Știrile zilei de24 septembrie 2021

In memoriam: Adrian Kasper

Adi s-a născut pe 14 februarie 1979, de Ziua Îndrăgostiților, așa cum îi plăcea lui să amintească tuturor. A fost un om mereu îndrăgostit, în primul rând de viață. De mic era plin de viață, vesel, glumeț, sociabil, bucuria familiei, așa cum îi spune mama lui. Familia era pentru Adi centrul lui, puterea lui, izvorul de unde își lua dragostea de viață și de oameni. Era foarte atașat de părinți, Maxim si Angela, și a promis că nu va pleca niciodată din Vatra Dornei pentru a fi alături de ei.

La începutul lui 2021 părinții lui au suferit de COVID, încercare grea prin care trecuse și Adi. Mergea în fiecare zi la spital ca să vadă ce fac părinții lui, le ducea de mâncare și rezolva orice problemă pe care o aveau. Casa de la Argestru, unde mergea cu drag, era oaza lui de liniște. Ultima dată și-a văzut părinții luni, cu două zile înainte de cumplitul eveniment care l-a luat dintre noi. Le-a promis că mai vine la ei în săptămâna aceea, joi sau vineri.

Adi își iubea deopotrivă frații, Cristian și Marius, cumnatele, Mihaela și Vasilena, și cele patru nepoate: Lavinia, Andreea, Diana și Adina. Pe Lavinia o văzuse cu trei săptămâni înainte, la nunta ei și botezul fetiței ei, pe care Adi l-a organizat la Black Hill, unde, așa cum făcea el mereu cu oaspeții lui, i-a făcut să se simtă bineveniți, i-a răsfățat cu mâncarea lui de care se minuna și se bucura toată lumea. Pe Andreea a ținut-o în brațe când avea câteva ore, s-a bucurat nespus de venirea ei și când, la câteva luni, Andreea s-a îmbolnăvit de o boală gravă, a spus că preferă să îl ia Dumnezeu pe el decât pe ea.

Dar Dumnezeu a fost bun cu ea și Andreea este o fetiță mare și sănătoasă. Adi era apropiat de familia lui de la Suceava, de mătușa lui Lala și de unchiul lui Doru, de verișorii Corina și Ovidiu, cu care și-a petrecut vacanțele de vară la mamaia și tataia la Diosig. Când îi vedea le sărea în brațe. Adi își iubea la fel de mult prietenii care sunt atât de mulți încât e imposibil să îi menționăm pe toți. Rugăm să ne ierte cei ce nu sunt menționați, dar ei știu că Adi îi purta în suflet și îi iubea și aprecia pe fiecare în parte.

Era foarte apropiat de Silviu și Lala, de Paul și Adriana, Sorin și Ramona, Dorin, Codruț și Magda, Mihai și Oana, Cristian și Paula, Marius și Maricica, Isidor și Loreta, Radu și Valeria, Cosmin, Mariana și mulți alții, sute de cunoștințe care și-au exprimat regretele în mesaje sfâșietor de frumoase pe Facebook. Adi era iubit, apreciat, respectat pentru că era un om bun, vesel, cu o vorbă bună pentru fiecare. Ajuta pe toată lumea și oriunde era chemat să facă mâncare mergea cu drag. Familia îndurerată le mulțumește tuturor prietenilor care au sărit în ajutor când au aflat vestea tristă și au contribuit fiecare la organizarea înmormântării.

Adi era îndrăgostit de arta gătitului pe care a învățat-o de la mama lui, o bucătăreasă foarte bună cu care Adi glumea mereu, spunându-i că mâncarea lui e mai bună, deși știa că nu o va întrece niciodată la ciorbe. Oricui pleca de la el undeva în străinătate îi spunea să îi aducă un cuțit bun. La Black Hill era renumit pentru pizza, dar și pentru toate celelalte feluri de mâncare cu care își încânta clienții. Lui Adi îi stătea bine în bucătărie, acolo unde făcea câteva zeci de pizza deodată pentru copiii din taberele de vară, explicându-le cu răbdare și cu mult umor cum se face o pizza. Cu prietenii ieșea la grătar, petreceri, revelioane și îl găseai mereu lângă discul în care sfârâiau bunătăți. El mânca ultimul, porția bucătarului, cum îi plăcea să spună.

Adi era apropiat și de colegii lui de la Black Hill, de Ionuț și Ionela, Dani și Mari. Aveau o relație de prietenie, făceau o echipă bună, bazată pe colegialitate și respect reciproc. Lui Adi nu îi plăcea să se certe, evita conflictele și spunea mereu că viața e făcută ca să fii vesel, să te bucuri de ea. Ionuț era cu el în mașină când lui Adi i s-a făcut rău, prietenul și colegul lui a fost cu el până în ultimul moment.

Adi a murit în timp ce se ducea la Constanța să o ia pe prietena lui, Manu. Era fericit și entuziasmat, găsise din nou dragostea. Adi și-a iubit și respectat fiecare prietenă și fiecare dintre ele l-a cunoscut și l-a iubit pentru sinceritatea lui, veselia lui, dragostea de viață și bunătatea inimii lui mari. Adi era un om de care să fii mândru ca părinte, frate, prieten, coleg, cunoștință. Adi era bucuria de a trăi întruchipată, dragostea lui de viață nu avea limite, la fel și dragostea de oameni.

Nu întâmplător s-a născut de Ziua Îndrăgostiților!

Adi își ia rămas bun de la fiecare din dumneavoastră, cei care l-ați cunoscut, ați venit să vă exprimați condoleanțele sau ați fost la înmormântare să îl conduceți spre cer, acolo unde e locul lui.

1 comentariu publicat:

  1. Mogly

    Rămas bun, Kaspy al nostru. Ne-ai lăsat cu o mare suferință, dar cu multe bucurii și amintiri frumoase. Mie mi-ai făcut copilăria mai frumoasă. Tu și grupul vostru frumos. Speram să te mai văd în lumea asta, dar Dumnezeu a avut alte planuri mai bune pentru tine. Noi îți mulțumim pentru bunătatea și prietenia ta și mai devreme sau mai târziu o să ne întâlnim iar cu toții. Dumnezeu să te aibă în pază și tu să ai grijă de noi de acolo de sus. Cea mai frumoasă caracterizare, cu toate că ar mai fi multe lucruri frumoase de spus, dar probabil că ar mai trebui încă 42 de ani. Cu durere în suflet, Mogly.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.