Aceasta este singura descriere care îmi vine în minte când mă gândesc ce a reprezentat profesorul Popa în întreaga lui viață: un „înger al luminii”. Ca manifestare a lui Dumnezeu, domnul profesor se numără printre acei câțiva aleși care nu au fost doar simpatici sau drăguți, ci plini de iubire. Pentru că din ce altceva provenea preaplinul lui sufletesc, dacă nu din iubire?
Dorința de a ajuta oamenii a avut ca izvor nesecat această natură iubitoare a domnului profesor, iar sensibilitatea ființei lui l-a îndreptat spre natură, simțind că acolo îi oferă Universul instrumentele cu care să-și ajute semenii. „Suntem mai mult decât plante”, par să-i fi spus florile. „Suntem leacuri”, i-au șoptit acestea. Iar profesorul de matematică, cu pacea lui lăuntrică, cu o sensibilitate a ființei rar întâlnite, le culegea, transformându-le în adevărate medicamente.
Sunt unul dintre miile de oameni care i-au trecut pragul, cerându-i ajutorul, după ce medicamentele eșuaseră. Mărturiile ar fi copleșitoare, iar unele dintre ele s-ar încadra, fără nicio exagerare, la adevărate miracole. Profesorul Popa a făcut adevărate miracole nu doar în planul sănătății oamenilor care i-au cerut ajutorul, ci și cu copiii și adolescenții care i-au fost elevi. Propria lui experiență le-o oferea cu generozitate lor, și anume că Universul le oferă toate darurile la care râvnesc, dacă sunt gata să muncească mult.
Iar visurile împlinite ale multor generații de elevi, care au necesitat timp și efort, își au sursa în îndemnurile și încurajările profesorului Popa. Dumnezeu pare să-i fi trecut în „fișa postului” și râsul. În orice imagine sau ipostază ni-l vom aminti, aceasta va fi însoțită de un surâs. Marca unui om atât de sensibil și de inteligent nu putea fi decât surâsul, iar în acesta a stat și esența chipului plăcut de care am avut parte noi ceilalți, indiferent că i-am fost elevi, colegi, vecini, prieteni, pacienți sau rude.
O seninătate veselă i-a brăzdat ființa, iar apropierea față de un om înzestrat cu un asemenea dar se dovedește a fi, dacă nu „leac”, măcar „vitamine” de luat în timpuri grele. Un filosof român, drag sufletului dumnealui, spunea că „atunci când viața noastră „se prepară”, sunt introduse întâlnirile pe care trebuie să le avem într-o viață”, întâlniri fără de care viața noastră ar fi neîmplinită.
Când ne vom face bilanțul, noi toți cei care l-am cunoscut pe domnul profesor Eugenius Popa vom realiza că am avut șansa și onoarea să dăm peste un „mare întâlnit”, un om care a dus lumea pe umerii lui, manifestându-și Darul în fiecare zi a existenței sale. Bunul Dumnezeu să te odihnească în pace, domnule profesor, și un mare mulțumesc pentru călăuzirea pe care ne-ați oferit-o!
Dumnezeu să îl odihnească!
Drum lin spre cer, domnule profesor Eugenius Popa. Dumnezeu să te odihnească în pace și îngerii să te ocrotească așa cum ne-ai salvat pe toți, mii de oameni, de la boli grele. Condoleanțe familiei!
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
Dumnezeu să îl odihnească în pace! Și pe mine m-a ajutat foarte mult.
Dumnezeu să îl odihnească în pace și liniște.
Drum lin alături de îngeri, suflet blând! Cel mai rău îmi pare că deși a salvat mii de oameni totul va rămâne doar istorie. Nu am reușit să facem o carte după știința dumnealui, care să ne rămână pentru a face față luptei cu bolile. Un om optimist, plin de energie, mereu cu zâmbetul pe buze și extrem de dăruit în tot ceea ce a făcut! Dumnezeu să vă aibă în pază, domnule profesor!
Mulțumim, domnule profesor, că ne-ați iubit! Drum lin printre ecuații! Spre infinit.
Un om atât de minunat! Mi-a fost diriginte în gimnaziu, în anii 1985. Mi-au rămas în suflet multe din vorbele dumnealui, iar amintirile din excursiile în care ne-a dus în cei patru ani le-am împărtășit copiilor mei. Ați adus atât de multă bucurie în jurul dumneavoastră! Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule diriginte!
Dumnezeu să îl odihnească în pace! Un om deosebit!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Odihnă veșnică alături de îngeri. A fost o persoană care merită mult respect pentru tot ce a făcut pentru semenii lui. Dumnezeu să te odihnească în pace și să îi fie țărâna ușoară.
Un om deosebit.
Dumnezeu să îl odihnească în pace și sincere condoleanțe familiei! Domnul profesor mi-a fost diriginte în anii 1980-1983 și mi-a influențat foarte mult cursul vieții. Mi-a deschis plăcerea pentru matematică, ceea ce a dus la o carieră frumoasă în inginerie. Cred că toți colegii mei l-au iubit și admirat ca pe un tată. A fost un om extraordinar, care va fi mereu în inima și în gândurile noastre.
Dumnezeu să îl așeze printre îngeri. A fost un profesor de matematică deosebit de la care ai putut prinde drag de matematică.
Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule profesor!
Am citit cu drag articolul și comentariile. Mă bucur că sufletul bun și omenia încă sunt valori, că încă mai are cine să le aprecieze! Da, este nevoie de astfel de repere ca domnul profesor Popa pentru o revenire la normalitate, la firesc, la ceea ce românul numește bunăcuviință. Ce frumos este să trăiești așa încât să lași o dâră de lumină prin viață!
Veșnica lor amintire! Îl știu de când era el elev (1952). Le-am avut ca învățătoare pe mama lui, în primele două clase (1952-1954), și pe sora lui, doamna Oltița (Florescu) Pascu, în clasa a treia (1955). Odihnă deplină!
Un om deosebit care a lăsat urme în sufletelor tuturor celor care l-au cunoscut ca profesor și coleg. L-am cunoscut în 1985 când am organizat o expediție în Delta Dunării alături de doamna Popa și doamna profesoară Udișteanu. Apoi nu de puține ori alergam la dumnealui pentru anumite sfaturi și plante medicinale. Păcat că a ajutat atât de multe persoane, iar dumnealui nu a putut fi ajutat în momentul cel mai dificil, care i-a adus sfârșitul. Să îi fie țărâna ușoară! Nu îl vom uita niciodată!