Profesori de top: Ciprian Vrînceanu

Ciprian Vrînceanu, profesorul de istorie de la Liceul Teoretic „Ion Luca”, este cel care deschide o listă lungă de profesori din Vatra Dornei ale căror merite trebuie să treacă dincolo de colectivele de profesori din care fac parte. Pe colegul meu l-am cunoscut mai bine într-un schimb pe care liceul nostru l-a făcut cu o școală din Palermo, Sicilia, ca urmare a unui proiect Comenius realizat de colega noastră, Dana Bereholschi.

M-a surprins ce om deschis și plăcut e, cât șarm și umor are sau de cât simț al organizării dispune. În privința răbdării de care dă dovadă mărturisesc că l-am invidiat întotdeauna. Nu-și arată consumul interior, indiferent de presiunea la care ar fi supus, iar pentru asta are și o armă: umorul, pe care îl are din abundență, și nu orice tip de umor, ci unul inteligent, subtil, „rasat”.

O glumă bună, o ironie fină, un zâmbet, fac din dumnealui un om extrem de plăcut atât în clasă, cât și în cancelarie. Nu l-am văzut niciodată încrâncenat, înverșunat, și asta deoarece pare conectat la un „sine superior”, care îi șoptește atunci când are nevoie: „Și asta va trece”.

I-am spus încă de când ne plimbam cu elevii noștri pe străzile Romei că ar face bani mulți dacă ar organiza excursii în acest fabulos oraș, la Atena sau Ierusalim, pentru că e „tobă” de istorie, și dincolo de starea de bine pe care o produce prezența lui, e și un foarte bun povestitor. Cei cărora le-a fost ghid în excursiile din Maramureș, Bucovina, organizate de diferite agenții de turism, știu că aceste câteva calificative sunt insuficiente față de calitățile pe care domnul profesor și le-a exersat în calitate de ghid.

Mărturie pot depune și elevii care l-au însoțit în diferite excursii prin țară, ca diriginte, sau elevii olimpici ai liceului, care an de an au fost recompensați și cu câte o excursie. La aproape un an de la trecerea la învățământul online aș putea să adaptez o vorbă cu care mulți dintre colegii de la „Ion Luca” vor fi de acord: „Cine n-are un Vrînceanu să-și cumpere”.

Rar întâlnești un om care să ajute mai dezinteresat ca dumnealui. Deși nu e domeniul în care performează ca profesor, este uluitor cum a reușit să ajute pe toată lumea cu acest „e-learning” (învățământ electronic). Cât despre materia pe care o predă, istoria, cu care face performanță, pot să spun că mi-aș fi dorit să am un astfel de profesor în anii de liceu.

Nu doar rezultatele de la Bacalaureat și Olimpiadele Școlare vorbesc despre valoarea domniei sale, ci și ce se întâmplă efectiv în sala de clasă, unde reușește, nici mai mult, nici mai puțin, să capteze atenția tuturor elevilor. Cu Vrînceanu profesor nu ai nevoie de meditații ca să iei 10 la BAC (așa cum s-a tot întâmplat în acești ani). Mă întreb când își va „breveta” metoda pe care el singur o numește „algoritm”, aceea prin care orice elev poate răspunde fără greșeală la prima parte a subiectului de Bacalaureat?

Printre performanțe aș enumera faptul că le ridică nivelul cunoștințelor tuturor, fiind genul de profesor care nu se adresează doar unui grup restrâns de elevi; știe să-i îndrume pe tineri în așa fel încât să-și realizeze visul; are tăria să le atragă atenția atunci când aceștia se iluzionează; corectează direcția unora dacă este necesar, iar dacă „virajul” produce teamă, se pricepe să le explice copiilor că saltul va fi mai mic decât teama, iar încrederea și stima de sine crescută le vor da aripi.

Am convingerea că Ciprian al nostru va continua să învețe și să inspire multe generații de elevi, manifestând darul lui Dumnezeu, și anume acela de a fi un adevărat „designer” de destine.