Boomerang: De la Black Friday la Moș Crăciun

scris de George Teo Șaptefrați
în Opinii
10 ian. 2014
10 ian. 2014, ora 18:12

pg3GeorgeSaptefrati

Ultima lună a anului este una grea din punct de vedere financiar, fie că vrem sau nu, intrăm în luna cadourilor. Atât cei mari, cât mai ales cei mici. Și “harnici” cum ne știm ne-am “tras” obiceiuri occidentale, cum ar fi cumpărăturile de dragul cumpărăturilor. Black Friday este o mostră de snobism care frizează absurdul! Ne văităm de dimineață până noaptea târziu cât de săraci suntem, dar cheltuim pe bunuri, de cele mai multe ori inutile, peste 5 milioane de euro în 24 de ore. Satisfăcuți de “capturile” făcute întâmpinăm Ziua Națională a României cu o poftă nebună de ciolan cu fasole, sarmale, țuică fiartă sau vin. Și cu “patriotism” ardent ne călcăm în picioare semenii în toate locurile publice, unde primarii “generoși”, din banii noștri (cei din taxe), cu un zâmbet larg ne oferă ce-am poftit, convinși (ei) că voturile sunt asigurate, iar noi, “mulțumiți” că am prins ceva de la ei… .

Acasă însă, cei mici și chiar cei mai mari, în naivitaea și inocența vârstei, îl așteaptă pe Moș Nicolae și pe Moș Crăciun. Socotim, ne împrumutăm și facem ca acele ghetuțe frumos lustruite și aliniate să le aducă zâmbetul pe buze și acea strălucire din ochi, care pentru noi, adulții, este cel mai puternic imbold de sacrificiu. Uităm de vărguța lui Moș Nicolae și imaginar o transferăm în ghetuțele guvernanților care ne-au “cocoșat” și anul ăsta cu destule biruri și citim cu mare atenție scrisorile către Moș Crăciun.

Scrisorile copiilor și nepoților sunt pline de speranțe și dorințe și…are cine să le citească în marea lor majoritate. Dar ale noastre, chiar și cele imaginare, cine le citește? Am avut și noi dorințele și speranțele noastre de mai bine și an de an am constatat că merge tot mai rău. Tragem aer în piept, ne strângem toate fondurile din salarii, pensii și tot ce mai pică și pornim să umplem sacul lui Moș Crăciun, înainte de a face aprovizionările pentru mesele festive de sărbători. Și nu-i lucru tocmai simplu. Generația net-ului nu-și mai dorește jucării tradiționale! O simplă vizită prin magazine ne pune de cele mai multe ori la grele încercări și asta pentru că și cei care abia gânguresc și nu stau bine în fund sunt ahtiați de jucării electronice sofisticate, pe care de multe ori, noi cei mari, abia știm cum funcționează. Cei care însă au ajuns la școală sunt “experți” în electronică și IT și vor jocuri, tablete și telefoane de generația anului, fapt care atrage trecerea bugetului la o exprimare în moneda europeană.

Dar ce nu face Moșul pentru bucuria lor și liniștea noastră! O dată asigurat sacul moșului, ne concentrăm atenția spre mesele festive de sărbători și de Revelion. Metehnele însă nu ne lasă. Cumpărăm alimente de parcă ar veni sfârșitul lumii! Așa am ajuns să deținem un record de neinvidiat: aruncăm 5 milioane de tone de mâncare pe an la gunoi! Vai ce săraci suntem! De la jumătatea lunii decembrie și până după Sfântul Ion, toate mall-urile, magazinele de cartier și chioșcurile cu alimente sunt asaltate de un “tăvălug” de cumpărători care golesc raft după raft cu o frenezie demențială. Dar, deh, să fie, să nu lipsească nimic, măcar acum la sfârșit de an! Dar, cu bune și cu rele, așa am fost învățați, de când ne știm, să ne petrecem sărbătorile și nevoile în România noastră în care unii mai muncim, alții se fac că muncesc, bunicii au grijă de nepoți și de copii, alții au plecat să muncească și să trimită bani acasă, dar de sărbători tot acasă se întorc, să simtă pământul și casa lor. Cealaltă Românie am văzut-o de Ziua Națională, care mai bine s-ar numi Ziua Orgoliilor Naționale! O Românie hâdă, plină de ură, ambiții nemăsurate și un dispreț față de oameni care depășește de multe ori orice închipuire.

Această clasă politică trăiește în altă Românie, o țară proprietate personală, dispun de ea ca de cățelul pe care îl bat când nu-i linge mâna sau nu-i dau de mâncare pentru că le-a stropit pantofii. Îi vedem în fiecare zi, teleguvernând și vorbind doar pentru ei. Le place enorm să se audă ei pe ei, chiar dacă nu înțeleg ce spun. Un monolog continuu de 24 de ani! Dialogul a dispărut. Ei știu tot și nici un alt interlocutor nu poate să-i perturbe. Și pentru cei din România lor vin sărbătorile dar, scrisorile către Moș Crăciun, scrise de beizadele, conțin dorințe și speranțe pe care copiii din România noastră nu ar îndrăzni să le ceară. Și nu pentru că ei nu și le închipuie sau nu le visează ci pentru că bunul simț nu le dă voie să aibă astfel de cereri. Dar cum să nu ceri când “babacu” este milionar în euro și când câteva sute de mii de euro pe o mașină de ultimă oră este o afacere de sfârșit de săptămână?

O excursie exotică? E ca o plimbare după un pachet de țigări în colțul străzii… Cele două Românii nu se vor mai intersecta niciodată! Au avut ei grijă de asta, ca nu cumva să-i deranjăm vreodată, așa ca în ’89. Așa că dragi români, atunci când de sărbători sunteți cu oamenii dragi vouă, familie, prieteni și stați la masă și închinați un pahar în sănătatea voastră și a noastră, închideți televizoarele ca să nu aveți în față, pe sticlă și România lor, aia hâdă. Și… la mulți ani!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.