Una din cele mai grandioase construcții ridicate de austrieci în Bucovina, în perioada în care s-a aflat sub coroana de la Viena, este Cazinoul din Vatra Dornei. Construit după modelul edificiului din Baden (Germania), Cazinoul din Vatra Dornei își trăiește astăzi, după 116 ani de la înălțare, ultimii ani într-o stare jalnică. La inaugurarea acestuia au participat inclusiv împăratul austro-ungar, Franz Iosif, dar și moștenitorul tronului, arhiducele Franz-Ferdinand, cel care avea să fie asasinat la Sarajevo, în 1914. Cazinoul a fost ridicat în perioada 1896-1898, clădirea fiind inclusă în lista monumentelor istorice de importanță națională.
De-a lungul timpului, edificiul a purtat diferite denumiri – cazinoul Băilor sau Pavilionul Central al Băilor și a îndeplinit mai multe funcțiuni, precum sală de jocuri de noroc, sală de concerte și spectacole sau club muncitoresc. Aprobarea pentru construirea unui cazinou la Vatra Dornei a fost obținută de primarul Vasile Deac (1875-1902) în audiența sa la împăratul Franz Iosif al Austriei. Argumentele aduse de primar l-au convins pe împărat de necesitatea construirii unui cazinou pentru turiștii veniți la odihnă și tratament în stațiune. Totuși, de numele acestui brav primar se leagă și prima dramă ce a marcat cazinoul. Vasile Deac s-a sinucis prin împușcare după ce a devenit suspectul principal în delapidarea unor sume de bani din fondurile Primăriei, destinate unor lucrări la cazinou.
Terenul pe care s-a construit clădirea se afla în proprietate comunală și era acoperit de pădure, care a fost tăiată pentru a face loc viitorului edificiu. O parte din banii necesari pentru construcție au fost strânși prin chetă publică, la care a contribuit însuși împăratul Franz Iosif, iar o altă parte a fost împrumutată de la o bancă din Viena. Proiectul a fost realizat de către arhitectul imperial Peter Paul Brang, iar lucrările au început în anul 1896 și au fost încheiate în 1898.
Oaspeţi de seamă ai Cazinoului
Inaugurarea oficială a avut loc la 10 iulie 1899, unde au participat importante persoane imperiale, în frunte cu împăratul, dar și oameni importanți din alte provincii conduse de Curtea de la Viena. Cazinoul a fost ridicat în stil electic, cu unele note ale Renașterii germane, semănând cu cel din Baden. La interior, cei care i-au trecut pragul puteau admira cele 3 policandre de cristal de Murano. Clădirea a fost proiectată nu numai ca un loc unde turiștii să își încerce norocul, ci și ca unul de socializare și de divertisment.
Cazinoul cuprindea în principal: o sală de teatru, o bibliotecă cu cărți foarte moderne, un restaurant, o cofetărie și spații de utilitate publică. De-a lungul anilor și vremurilor, cazinoul pe lângă oaspeții imperiali, funcționarii guvernului bucovinean, i-au mai trecut pragul și personalități din diferite domenii ale vieții publice ca: Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Corneliu Zelea Codreanu, Nichifor Crainic, Gheorghe Argeșanu, A.C. Cuza, Mareșalul Ion Antonescu, Emil Bodnăraș, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej și alții.
Ca pe lângă marile edificii și pe lângă Cazinou s-au țesut multe povestiri și legende, unele bazate pe întâmplări adevărate. Înainte de 1918, dar și mai târziu, până spre sfârșitul perioadei interbelice, aici puteau fi întâlniți oemeni foarte înstăriți din Viena, Berlin, Lvov, Cernăuți, Iași și Budapesta, din alte mari orașe ale Europei. Spun legendele că cei care își pierdeau averile la jocurile de noroc, mergeau pe podul de pe Dorna și se aruncau în râu sau își zburau creierii cu pistolul. Iar norocoșii caștigători ai unor sume mari de bani puteau ieși din cazinou printr-un tunel secret, fără teama de a fi jefuiți de răufăcătorii informați.
Cum a ajuns Cazinoul în patrimoniul Bisericii
Prima legătură între Cazinou și Biserica Ortodoxă a avut loc după Unirea Bucovinei cu România, în anul 1918, când terenul pe care se afla monumentul a intrat în patrimoniul Fondului Bisericesc al Bucovinei, în contul reparațiilor de război pe care Austria a fost nevoită să le plătească României. În anii 1936-1937, clădirea a fost supusă unor transformări, astfel, scena din sala de spectacole a fost schimbată și modificată, iar în spatele clădirii cazinoului s-a amenajat o terasă cu vedere spre parcul balnear.
În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea a fost folosită de armatele germane în scopuri specifice. Pe timpul retragerii trupelor germane la 29 septembrie 1944, clădirea cazinoului a fost parțial distrusă, iar începând cu primăvara anului 1945 s-au executat importante lucrări de reparații și renovare la toate spațiile complexului. După instaurarea regimului comunist, edificiul a fost naționalizat și transformat în club muncitoresc, unde s-au desfășurat activități specifice noului regim.
Ceauşescu ar fi dorit să îşi petreacă Revelionul în Cazinou
În anul 1986 s-a început efectuarea unor lucrări complexe de renovare a clădirii cazinoului și de remodelare a perimetrului din vecinătate; strada trebuia lărgită după planurile noi de urbanism a orașului. În anul 1987, președintele Nicolae Ceaușescu a aprobat un proiect de refacere a cazinoului după vechile schițe, iar documentația a fost avizată de guvernul României. Lucrările trebuiau finalizate în cel mult trei ani, se spune printre vechii activiști că Ceaușescu și-ar fi dorit ca revelionul 1989/1990 să-l petreacă la Vatra Dornei în cazinoul reabilitat după vechiul plan (cel original).
Dar Revoluția a surprins șantierul în plină activitate. Urmarea a fost necruțătoare, ca multe locuri istorice din România ai anilor ’90, edificiul a fost supus unui jaf fără precedent, în 3 luni de zile s-au furat candelabrele (policandrele) de cristal de Murano, marmura de Carrara, cristalurile, căzile de cupru și tot ce era de mare valoare, lucru ce nu s-a întâmplat pe timp de război. Apoi a venit ce are mai de preț noul regim, adică, birocrația, ignoranța și nepăsarea, lucrările nu au mai continuat din lipsă de fonduri, proprietarii s-au tot succedat, iar legile pentru apărarea patrimoniului nu au avut efectul scontat. În final, vreau să vă spun cu mare durere că ocupantul austriac a făcut un cazinou considerat perla imperiului, iar cei de astăzi l-au transformat într-o jalnică ruină a naționalismului bucovinean.
Suntem de cacao! Ce nu au reușit să distrugă nici comuniștii au reușit românii capitaliști. Dar oare dornenii știu cu adevărat cine i-a condus în ultimii 25 de ani? Greu de crezut!
Domnul Ibis nu a înțeles sau nu a citit foarte atent. Comuniștii nu au distrus nimic! Mai degrabă au construit. Au construit atât de mult încât acești guvernanți capitaliști nu au reușit în 25 de ani să distrugă! Probabil că domnul Ibis este foarte tânăr!
Știe cineva dacă și când va fi gata restaurarea Cazinoului? Doresc să îl vizitez neapărat.