De ce se pierd procesele cu Casele de Pensii?

Ne-am întrebat atât eu, cât și alți ortaci pensionari de ce se pierd procesele cu Casele de Pensii pe Legea nr. 192/2015? Aveam și răspunsul, un răspuns neoficial și nesusținut de vreo probă, și anume intervenția politicului, pe diferite căi, în actul de justiție. Dar acum avem și proba!

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, ordonă (el îi spune „recomandare”) președinților Curților de Apel și Tribunalelor să respingă procesele „care au ca obiect drepturile salariale” ale angajaților (link aici). Deci, ministrul Toader ordonă, pardon recomandă, președinților de instanțe, nici mai mult nici mai puțin, decât să încalce legile în vigoare.

Cât despre separația puterilor și independența justiției nu se încurcă domnia sa în asemenea detalii. Totul „ținând seama de impactul bugetar creat de hotărârile judecătorești” pe care instanțele de judecată le vor pronunța. Prin această acțiune, de o gravitate extremă, statul dragnist își recunoaște falimentul și faptul că nu poate plăti salariile angajaților din sistem în cuantumul stabilit prin legile în vigoare.

Acum vă veți întreba ce legătură este între demersul lui Tudorel Toader și Casele de Pensii? Este! Pentru că așa cum ministrul Toader intervine brutal în actul de justiție, la vedere, și alți miniștri au putut interveni, pe ascuns, și au putut influența deciziile în procesele pe care pensionarii nedreptățiți le-au intentat Caselor de Pensii Județene. Să detaliem:

Legea 192 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 504 din 8 iulie 2015, părea să fi fost dată pentru a corecta decalajul dintre cei care s-au pensionat înainte de 1 ianuarie 2011 și cei care au intrat în pensie după acea dată. Spun părea pentru că se vede că legea respectivă, dată în an preelectoral, a fost dată de PSD pentru a le aduce voturi și nu din grija față de pensionari. Iar acum PSDragnea nu știe cum să scape de efectele ei, neputând-o susține financiar.

Concret, Legea 192/2015 avea în vedere majorarea cu 50% a punctajului de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și aici intră, în principal, pensionarii din minerit, atât cei de la exploatarea uraniului (condiții speciale), cât și cei din minele de cărbuni și de minereuri. Mai intră, însă, și muncitorii care au lucrat în mediu toxic, cu expunere la praf și particule abrazive și alte asemenea, din combinate, fabrici și uzine, care au avut specificat grupa I de muncă în carnetul de muncă.

De asemenea, legea avea în vedere creșterea punctajelor cu 25% pentru pensionarii care proveneau din grupa a II-a de muncă, adică cei care proveneau din cariere, platforme miniere, turnătorii sau alte locuri cu muncă grea și care, de asemenea, au avut trecut în carnetul de muncă grupa și perioada în care au desfășurat astfel de activități.

Legea 192/2015 mai prevedea că recalcularea se va desfășura în termen de doi ani (24 luni) și că pensiile recalculate se plătesc începând cu 1 ianuarie 2016, indiferent de luna sau anul în care se primește decizia. Legea a fost primită cu satisfacție de pensionarii de dinainte de anul 2011 și privită ca un act de dreptate socială.

Doar că după ce au început să vină deciziile de la Casele de Pensii, fie ele din Suceava, unde sunt și eu arondat, fie din Maramureș, din Valea Jiului sau din Argeș (fostele mine de la Jilț și Voievozi) satisfacția a fost înlocuită de stupoare și mânie.

Casele de Pensii au majorat cu 50% și stagiul de cotizare și astfel punctajul rezultat din calcul era mai mic decât cel aflat în plată și în consecință rămânea în plată punctajul cel mai favorabil. Cinica explicație este că pensiile nu scad! Dar nici nu cresc așa cum prevede legea. Toate deciziile de care am cunoștință au fost calculate la fel și astfel, din pix, am rămas cu buza umflată.

Am primit și eu o astfel de decizie pe 30 mai 2016. Am contestat-o, cu argumente juridice, am primit răspuns negativ, după care m-am adresat instanței de judecată. La fel au făcut o parte din colegi, alții preferând expectativa „deh, capra vecinului trăiește, dă lapte, sau deja a murit”. Avocați, expertiză contabilă, timp, foarte mult timp pierdut, consum psihic și nervos. Unele procese câștigate în primă instanță, altele pierdute, pentru ca în final, inexorabil, Curtea de Apel Suceava admite apelul Casei de Pensii.

Dacă la început au fost câștigate unele procese (justiția era încă independentă) după ce acesteia i s-a pus „pumnul în gură” s-a pierdut pe linie. În jungla legislativă din România, unde legile se calcă pe picioare unele cu altele, fiecare își construiește propria argumentație și se ajunge ușor la un dialog al surzilor. Iar dacă și balanța este stricată…

Astfel și Casa de Pensii Suceava a găsit argumente în favoarea ei, scoțând sau introducând în lege, după bunul plac, elemente care îi susțineau argumentația mincinoasă. Ne întrebăm acum ce rost a avut Legea 192/2015 dacă nimeni nu are nimic de câștigat și care împinge instituțiile statului tirănesc și tâlhăresc la minciună și înșelătorie? Iar pe pensionari îi face să piardă bani cu avocați și experți, cu drumuri, cu taxele judiciare și poștale, adică pe cei care au avut curajul să înfrunte „sistemul ticăloșit”.

Cheltuieli suportate din pensii poate ceva mai mari decât ale altor categorii de pensionari, dar să nu uităm că minerii au lucrat 15-20 de ani, unii chiar mai mult, sub pământ, încălțați zilnic în cisme de cauciuc, de multe ori sparte din cauza proastei calități a echipamentului de lucru, în curent și praf radioactiv, în locuri de muncă în care „ploua”, cum se spunea, cu referire la locurile de muncă cu infiltrații de apă.

Nu spun acestea ca să fim compătimiți, ne-am ales meseria, știam care sunt riscurile și, în ceea ce mă privește, aș lua-o de la capăt dacă m-aș întoarce la vremea tinereții. Poate cu ceva mai multă înțelepciune. Dacă ar exista statistici în privința stării de sănătate și a mortalității celor care au lucrat la IMR (Întreprinderea Metale Rare București, EM Crucea), aceasta a purtat mai multe denumiri în decursul anilor, dar în mentalul colectiv a rămas și astăzi ca IMR și IMR-iști, rezultatele ar fi, cred eu, cutremurătoare.

Mulți au murit înainte de a împlini 60 de ani, încât pot spune că cei care au depășit acest prag sunt mai degrabă excepția decât regula. Sau poate tocmai de aceasta trage de timp statul dragnist. Speră să moară cât mai mulți, dat fiind faptul că mineritul a fost în mare parte lichidat și nu mai produce pensionari, încât să aibă cât mai puțin de plătit. Cinic calcul economic.

Justiția? Care justiție? Actul oficial, cu antetul Guvernului și al Ministerului Justiției, cu semnătură și ștampilă dărâmă oficial mitul, căci mit a fost, independenței justiției. Tovarășa cu cântarul stricat și cârpa roșie la ochi a dovedit că este nu numai oarbă, ci și proastă și curvă.