Ce aș face dacă aș fi adolescent

scris de Mihai Cioată
în Editorial
28 feb. 2014
28 feb. 2014, ora 21:28

adolescenti

Fiind întrebat de mai mulți tineri acest lucru, și știind că unii adolescenți se mai uită peste articolele mele, m-am decis să mă transpun la vârsta și în realitatea lor. În primul rând, nu aș intra în panică pentru nimic. Știind că am tinerețea de partea mea, mi-aș cultiva o răbdare care s-o pun la treabă și care să-mi spună că e timp și pentru școală, dar și pentru distracție, iubire, călătorii sau o carieră. Cu o astfel de abordare, nu m-ar preocupa prea mult “norii” (lipsa banilor, faptul că depind de alții, că toți știu mai bine decât mine ce trebuie să fac), ci m-aș concentra pe “albastrul cerului”, cel care-mi poate aduce multe bucurii (primele iubiri, transformări de tot felul, cunoaștere de sine etc).

M-aș strădui, după o cercetare minuțioasă, să-mi întocmesc o listă cu cele mai bune cărți și cele mai bune filme, acestea fiind și cele mai la îndemână pentru a-mi forma nu numai o cultură solidă. Aș face exerciții de dicție, m-aș înregistra ca să văd dacă am un accent din această parte de lume, iar dacă e deranjant ceea ce descopăr, aș încerca pentru o perioadă de timp să-mi conștientizez fiecare cuvânt. Mi-aș face un plan zilnic împotriva risipei timpului. Nu aș “omorî timpul” (având prea mult la dispoziție), ci aș aduce “tumultul bătăliei în liniștea deșertului”. Nu aș rata nicio oră de limbi străine, iar în timpul liber aș mai învăța vreo două, trei.

Aș urca munții, aș face sport, m-aș implica în acțiuni de voluntariat, aș lua cursuri de dans, aș scoate maxim din viața de elev, atât la școală cât și în timpul liber. Oameni “frumoși” sunt peste tot. Îi găsești cu siguranță dacă vrei, iar atât cât mi-ar permite, mi-aș petrece mult timp cu ei, indiferent că sunt de vârsta mea sau mai mari. Mi-aș observa reacțiile, m-aș corecta acolo unde aș simți că un anumit comportament îmi produce suferință, izolare, frustrări. Aș șterge de pe lista mea tot ce-mi poate produce o “alienare”, fie că e vorba de televiziune, internet, sau chiar un anturaj care mă îndepărtează de… mine.

Aș rămâne “conectat” la mediul în care trăiesc dar nu m-aș lăsa acaparat de lucruri facile, ușoare, care de obicei “hipnotizează”, prin micile satisfacții de moment pe care le oferă, dar care pe termen lung nu aduc decât apatie și incultură. M-aș lăsa acaparat de hobbiuri care să-mi dezvolte simțul artistic, însă, la fel de important, mi-aș dezvolta un sistem de a acumula cât mai mult într-un timp foarte scurt. Chiar și informații, care de obicei trec neimportante. Un lucru știut, la un moment dat, poate face diferența dintre tine și ceilalți. Îi voi asculta pe alții, însă nu într-atât încât să nu-mi mai aud propria “voce”. Decât un imitator, un fals altcineva, mai bine un cineva care se luptă să dea o formă propriei ființe. Iar celor care așteptau locul lui Dumnezeu în această înșiruire imaginară, le spun că aș face din acesta, cel mai de încredere… “TOVARĂȘ”.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.