Nimic nou sub soare

La început de an derulezi imaginar anul în curs, ca pe un film, să vezi dacă va fi diferit față de cel precedent și, indiferent că este vorba de viața orășelului în care trăim sau de spațiul numit România, am impresia că totul va fi la „indigo”. Au plecat turiștii după vacanța de iarnă, au venit moldovenii să se sărbătorească, își pregătesc pensionarii balul ca să ciocnească un pahar cu primarul, vin cele două weekend-uri ale Serbărilor Iernii, cu aceeași rapsozi, vin fiert și mici, mărțișorul va scoate mai multe partide politice în stradă pentru că este an electoral, iar gecile roșii, galbene și portocalii vor împărți doamnelor câte o floare pentru a bifa electoral, dar să și anunțe, într-un fel, primăvara care aduce o pauză de câteva luni în „războiul dornenilor cu prețul gigacaloriei”.

Război ce nu a ținut seama de blocajul financiar al majorității celor branșați, dar nici de frustrările celor care nu beneficiază de agent termic, dar care de zece ani își văd parte din taxe și impozite că iau drumul centralei, în loc să își primească trotuarele, străzile sau spațiile de joacă promise de toți, fără să mai pomenim de un ștrand, un loc de agrement, o casă de cultură reabilitată, lucruri pe care nu le vom avea mulți ani de acum încolo și care, din diverse motive, nu au fost făcute și nici n-au cum să fie făcute, de vreme ce dornenii au de plată până în anul 2032 aproape 3 miliarde pe lună.

Asta fără ca măcar să beneficieze de ceva care să le fi schimbat viața în mai bine și care îi împiedică să aibă acces la cele enumerate mai sus, ca să nu mai vorbim de lipsa locurilor de muncă, principala cauză a depopulării unui orășel care și-a văzut industria pusă pe butuci, vândută la fier vechi, orășel care, pe tiparul trendului național, s-a trezit invadat de supermarketuri, precum și de autocare care opresc în drumul spre vest pentru a-i lua și pe o parte dintre concetățenii noștri spre locurile de muncă din Italia, Spania, Anglia sau Germania, țări din care, ca și cei rămași acasă, vor sta pe Facebook, vor mima fericirea, vor ofta după vremurile de glorie ale orășelului stațiune, visând la momentul în care se vor putea întoarce acasă, în oglindă cu visătorii liceeni care de abia așteaptă să își ia Bacalaureatul ca să poată pleca din Dorna sau chiar din țară.

Se vor simți captivi într-un spațiu în care câțiva s-au îmbogățit în timp ce majoritatea a sărăcit, un spațiu în care străzile sunt pustii deoarece banii nu îți permit să ieși din casă și neavând ce altceva să faci îți „speli creierul” pe Facebook sau în fața televizorului, uitându-te la pițipoance care se mărită sau divorțează, politicieni care se hârâie, trusturi media pro și contra, o galerie de personaje care dau lecții de tot felul, într-un cuvânt o uriașă casă de toleranță, în care aceiași oameni își arogă competențe planetare, demonstrând la unison un singur lucru: tot vechi va fi și acest an nou.