„La mulți ani celor care îmi poartă numele!”. Asta le-a urat primărelu’ nostru de Sfântul Ilie celor prezenți la festivalul de folclor. Câteva babe venite în stațiune au dat să-ngenuncheze, derutate și de chelia omulețului, care strălucind în soare, aducea cu o aură mistică.
Unii spun că e din nou o dumă din puțul gândirii primarului, alții că e o “perlă” dintre cele cu care ne-a obișnuit, iar cârcotașii nu s-au arătat deloc surprinși, spunând că era de așteptat ca egomaniacul s-ajungă să se creadă “sfânt”.
Fluizii Roji, observatori fini ai luptei dintotdeauna a dornenilor de a avea dreptul ca, măcar la înmormântarea orașului, groparul să fie dornean sadea, vin și cu explicația: orașul martir Vatra Dornei, ucis de prostia celor care l-au condus, mai are o singură șansă de a fi readus la viață: pelerinajul religios. Dacă Arsenie Boca a salvat Hațegul, nea Ilie, autoproclamat “sfânt”, poate umple orașul cu pelerini.
Cu un marketing pe măsură: “Minunea de la Dorna”, “Sfântul Ilie reîncarnat într-un jucător de tenis cu piciorul”, “Noi vă oferim moaște vii!”, “Doamne ajută” funcționează!”, “Tabloul lui Vasile Deac lăcrimează”, ar putea chiar prinde.
Ceva semne prevestitoare au fost, iar aici ne gândim la “sfânta vacă”, animal care circulă nestingherit prin stațiune de când e Boncheș primar; momentul cu înmulțitul berilor de ziua lui, acesta potolind setea unui parc întreg; miraculoasa dexteritate de a da like-uri și “la mulți ani-uri” de dimineață până seara samd. Plutea în aer că toar’șu primar pregătește ceva grandios.
Nu tu fonduri europene, nu tu fonduri guvernamentale, trec anii, 5 la număr, și nimic, dar chiar nimic. Și când colo, hop cu soluția salvatoare: pelerinaj religios! Sfântul Ilie al dornenilor trebuia să se întoarcă cu o soluție de la Ierusalim. Ceva tot i-a copt mintea acolo. Ce tufiș i-o fi vorbit, cine i s-a arătat, ce viziuni o fi avut?
Habar n-avem, dar vă dați seama în ce epocă a minunilor intrăm? Primăria va fi în sfârșit văruită, glafurile vor fi făcute, iar Casa Sfântulețului va primi, după zeci de ani, haine noi. Turla primăriei nu va mai produce emoții trecătorilor, iar din banul văduvei se va schimba și acoperișul, pentru că și acesta trebuie să strălucească în soare, ca și cele ale celorlalte biserici.
Stadioanele, devenite niște tarlale de câțiva ani încoace, se vor dovedi neîncăpătoare pentru mulțimea de microbuze venite din toate colțurile țării. După ce pensiunile și hotelurile se vor umple, după ce vom aduce forță de muncă din alte orașe ca să putem face față invaziei de credincioși, toate cârcotelile se vor topi, iar noi ne vom contopi în marea de iubire față de neamul Celui Ales, dar și față de El, Cel care a îndurat criticile, neîncrederea și hulitul nostru orb și blasfemitor.
Toți fiii risipitori vor reveni acasă, pentru că vor avea în sfârșit la ce să se-ntoarcă. Dacă Arsenie poate să mai aștepte până bărboșii din Sinod se vor îndura să-l facă sfânt, noi, dornenii, nu mai avem timp, și tocmai de aceea decretăm: în țara în care un cizmar a ajuns dictator, un neocomunist și un securist, președinți democrați, iar un actoraș de mâna a doua, prinț al casei regale, de ce nu i-am permite unui oportunist să se creadă “sfânt”, dacă treaba asta ar scoate orașul din necaz?
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!
Până la urmă totuși au făcut ceva, au reușit să asfalteze strada Mălinilor, dar cum? Dacă firma cu lucrătorii ei, care a realizat lucrarea, aveau un asemenea contract în străinătate, dupa două sau trei zile erau trimiși să „culeagă sparanghel, căpșuni și ceapă”. Ce a rămas dincolo de borduri, cum au spart asfaltul după ce au asfaltat, uitând gurile de canal sub asfalt, cum stau de peste două săptămâni gropile din asfalt neastupate încât nu ai cum să circuli ziua, dar noaptea și alte lucrări de gen rebuturi.
Este greu de crezut că dornenii i-ar plăti, dar îi plătesc cei din Primărie, care sunt mână în mână sau vorba lui Busch, sold la sold, cu cârpacii care au asfaltat. Concluzia este că trăim într-un oraș de rahat unde șmecherii fac ce vor cu banii dornenilor. Ba, ar mai fi ceva, la intrarea pe strada Mălinilor de vis-a-vis de Penny Market printre mașinile parcate alandala nu cred că ar permite, Doamne ferește de o situație de urgență, accesul mașinilor de la Pompieri, Ambulanță, ori se știe că salvarea unei vieți sau stingerea unui incendiu nu așteaptă până are acces mașina printre mașinile parcate neregulamentar, un oraș unde Poliția doarme bine în noul sediu. Dar trăim în Vatra Dornei, asta în loc de concluzii.