Sărbătoare a cărții la biblioteca orașului: Jenica Romanică a prezentat publicului volumele publicate recent

Purtătoare de semințe de lumină, cărțile sunt tovarăși de drum care nu trădează, care ne îmbogățesc și care ne produc bucurie. La o dublă sărbătoare a unor cărți scrise frumos, cu sufletul, într-un timp confuz, ca o atenuare a unor trăiri nedorite, ne-a provocat scriitoarea Jenica Romanică.

Sub semnătura sa au apărut anul trecut două cărți cu mesaj optimist, purtând titlurile „Vorbește-mi despre fericire” și „La Rai, pe-un picior de plai”. I-au fost alături membri ai Asociației „Pro Basarabia și Bucovina”, filiala „Arboroasa”, membri ai Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, ai filialei Vatra Dornei a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, ai Societății Scriitorilor Bucovineni, ai Societății Scriitorilor fără Frontiere, entități culturale din care autoarea face parte, și reprezentanți ai Asociației „La Dorna nouă ne pasă”, acolo unde activează ca voluntar.

„Doamna Romanică scrie mereu, temele și stilurile abordate sunt diferite, unele foarte actuale”, a spus Nicoleta Todașcă în deschiderea manifestării ce a avut loc pe 5 mai, în sala „Ion Luca” a Bibliotecii Municipale „G. T. Kirileanu”. Vorbitoarea a amintit că numărul volumelor publicate de autoare constituie o cifră rotundă, zece, din care trei în calitate de coordonator.

Jenica Romanică a motivat alegerea titlurilor și a mărturisit că s-a dedicat scrisului care a constituit în perioada de pandemie un sprijin, o adevărată terapie. Prin primul volum a intenționat să convingă cititorii, printr-o poveste fericită, că omul trebuie să prețuiască momentele simple și sentimentele profund umane, în primul rând iubirea, utilizând ca argument și scrisori ale lui Constantin Noica, Alexandru Vlahuță sau Einstein. În al doilea volum, pe lângă trei proze scurte, a utilizat jurnalul, pentru că agreează acest gen de scriere, considerându-l „un document pentru mai târziu”.

Și-a propus, prin titlu și conținutul prozelor scurte, să definească imaginea frumoasă a țării, a locurilor unde trăim și pe unde trecem. Dacă primul volum este ilustrat cu câteva desene ale autoarei, cel de-al doilea este ilustrat cu lucrările unui beneficiar al Asociației „La Dorna nouă ne pasă”, tânărul Florin Gireadă, care a mărturisit cu emoție că este copleșit de „un sentiment măreț” pentru că n-a visat să lase un semn „într-o carte specială”.

Petru Ariciuc, șeful Serviciului Salvamont, a apelat la o imagine sugestivă: „Râurile Dorna și Bistrița, care se unesc la Dorna, ne sugerează să fim uniți în promovarea binelui. Și Via Transilvanica unește oamenii. Asta face și cartea, unește instituțiile din oraș preocupate de valori, de mai bine pentru toți”. Va fi în iunie o a doua ediție a festivalului organizat de asociație, pentru desfășurarea căruia va oferi tot sprijinul necesar. Profesorul Mihai Țarcă, reprezentant al asociației, își exprimă respectul pentru profesoara Jenica Romanică, fostă colegă de cancelarie, care a educat generații de elevi, dintre care unii au în prezent responsabilități deosebite, respectul pentru activitatea de voluntariat în cadrul asociației, unde postulatele sunt simplitatea vieții, dăruirea de sine.

Profesorul Țarcă exprimă speranța într-un viitor mai bun și mai cooperant între toți membrii societății dornene. Opinia profesorului Gruia Ungurian, vorbind despre primul volum, este că „iubirea este piatra de temelie a universului, nu este o chimie, este o compatibilitate energetică între oameni. Fericirea înseamnă o viață trăită alături de cine trebuie”. Prozele din cel de-al doilea volum „provoacă dependență, te îndeamnă să ajungi în locurile mirifice descrise de autoare”. Cu ideea că jurnalul este o posibilă oglindă a timpului s-a declarat de acord și poeta Anica Facina.

Exemplificând cu citate din al doilea volum, convinge auditoriul că există în țară locuri minunate, adevărate „raiuri”, unul găsindu-se în satul natal, un loc străbătut în copilărie în drumul spre școală și care se numește chiar „Dealul Raiului”. Ca un dar pentru cei 38 de ani de căsnicie, pe care familia Romanică i-a împlinit chiar pe 5 mai, citește poemul propriu „Nu-mi vorbi de fericire” și oferă flori simbolice, roșii, galbene și albastre, spre a sublinia patriotismul sincer al familiei.

„Cărțile doamnei Jenica Romanică sunt o bucurie și o mângâiere a sufletului”, a spus Aldona Patraș, o lectură potrivită pentru vremea de pandemie. Un vechi tovarăș de drumeții, Mircea Drăgan, îi admiră pentru dragostea lor față de natură, față de munte, pentru prieteniile ce s-au legat în acest context. Fiind provocat, Tirel Romanică a mărturisit, cu umor, care este secretul unei căsnicii armonioase, iar Nicoleta Todașcă a citit poemul sugestiv „Tu”, din volumul de poezie al autorei „Fragmentarium în clepsidră”, subliniind că valoarea prieteniei se măsoară prin calitatea oamenilor.

Subliniem, în încheiere, câteva principii pe care le reținem din aceste două volume: niciodată nu ești singur, părinții sunt datori să își educe copiii în spiritul binelui, toate valorile trebuie prețuite, omul dacă vrea să răzbată în viață trebuie să fie optimist, să răspândească lumină, să aibă încredere în forțele proprii și în forța binelui, în puterea iubirii și a comunicării dintre oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.