățitoare”.
Pentru orice comunitate creștină hramul înseamnă o zi de sărbătoare deosebită, în care sunt cinstiți sfinții ocrotitori ai Bisericii.
„Sfânta împărăteasă și muceniță Alexandra (cunoscută și sub numele Prisca) a fost soția împăratului Dioclețian (284-305). Și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea, pe timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Maximian Galerius (305-311). Sfânta Alexandra și-a mărturisit credința în Dumnezeu atunci când a văzut că Sfântul Gheorghe rămăsese în viață prin mare minune, deși fusese torturat îndelung. Fiind întemnițată, Sfânta Alexandra a fost condamnată la moarte în chinuri, ca și Sfântul Gheorghe, iar când a auzit acest lucru, s-a rugat Domnului din toată inima și a trecut la cele veșnice înainte de tortură. Cele trei slugi ale sale, Aplo, Iachie și Codrat, s-au jertfit după ce și-au mărturisit credința în Hristos Domnul”.
De asemenea, părintele protopop a transmis binecuvântarea Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru obștea și închinătorii de la Schitul Sf. Ioan Iacob și Sf. Mc. Alexandra din Sunători, la acest moment de sărbătoare.
„Cele două minuni amintite au fost rodul credinței și al rugăciunii. Dumnezeu face minuni și cu noi dacă ne rugăm la biserică, acasă, la lucru, pretutindeni. Când omul se roagă din toată inima și cere de la Dumnezeu iertare, dobândește iertare, dar și o inimă compătimitoare, cum spune Sf. Isac Sirul, care-i cuprinde pe toți semenii, toată creația”.
În cuvântul ei de mulțumire adresat celor prezenți, stavrofora Magdalena Onofrei a punctat:
„Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că ne-a ajutat și anul acesta cu toate cele trebuitoare acestui praznic, mulțumim smerit IPS Arhiepiscop Calinic și părintelui protopop Aurel Goraș pentru buna lor păstorire și pentru neîncetata purtare de grijă, mulțumim sfințiților părinți prezenți pentru bucuria și onoarea pe care ne-au făcut-o binecuvântând sărbătoarea noastră cu prezența lor, maicilor de la Mănăstirea Cămârzani pentru ajutorul acordat la strană, precum și tuturor credincioșilor care ne-au trecut pragul și care au dorit să se alăture la această sfântă sărbătoare. Aducem prinos de mulțumire binefăcătorilor Schitului nostru, rugăm pe Bunul Dumnezeu să răsplătească fiecăruia cu cele cerești în locul celor pământești – după faptele, credința și dragostea lor. Bunul Dumnezeu să le împlinească dorințele cele bune, și împreună lucrând cu Maica Domnului și Sfânta Mucenică Alexandra, să le aducă pace, bucurie și călăuzire pentru mântuire”.
Trecând prin mulțime, am auzit pe cineva venit de pe alte meleaguri într-un dialog telefonic, spunând că „se află tocmai în Bucovina, la un schit cu oameni frumoși la suflet și în trăire duhovnicească; un loc unde găsești un izvor cu ape vindecătoare și te poți închina la unul din veșmintele care a acoperit moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, donație a Mitropoliei Moldovei. Mă bucur așadar că, preț de câteva ore, am fost și eu în comuniune cu aceste suflete alese, prezente la această frumoasă sărbătoare”, a adăugat acesta.
Mai mult și mai bine de atât nici noi nu am putea spune despre acest loc și oamenii săi.
„Omul credincios și demn mulțumește permanent lui Dumnezeu pentru că trăiește în creația lui Dumnezeu și o folosește, adică folosește aerul, apa, pământul, căldura soarelui și toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susține viața. Iar semenilor care-l ajută, omul le mulțumește în toată clipa, deoarece simte că recunoștința este lumina vieții în comuniune și a creșterii lui spirituale în demnitate și bunătate”.
Acest loc sfânt, slujbele și activitățile desfășurate aici, ne țin aproape unii de alții în mod concret, sprijinindu-ne, ajutându-ne, în momente de cumpănă, de deznădejde, dar și în clipele frumoase. Bucură-te așadar prieten drag cititor sau călător, de toate aceste daruri minunate și de valoarea vieții tale, de fiecare răsărit de soare și binevoiește a ne călca pragul.
Lasă un răspuns