Astăzi24 octombrie 2020

Opiniile cititorului: Pacea eternă, un pod prea îndepărtat

Idealul păcii kantiene este în continuare o iluzie, un vis frumos. Toţi cei care ne vorbeau despre faptul că noi nu mai avem nevoie de armată şi că alţii sunt dornici să moară pentru noi, au intrat în ultimele zile îm pământ. Toţi eroii de cafenea, care nu au comandat niciodată nimic, au devenit doctori în orice, în afara substanţei fenomenului violenţei. Parcă peste noapte s-ar fi schimbat natura umană, fundamentele geopoliticii şi natura relaţiilor la nivel internaţional. Avertismentele cuceririi aeroportului Pristina de către ruşi, războiului din Georgia, concluziile din conflictele din Africa de Nord, n-au găsit ecou în mintea strategilor. O ţin una şi bună, nu va fi război, nu vor mai rula tancuri şi nu vor mai brăzda cerul păcii kantiene decât porumbeii. Astăzi, la câteva zile după ce Rusia a generat surprinzător de repede o forţă de 150.000 de militare, cu aproape 1.000 de tancuri şi sute de avioane şi elicoptere, sub o acoperire aerianp de invidiat, nu vorbeşte nimeni despre pericol, ameninţare şi risc. Nu mai spun despre ideologii referitoare la viitorul războiului sau despre războiul viitorului.

Suntem blestemaţi, ca întotdeauna, să ne pregătim pentru un tip de război care nu va avea loc, aşa cum l-am prevăzut. Diplomaţii care trebuie să intre primii în luptă, s-au dovedit neputincioşi. Serviciul european de politică externă a fost complet scos din luptă. La negocierile de la Kiev, în loc să participe Catherine Asthon, şefa serviciului diplomatic al Uniunii Europene, au ales să participe trei diplomaţi conduşi de ministrul polonez de externe. Uniunea Europeană a ratat ocazia de a se exprima ca actor geopolitic. Cu alte cuvinte, Putin a neutralizat diplomaţia Uniunii Europene. Victoria Nuland, profund iritată de neputinţa europeană, a trecut peste rigorile şi eleganţa limbajului diplomatic şi s-a exprimat, în clar, cu expresia I fuck the U.E. Rusia gândeşte numai în termeni geopolitici, iar Europa în termeni de soft power. Dacă în urma referendumurilor din Gagauzia, Odessa şi Crimeea, ruşii elimină Ucraina de la ţărmul Mării Negre, valoarea geopolitică a Ucrainei şi a Turciei se diminuează substanţial, iar noi devenim vecini cu ruşii.

Coridorul energetic de la Marea Caspică spre Europa este în mâna ruşilor. În această variantă vom şti oare să ne punem în valoare poziţia geografică? Imaginile cu soldaţi arată o Ucraină speriată, fără determinarea de a ucide şi de a lupta. La ruşi, se vede în spatele soldaţilor o conducere fermă, determinarea de a ucide şi de a lupta, forţă, vigoare şi faptul că deţin iniţiativa strategică. Aceleaşi lucruri le-am şi văzut în Osetia de Sud. La ucrainieni ies în evidenţă erori mari de comandament, legate de construcţia structurilor militare, care îmi amintesc de evacuarea Basarabiei în anul 1940 (trădări, dezertări, dizolvări de structuri, slăbiciune în actul de comandă, ineficienţa contracarării acţiunilor de influenţare psihologică, desfăşurată de ruşi). Pentru a vedea în toată complexitatea procesul de generare a forţei ruseşti la frontiera Ucrainei, împărţim numărul militarilor participanţi la manevre, la numărul militarilor dintr-o brigadă convenţională, rezultând 30 de brigăzi.

Pentru transportul pe calea ferată a unei brigăzi sunt necesare aproximativ 30 de trenuri. Dacă cele 1.000 de tancuri au rulat, în medie, numait 100 de kilometri, la un consum de 500 sau 800 litri pe suta de kilometri, rezultă un consum de 500.000 sau 800.000 de litri de motorină (aprox. 700 de tone). Rezultă, mai departe, un sistem logistic amplu, complex, o planificare riguroasă şi o execuţie dumnezeiască. Doar prin lentila sostemului logistic, manebrele ruseşti transmit capacitatea comandamentelor de a planifica şi conduce, şi o trupă bine instruită. Centrul de greutatea al acţiunilor politice, diplomatice şi militare ruse, de la Putin şi până la soldaţi, pare a fi voinţa naţională de refacere a rolului internaţional al Maicii Rusia.

Până la această dată, coeziunea sistemului de conducere a Rusiei nu are fisuri vizibile. Rusia este aproape de noi şi este ca întotdeauna imprevizibilă. Pentru Rusia, întotdeauna un război bun a fost mai mult şi mai bine decât o pace proastă. Tancurile şi rachetele ruseşti nu se folosesc la plantarea florilor. Să nu uităm că la instalarea guvernului Groza, americanii i-au răspuns lui Churchill că România nu este o ţară pentru care merită să îţi strici relaţiile cu ruşii. Nici azi, nici o ţară nu îşi va trimite militarii să moară pentru noi, numai dacă va avea un interes propriu mai mult decât evident.

Ioan GAFTONE, colonel în rezervă

1 comentariu publicat:

  1. petruflutur

    Mai trebuie oare sa va intrebati … „a fost vreodata pace in lume ?”, „NU”, incepand de la „biblicii Cain si Abel” – inceputul biblic al umanitatii – si … pana in zilele noastre, celebra „Cutie a Pandorei” si-a revarsat dintodeauna „fierea” printre si asupra speciei umane, „alaltaieri a fost la fel, ieri la fel, astazi la fel si … maine va fi tot la fel”, poate ca „speranta ramane ca o … ultima speranta”, probabil insa ca desarta. Priviti de pe pamant imensitatea spatiului, puneti-va in imensitatea lui si priviti pamantul, „o minge cat o gamalie dar, plina de vietati inversunate, indarjite a-si lua una alteia, de la „speranta de viata la mancarea din lingura de la gura”, inversunata in a-si umple desagii cu profit indiferent de consecintele aruncate asupra propriilor semeni, inversunata in a acapara ceea ce nu-i va fi de folosinta poate ca niciodata dar, va fi a „lui si nu a celuilalt, a fost vreodata pace in lume ?, „NU” si nici nu va fi vreodata, „omul, se naste gol, mic prost si nestiutor”, are in fata o viata intreaga, sa creasca si sa invete dar, putini invata lectia vietii si ca, a trai cu ai tai inseamna a trai „printre ai tai”, a avea totul inseamna ca „ai tai nu mai au nimic”, a avea totul inseamna a „trai in singuratate”, iar singuratatea „cu sacii plini” devine o povara de care nu te poate scapa nimeni. Articolul de mai sus spune ca „lumea a devenit o statistica” si are dreptate, masurata in „numarul de tancuri, avioane, logistica militara … si in paralel, puterea presiunii economice si psihologice care indoaie, spiritul si credinta, mandria si speranta, „omul”, ramane o entitate, numeroasa dar care „unduie neputincioasa si isi declama cantecul de lebada” neputincioasa in fata puternicilor zilei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.