După o lună de campanie electorală oficială şi multe alte luni de agitaţie privind desemnarea candidaţilor, am ajuns la final. Am votat. Ce am votat? Asta este o întrebare care ne dă nouă, românilor, frisoane de 26 de ani. Și nu pentru că nu am fi de bună-credinţă, aşa cum spun şi cred unii, ci pentru că până acum votul nostru a fost folosit în alte scopuri, iar noi ne-am trezit de fiecare dată în afara jocului democratic.
Campania electorală din această primăvară a fost cea mai săracă în oferte din toate celelalte campanii anterioare. Dacă în oraşele mari au existat mai multe variante de oferte, aici, în Vatra Dornei, locuitorii au fost într-o situaţie limită, asemănătoare cu alegerile prezidenţiale din anul 2000: Iliescu sau Vadim? De ce s-a ajuns aici? La această întrebare va trebui să ne răspundă „actorii” politici locali care ani la rând s-au folosit de votul nostru, dar nu şi în folosul nostru.
Rezultatele obţinute, strict prin prisma cifrelor seci, pot fi pentru unii surprinzătoare, dar „actorii” ştiu şi ştiau cu mult înainte de publicarea rezultatelor oficiale că deznodământul va fi acesta! Cifrele sunt întotdeauna dure. Ne plac sau nu, ele ne arată cât am greşit, cât de orgolioşi am fost când nu am renunţat la un candidat sau când lista noastră de candidaţi nu a convins. De fiecare dată partidele ne promit că se vor face „analize” şi se vor lua măsuri. Asta auzim şi zilele astea. A câta oară şi cu ce finalitate?
Întrebarea ce stăruie acum, după alegeri, este ce se va întâmpla bun în oraşul nostru şi în viaţa noastră după aceste alegeri? Se va repeta la nesfârşit „şablonul” celor 26 de ani? Cred că nu mai avem timp! Nici noi, nici ei! Corespondenţa de campanie a românului ne-a adus în cutiile poştale tot felul de informaţii despre cei care s-au înscris în cursă, de la profilul profesional (absolut necesar), la informaţii familiale, mai puţin elocvente, dar pe care le expunem inutil în astfel de situaţii.
Arhivarea lor ar aduce nepoţilor noştri o „oglindă” a capitalismului „de cumetrie” pe care l-am construit în primele decenii ale mileniului trei. Dar să ne întoarcem la momentul 2016. Oraşul şi noi nu mai avem timp de aşteptat! Un nou mandat ratat ar echivala cu o condamnare definitivă la involuţie socială şi urbană. „Actorii politici” autohtoni o ştiu. Unii o văd acum în cifrele seci care le arată de ce au pierdut alegerile, alţii sunt sufocaţi de presiunea cifrelor cu care au câştigat acest mandat.
Vatra Dornei nu îşi mai poate permite ca noua administraţie să „valseze” cu promisiunile din campanie şi să nu se apuce serios şi aplecat de treabă! Trebuie trecut imediat la treabă, concret, cu planuri de măsuri, proiecte, cât mai multe şi duse până la capăt. Privind noua listă de consilieri locali remarcăm prezenţa mai multor tineri care au acum obligaţia să vină cu o altă mentalitate şi altă viziune asupra dezvoltării oraşului pe termen scurt, mediu şi lung. Dacă vor face greşeala să adopte aceleaşi metehne ale celor din trecut şi să înceapă să se cantoneze în sfera orgoliilor personale, atunci speranţa pusă în ei se va risipi înainte de sosirea sărbătorilor de iarnă.
Aceşti tineri trebuie să formeze un nucleu superactiv care să spargă tiparele ultimelor consilii locale. Au tot ce le trebuie: elanul tinereţii, studii, un vast domeniu de activităţi, un culoar politic favorabil şi la nivel de judeţ, ca să nu mai vorbim de o majoritate mai mult decât confortabilă în consiliu.
Dar totul trebuie făcut din prima zi de la instalare, fără festivisme ieftine şi prelungite. Suntem în mare criză de timp! Au trecut 26 de ani şi Vatra Dornei este, din păcate, încremenită în nepăsare. Liniştea din ziua alegerilor şi din cea următoare spune mai mult decât toate discursurile şi promisiunile politicienilor din campanie: oamenii încă mai speră! Indiferent de simpatiile lor, oamenii vor un rezultat concret al votului lor. Oraşul trebuie în sfârşit să se mişte! În rest numai de bine şi despre învinşi şi despre cei câştigători.
Dar apucaţi-vă de treabă şi unii şi ceilalţi!
Da se vor misca dar NUMAI IN INTERESUL LOR fie ca sunt la putere, in opoziție sau in umbra
Cel care a ieşit învingător şi cei care au pierdut, trebuie să îşi pună întrebarea: DE CE?
Ilie Bonches nu a ieşit primar pentru că este acum mămăliga şi caşul la modă şi noi ne tragem din ţărani. Ioja nu a pierdut numai din cauză că-i place caşcavalul, a avut şi alte lipsuri: un trecut, un comportament şi un management bun pentru ACET dar nu şi pentru cetăţenii târgului ăsta; proiectele sale de viitor ca eventual primar tot pentru interesul Acet-ului erau. Cojocaru cred că merita mai multe voturi, pentru fair-play şi sinceritate în campania electorală şi pentru faptul că e un tip diplomat. Mai sunt şi altele la mijloc, dar important este ca primarul reinvestit să îşi aleagă o echipă de oameni competenţi, adică să mai scape de ăia care au profitat de el şi de contractele derulate prin Primărie şi au băgat ceva mărunţei la buzunare, să scape de nişte cucoane incompetente din administraţia locală, de ceva lingăi din gaşca lui de susţinători şi să fie suficient de deştept să facă rapid ceva de valoare pentru oraşul ăsta. Să atragă de partea lui inteligenţa şi competenţa, să folosească aşadar ideile sale dar şi din oamenii ori proiectele celorlalţi – dacă sunt OK. E spre binele tuturor. E timpul să se ridice în picioare, să gândescă şi să ia decizii singur, e timpul să acceseze fonduri, să facă proiecte şi să văruiască naibii Primăria odată!
O prima impresie dupa alegeri: bravo dorneni ca nu ati permis golanului semidoct sa va reprezinte. Rusine PSD pentru alegerea facuta.