Într-un oraș în care toată lumea abordează ca stil de viață “mersul la lumina farurilor”, adică acela de a nu vedea mai mult decât ceea ce poți vedea, nici nu e de mirare că niște indivizi ne-au pecetluit soarta pe tot atâția ani cât au trecut de la Revoluție.
Ceea ce e mai grav, e că oamenii nici nu vor să vadă sau să știe mai mult, ba de frică, de dezgust, sau chiar din lașitate. Fiind doar locuitor și nu și cetățean, ajungi să abandonezi destinul urbei, să nu te intereseze pur și simplu. Dorna nu a fost niciodată într-o situație mai gravă decât este în momentul de față, fără nici o perspectivă, cu o administrație plină de datorii și condamnată de proprii alegători de a avea în fruntea ei, de câteva mandate încoace, oameni din partide aflate în opoziție față de puterea politică centrală. Deși dornenii sunt prinși într-un prezent frustrant, cei pe care-i votează, nici bine nu câștigă alegerile, că se și gândesc la viitor, adică cum să-și permanentizeze “scaunele”.
Primarii devin de-a dreptul obsedați de a mai câștiga un nou mandat. Toți promit o “mare curățenie” în primărie înainte de alegeri, însă realizează imediat că instituția care reprezintă cel mai mare angajator local, le poate aduce în campania următoare, exact numărul de voturi necesar pentru un nou mandat. Așa că, de ce să dinamizezi administrația, când câteva sute de voturi ale angajaților, la care se adaugă și voturile familiilor, te mai scot o dată primar. Toți au făcut așa: ca și candidați lovesc în aparatul administrației, însă odată ajunși în funcție, o dau cotită. Înainte de ’89 lucrau câteva zeci de oameni în această instituție, la o populație a orașului de peste 23 de mii de locuitori, în vreme ce astăzi, în ciuda dezvoltării tehnicii de birou și a scăderii populației cu aproape 10 mii de oameni, organigrama a crescut de 10 ori.
Scuze găsesc toți, ba că sunt victime ale sistemului creat de predecesorii lor, ba că statutul funcționarului îi protejează şamd. Uită toți să spună cum îi curtează pe oamenii “fostului”, cum și-i pun pe-ai lor în funcții cheie (consilieri personali, administratori în diverse poziții şamd), și asta, fără ca cei fără performanță să plece. Astfel, Dorna, fiind prinsă într-un tipar de gândire/acțiune, nu mai poate fi scoasă din această încremenire decât dacă omul care va ajunge în fruntea orașului după acest mandat, va fi interesat, din start, doar de un singur mandat, lucru care îi poate da curajul de a reforma din temelii instituția care, culmea, stă la baza situației dezastruoase cu care ne confruntăm.
Domnule Cioata, o societate care „doarme somnul prostiei”, ramane fara speranta.