Dacă am avea o cruce pe care să scrie „Orașul lacătului pe porțile fabricilor”, ar mai primi două nume ca urmare a „decesului” fostului ICIL și a fabricii de lapte din Floreni. Închid lista cu faimoasele Ucrups, Regnafor, Foresta, MinBucovina, Cooperativa Meșteșugărească, CLF, case din lemn etc.
Mândria patriotică locală primește o dublă lovitură, una ce ține strict de românismul mult trâmbițat, că firmele străine vin, exploatează și pleacă, lucru parțial adevărat (acționari români la toate falimentele locale), iar cea de-a doua, brandul LaDorna nu mai are legătură cu Dorna. Greu moment pentru moralul nostru, mai ales că brandul l-a făcut tot un străin.
Mai producem ceva geamuri și uși termopan, niscaiva cherestea, niște componente pentru stupi, precum și vreo câteva case din bușteni. Asta-i tot ce a mai rămas într-un orășel care număra cândva 23.000 de locuitori și multe mii de locuri de muncă. Dacă nu s-ar fi dezvoltat fabricile de apă din zonă, Dorna risca să rămână doar cu un sfert din populație.
Peste tot acest declin economic, primarii au deschis larg porțile supermarketurilor străine, acestea aspirând banii locuitorilor, având și ei, ca orice român, „cultul frigiderului”. Prin anul 2005, la inițiativa primarului, un așa-zis „grup consultativ” își dădea acordul pentru construcția unui supermarket pe stadion, însă ce e și mai grav e că unii îi numeau pe agenții economici locali: „Hoți! Sunt toți niște hoți”, în ciuda faptului că în sală erau dorneni care activau în comerțul dornean.
În tot acest dezastru, mai vin peste noi și efectele pandemiei, iar industria HoReCa primește și aceasta o lovitură grea. Deci exact când vine un tsunami economic peste lume, orășelul nostru se confruntă cu o pierdere masivă de locuri de muncă. Cine să ne fi pregătit pentru criza în care ne afundăm? Unii dintre cei pe care i-am tot girat prin votul nostru să rămână la putere, ar fi falimentat și un chioșc dacă l-ar fi avut pe mână. Așa că?
Cât despre ipocrizia oamenilor, aici excelăm și ca popor. „Ce-i plângeți, bă, pe ăștia?”. Astea erau comentariile la interviurile privind situația complicată din turism. Mai e nevoie să amintim despre cei din turismul balneo, criticați, bârfiți, stigmatizați? Fără stațiune, fără bazele de tratament, Dorna și-ar pierde identitatea. Se arată cineva îngrijorat de ce se întâmplă cu lucrătorii din industria balneo locală? Sau despre dificultățile patronilor?
Dar de replica „Să ia austriacul lemnul, nu hoții ăștia de români!” ce ziceți? Naivitatea noastră nu e câtuși de puțin virgină. E cât se poate de codoașă, ca și frustrarea, invidia și ura. Nu cred că avem vocație de păguboși. Facem și noi parte din „cazanul” balcanic, în care fierb și se manifestă multe emoții. Cât despre paharul de vin care ni se oferă acum, când ne chiorăie mațele, îl putem refuza. După ce vom învăța să gătim singuri, ne vom putea potoli și setea.
Corect! „După ce vom învăța să gătim singuri”, aceasta este cheia rezolvării crizei. Că nu vom ști face sushi sau tort de trufe. În situația confuză în care suntem este bun și balmoșul sau sarmalele. Și apoi, sub auspiciile progresului, poate vom ajunge și noi stăpâni la noi în țară, cum vine vorba!
Felicitări autorului pe care l-am descoperit absolut întâmplător. Nu știu cum se face că, la nivel individual, sunt atâția români inteligenți, corecți și cinstiți, dar ca popor nu ne iese nimic. Mare tristețe să vezi o țară atât de frumoasă lăsată de izbeliște.