Boomerang: “Mersi. Pa!”

scris de George Teo Șaptefrați
în Opinii
4 mart. 2014
4 mart. 2014, ora 20:22

pg3GeorgeSaptefrati

Începutul de an nu ne-a lăsat prea mult timp de adaptare după sărbătorile de iarnă, evenimentele cotidiene ale lunii ianuarie punându-ne față în față, vrem-nu vrem, cu nepăsarea și cinismul fără precedent al autorităților și instituțiilor statului față de oameni. Dacă printre noi existau “fani” permanenți ai clasei politice actuale, evenimentele din M-ții Apuseni din 20 ianuarie 2014 au “trezit” la realitate pe mulți nostalgici care mai credeau că cineva are grijă de ei.

O misiune umanitară, la care participau specialiști în transplantul de organe, ajunsă într-o situație limită, s-a prăbușit. Apelurile disperate ale supraviețuitorilor însă au fost pasate și “aruncate” ca un “cartof fierbinte” de la o instituție la alta, ca și cum nu toate la un loc ar fi trebuit să funcționeze ca una singură și să rezolve situația într-un timp cât mai scurt. Disperați și sătui de prostiile pe care le auzeau de la autorități, câțiva localnici au plecat pe cont propriu și i-au salvat pe cei plecați la rândul lor să salveze vieți.

Ce am văzut după acest eveniment este dincolo de orice noțiune de bun-simț și responsabilitate. Și, lucrul care a rezolvat până la urmă situația a “deranjat” cel mai mult autoritățile: faptul că cei câțiva Moți au reușit ceea ce ei nu au putut preț de mai multe ore! Investiții de milioane de euro, care ar trebui să ne ajute în situații limită, ajunse să fie coordonate de oameni politici fără experiență și incompetenți, devin inutile și ineficiente. Și care a fost reacția celor care ar fi trebuit să gestioneze evenimentul? Păi unii miniștrii au “regretat că s-a întâmplat în mandatul lor”, alții au stat ascunși la “comandă”, să nu intre în gura presei iar primul ministru, inițial foarte supărat de gestionarea cazului, a început să caute vinovați în curtea vecinului (doar ai lui nu aveau nici o vină), chiar dacă la momentul accidentului nu se știe unde au fost și ce au făcut. Și când presa a insistat, jovial în nesimțirea lui, ne-a zâmbit și ne-a spus: “Mersi. Pa!”

Aproape simultan cu accidentul din Apuseni, iarna ne-a adus și ea aminte că are drepturi. Un viscol de ianuarie a paralizat sudul și estul țării timp de o săptămână spre marea bucurie a autorităților locale, care, încă din luna noiembrie așteaptă zăpada aducătoare de bani în “pușculița nevăzută”. Și, dacă la începutul sezonului vedeam “batalioane” de utilaje gata de dezăpezire, filmate cu motoarele pornite și primari “forțoși” în plină noapte care promiteau că nici un fulg de nea nu ne va deranja, brusc, cum a început urgia, s-a făcut liniște totală. Unii primari au dispărut la căldurică, unii președinți de CJ, cei care au făcut contractele de dezăpezire, au plecat în concediu, la schi, dar în Austria, așa că oamenii s-au trezit ca în fiecare iarnă cu zăpada cât casa iar transportatorii nevoiți să-și tragă mașinile pe dreapta până la oprirea viscolului.

Și, în plin viscol, în loc să se oprească și să analizeze situația gravă a drumurilor, un director al CNADR le recomandă șoferilor înzăpeziți să-și cumpere Rovineta ca să nu fie amendați! Aceasta era marea grijă a acestui politruc numit acolo ca să ne ia banii și nu să ne curețe drumurile sau să le mai și asfalteze! Rezultatul a fost cel deja cunoscut de ani de zile: armata și jandarmii au fost cei care au scos oamenii din nămeți și au deblocat drumurile ca să poată mișca ceva pe ele. Și, dacă tot se întâmplă în fiecare an același lucru cu dezăpezirea, să spunem și noi celor de la aceste megastructuri de ‘înghițit” banii cetățenilor: Mersi. Pa! Vom da banii armatei și jandarmilor care vă fac “bani grămadă” iar voi fără pic de rușine îi luați fără să faceți ce trebuie.

Și cum a venit zăpada și viscolul au venit și facturile imense la căldură. Pe toate canalele naționale și locale de tv și radio, de la Vatra Dornei la București sau de la Iași la Timișoara se discută de dimineață până noaptea târziu un subiect “fierbinte” de 24 de ani încoace: facturile pe timp de iarnă. Tot felul de “băieți deștepți” apar și lansează la tv și radio “fumigene” care au un singur scop: îndepărtarea cât mai mult de atacarea cauzei și devierea subiectului numai pe efecte. Aceiași “specialiști”, în anii 2000, prin “firmele de partid” au băgat în casele oamenilor celebrele deja repartitoare care acum sunt hulite de o țară întreagă. Și nu pentru că nu sunt bune.

Nu. Aceste aparate sunt de mare succes în Germania, unde au fost concepute, dar în condiții tehnice ale sistemeleor termice cu totul deosebite față de cele din România, fără cârpituri de rețea, alternanțe de diametre a coloanelor de transport și distribuție sau tot felul de improvizații care produc dezechilibre termice ale instalațiilor. Și, atenție: în condițiile în care în Germania prețul gigacaloriei este unic! Deci, acolo, oameni buni, nu primarul sau Consiliul Local stabilește prețul cu care se “îngrașă” în fiecare oraș gașca de trântori angajați să “gestioneze” căldura și apa caldă furnizată populației. Există o autoritate națională formată din specialiști, nu “urechiști” ca la noi, care stabilește acel preț unic care este de 75 de euro, indiferent în ce localitate te afli.

Ținând cont de nivelul veniturilor avute de germani, toată lumea își poate permite să se încălzească pe timpul iernii. La noi, fiecare oraș, poartă în cârcă structuri de tip mafiot care stau de 24 de ani pe banii noștri, contribuind substanțial la sărăcirea bieților pensionari și nu numai. Și, în plin scandal național al facturilor “umflate”, auzim cea mai mare aberație pe care ne-o pregătește ANRSC-ul: obligativitatea de a consuma energie termică în apartamente, fără să ai opțiunea de a opri dacă nu ai nevoie sau nu poți plăti! Aceștia sunt marii specialiști ai nației! Ne plângem, acum, că nu facem față, în condițiile în care ținem caloriferele deschise la limita frigului și riscului permanent de îmbolnăvire, dar ce vom face dacă această “măreață” idee va fi votată de această majoritate inconștientă care a bulversat întreaga legislație, de nu mai știe nimeni după ce reguli funcționează?

Una e să încurajezi consumul, dar în condiții de prețuri mici care să îți permită o creștere substanțială a consumului și cu totul altceva când obligi consumatorul, la prețuri foarte mari, să-ți realizeze ție consumuri. Și pentru ce? Pentru buzunarele lor, în primul rând, și pentru acoperirea permanentă a incompetenței și lipsei de preocupare. Oare cât va mai dura până când le vom spune și acestor “lipitori” ai neamului: Mersi. Pa!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.