Astăzi8 martie 2021

Boomerang: Oamenii tomberoanelor

Aproape toţi i-am întâlnit. Unii îi privesc cu dispreţ şi un soi de scârbă pornită dintr-un sentiment confuz, considerându-i rataţii societăţii. Nu au şi nu doresc să-şi pună mai multe întrebări despre aceşti oameni marginalizaţi şi scoşi la periferia societăţii de multe ori de nişte idei preconcepute. E greu de înţeles că într-o societate de consum, extrem de vorace şi expansivă, oamenii devin şi ei nişte „produse consumabile” ca orice marfă frumos ambalată expusă spre vânzare. Alţii, mai sentimentali, îi privesc cu îngăduinţă şi cu o milă creştinească, mai mult sau mai puţin autentică.

boomerang_tomberoane_2

Şi unii şi ceilalţi au şi aduc argumente pro şi contra, trecând de cele mai multe ori pe lângă un fenomen social pe care noi l-am creat, în cei 25 de ani, prin societatea pe care o construim şi care nu seamănă deloc cu ce visam în decembrie 1989. Abandonarea în anii ’90 a “industriei socialiste” a jucat la ruletă destinele a milioane de oameni care, după ce fuseseră duşi cu forţa de la ţară la oraş (între anii ’50-’60), au fost rejectaţi pe asfaltul ros de ploi fără nici o intenţie de a mai fi folosiţi la ceva în oraş. Cei care-i aduseseră la oraş îi obligaseră să muncească în combinate şi uzine, noi i-am amăgit cu nişte salarii compensatorii şi le-am spus: „ciao-pa”. Neavând un plan de dezvoltare în nici un domeniu, pe termen scurt, mediu şi lung, i-am lăsat pe străzile oraşelor complet debusolaţi.

Unii au fugit la ţară încercând să-şi recapete pământurile, crezând că au dat lovitura. Când au văzut însă că nu au cu ce lucra pământul şi utilajele cer bani pe care ei nu îi aveau, şi-au dat seama că agricultura nu-i de ei şi majoritatea au abandonat ani buni sectorul. Au plecat în bejanie iar la oraş, unde lucrurile lâncezeau, după care au emigrat pe o piaţă a muncii ce părea promiţătoare în vestul Europei. Dar, o parte, deloc de neglijat, a prins „gustul” ajutoarelor sociale fără muncă, contra voturi, că doar politicienii trebuiau să se bazeze pe cineva, măcar din patru în patru ani. Acordarea acestor ajutoare sociale fără obligativitatea unei minime prestaţii, de orice fel, a creat încet, încet, o clasă socială inertă care nu mai vrea, deşi poate, să muncească nici pentru ei, nici pentru alţii.

Această clasă socială este creaţia noastră, a tuturor, în cei 25 de ani de societate de consum. Odată apărută, vom suporta consecinţele, indiferent dacă ne place sau nu ne place că face parte din societatea noastră. Atâta vreme cât nu vom face nimic pentru cauzele care au generat-o, nu vom face decât să o consolidăm. Dar, cum România este o ţară a paradoxurilor, la tomberoane, surpriză, te întâlneşti şi cu cunoştinţe sau oameni mult mai bine îmbrăcaţi ca tine!

Aflat pentru câteva zile, în această vară, la Bucureşti, am locuit într-un cartier din centrul Capitalei, unde am avut surpriza ca, într-o dimineaţă, în drumul spre staţia de troleibuz, la un loc amenajat şi îngrădit pentru depozitarea gunoaielor, să văd o doamnă ultraelegantă, căutând, fără nici o jenă, prin gunoaie! Şocat de ceea ce vedeam am încetinit pasul încercând să-mi dau seama dacă nu cumva doamna a pierdut ceva. Dar nu. Aceasta şi-a continuat nestingherită activitatea şi mai târziu m-a ajuns din urmă în staţia de troleibuz cu o sacoşă plină de tot felul de resturi. Imaginea aceea m-a urmărit zile bune şi mi-a ridicat multe semne de întrebare. Ajuns acasă, aveam să am o altă surpriză, să văd un fost maistru electromecanic, cu o pensie frumoasă, care zilnic trecea şi mai trece şi azi pe la tomberoanele de pe strada Mălinilor şi Azurului.

boomerang_tomberoane

Cele două exemple nu fac parte din prima categorie de oameni ai tomberoanelor, şi totuşi se comportă la fel. Dacă pe doamna din centrul Bucureştiului nu o cunoşteam, ca să mă pot pronunţa dacă are sau nu probleme psihice de comportament, pe cel din Vatra Dornei îl cunosc foarte bine şi nu este într-o astfel de situaţie. Şi atunci care este motivaţia, dacă cea materială este exclusă din start? Ce fel de oameni am ajuns şi ce exprimare comportamentală am ajuns să avem într-o societate care pare să nu aibă nici un orizont previzibil? Pe vremuri sloganul celor trei R (“Recuperare, Reciclare, Recondiţionare”) te mobiliza şi te forţa să fii atent cu resursele.

Acum, această societate de consum produce anual peste cinci milioane de tone de gunoaie inventariate şi cine ştie câte or mai fi pe toate plaiurile ţării, care pare, văzută de sus sau de pe şosele, inundată pur şi simplu de gunoaie. Şi vorbim aici de ceea ce vedem în proxima vecinătate a locuinţelor noastre, şi nu de gropile de gunoi ale marilor oraşe. Acolo, structuri de tip mafiot fac milioane de euro, exploatând mii de persoane ca pe nişte sclavi, orice încercare de a te apropia de aceste structuri fiind mai mult decât periculoasă. Mulţi vor spune că şi înainte de ’89 existau aceşti oameni ai tomberoanelor. Şi da şi nu. Regimul comunist avea mare grijă de imaginea sa şi limita drastic aceste activităţi în afara legii.

Acum se pare că nu mai interesează pe nimeni. Şi că în celelalte domenii nu avem o strategie pe termen mediu şi scurt în această industrie a gunoaielor. O industrie extrem de profitabilă peste tot în lume. Noi însă sortăm doar 5% din deșeuri (în comparaţie, Germania sortează 60%) şi suntem penalizaţi pentru această indiferenţă cu o sută de mii de euro pe zi de UE. Şi continuăm să nu ne pese, chiar dacă începem să fim sufocaţi din ce în ce mai mult de gunoaie. “Miresmele” acestora riscă să devină un brand naţional care, adăugat la celelalte, va completa lista de epitete ce ne sunt atribuite nouă şi mai ales ţării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.