Dorna nu iese din proiectul aducțiunii gazului, ci doar se… suspendă!

Declaraţiile se schimbă, confuzia rămâne

Dacă în numărul trecut redam cu stupoare declaraţia consilierului primarului în legătură cu intenţia echipei de a da în judecată Consiliul Judeţean, pentru ca municipiul nostru să iasă din proiectul de aducţiune a gazului metan, numit pompos Utilităţi şi mediu, iată că imediat după apariţia ziarului, declaraţiile se schimbă. Suntem anunţaţi oficial de viceprimarul Nicuşor Cojocaru şi neoficial de consilierul personal al primarului că diriguitorii urbei îşi reconsideră intenţia iniţială, iar avocaţii lucrează intens la „suspendarea” noastră din acest proiect.

Ce i-o fi făcut să se răzgândească? Alegerile locale care bat la uşă? Și anume că n-ar da bine să le spui alegătorilor că „războiul dornenilor împotriva frigului” (cum îl numea un fost primar) a fost pierdut? Oamenii ştiu deocamdată un lucru: centrala termică pe deşeuri din lemn n-o mai duce prea mult dacă nu e achiziţionat un cazan nou. De curând am aflat şi că ne retragem sau ne suspendăm din proiectul de aducţiune a gazului, adică ne luăm gândul că vom avea gaz prea curând la Vatra Dornei.

În toată această nebuloasă, singura declaraţie clară, chiar dacă nu foloseşte la nimic, este a primarului Ilie Boncheş, care a spus într-un interviu: „Eu nu-mi mai trec în programul electoral de anul viitor intenţia de a aduce gazul metan”. Mulţumim, domnule primar, pentru onestitate, însă cu gazul metan cum rămâne? Consilierul personal pe care îl aveţi nu pare să mai creadă în valabilitatea acestui proiect, din moment ce ne-a vorbit extrem de convingător despre biomasă şi despre fondurile care vor putea fi atrase pentru o nouă sursă de încălzire a oraşului. Chiar dacă ne suspendăm, şi nu ne retragem din proiect, aveţi idee ce înseamnă acest lucru? Cât timp vor dura procedurile de dare în judecată a Consiliului Judeţean, urmând ca acesta să dea în judecată Guvernul României samd?

De ce nu vă concentraţi mai bine eforturile spre acele pârghii politice care pot debloca această situaţie? Nu ştim exact suma de care ar mai fi nevoie pentru restul de tronson dintre Câmpulung şi Vatra Dornei, însă pentru Guvernul unei ţări, câteva zeci de milioane de euro nu e un efort atât de mare, ţinând cont că e vorba de un municipiu, staţiune turistică, care peste toate şi-a făcut şi reţeaua de distribuţie a agentului termic. S-au găsit bani pentru modernizarea unui aeroport la Suceava şi nu se găsesc pentru aducţiunea gazului? Ce investitor ar putea fi interesat de Dorna când află că nu are cu ce se încălzi?

Când vom renunţa la clişeul „cade pădurea pe noi”? Situaţia este atât de dificilă în domeniul forestier încât nici conuri de brad nu vom mai găsi în curând prin pădure. Aşa că haideţi, stimabililor, cu soluţii. Salutăm intenţia de a se achiziţiona un cazan nou, chiar dacă e doar la nivel de declaraţie. Salutăm şi interesul arătat pentru un posibil proiect legat de biomasă, însă nici aducţiunea gazului metan nu trebuie abandonată. Ieşirea sau reintrarea, suspendarea sau revenirea, oricare dintre aceste variante ne costă timp, şi vorbim aici de ani de zile.

Cât ne mai permitem să mai aşteptăm? Oare chiar nu se poate coagula în sfârşit o VIZIUNE pentru acest oraş? Societate civilă, partide politice, administraţie? Sau ne-am atins limitele şi doar atât putem? Atât la nivel uman, cât şi la nivel de profesionalism şi de viziune. Încep să cred că da.

Retrageri şi suspendări

Pasul în spate făcut de echipa primarului, după declaraţiile de ieşire din proiectul de aducţiune a gazului metan, şi îndreptarea atenţiei spre suspendarea de care am vorbit mai sus i-au făcut pe mulţi să conştientizeze un „deja-vu”. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu proiectul numit la fel de pompos Aqua Land, din Lunca Dornei. Noua echipă venită în fruntea oraşului în urmă cu 3 ani, a ieşit public, la scurtă vreme după instalare, şi a anunţat retragerea din proiectul finanţat prin ADR Piatra Neamţ, din lipsă de cofinanţare, dar şi de „supra-evaluare” a acestuia.

Peste 9 milioane de euro, valoarea estimată a proiectului, părea într-adevăr o sumă nerealistă, însă oare în mandatul în care s-a discutat şi aprobat acest proiect nu erau cam aceiaşi consilieri locali care sunt şi acum? Sau poate chiar oameni din actualul executiv? Atunci nu ni se părea scump, însă când preiau „ai noştri” guvernarea locală, dintr-o dată e „supra-evaluat”? Problema e că Dorna a pierdut enorm pe partea de agrement, iar acest lucru se simte dramatic pe partea de turism, economia dorneană sau bruma a ceea ce a rămas din ea. Un alt proiect care ar fi putut fi reevaluat şi care, prin modul în care a fost gestionat, a dus la pierderea a încă vreo câţiva ani buni din viaţa comunităţii.

Dorna pare să nu mai aibă timp în faţa celorlalte zone turistice care ne-au luat-o cu mult înainte. Am fost anunţaţi de consilierul personal al primarului că se lucrează la un proiect privind amenajarea unui spaţiu de sport şi agrement pe stadionul secundar al oraşului. Intenţia e salutară şi bine că se lucrează la un asemenea proiect.

Însă, ca şi în cazul gazului metan, ne garantează cineva că se va putea face baie în ştrandul care nici n-a fost încă creionat pe hârtie sau că vom putea juca tenis pe (încă imaginarul) teren de sport, înainte de 2020? Cum bine spunea cineva recent: „Astăzi nu peştele cel mare îl înghite pe cel mic, ci cel mai dinamic îl întrece pe acesta”.

Performanţa în administraţie înseamnă şi dinamică, iar edilii Dornei ar trebui să ştie acest lucru. Cu oameni cu o mentalitate „bătrânicioasă”, cu acest iz de improvizaţie care duce la derută, cu inconsecvenţă, dar mai ales cu mentalitatea tributară de tip ceauşist a omului care crede că le ştie pe toate, bunele intenţii vor fi insuficiente pentru a duce Dorna acolo unde îi este locul.