Astăzi25 septembrie 2020

Interviu cu Vasile Cozan și Adrian Crucianu. Probleme și soluții pentru producătorii de lapte din Țara Dornelor

Profesorul Mihai Cioată discută, în cadrul emisiunii de radio Telefonul Zilei, de la Orion FM, cu primarul comunei Panaci, Vasile Cozan, de altfel și fermier și președinte al GAL Bazinul Dornelor, despre ideea de înființare a unei cooperative a fermierilor la nivelul Bazinului Dornelor, dar și a unui brand sub care să fie lansate pe piața națională o serie de produse locale, printre care se vor număra produsele lactate, produsele din carne, din pește, din fructele de pădure și nu numai.

Mihai Cioată: Cred că această triplă calitate a dumneavoastră poate lămuri, până la un interviu pe larg, situația creată prin închiderea celor două fabrici de către firma Lactalis. În cursul zilei de marți ați avut o întâlnire cu câțiva primari din Bazinul Dornelor, cu șefii unor asociații, dar și cu doi procesatori. Ce ne puteți spune despre această întâlnire?

Vasile Cozan: Grupul Lactalis a dat o lovitură grea pentru întreaga zonă a Țării Dornelor pentru că fiecare fermier avea un contract cu Dorna Lactate, iar acum s-au trezit cu toții că nu mai au absolut nimic sigur. Grupul Lactalis va continua să preia o parte din producția de lapte, dar per total va trebui să ne descurcăm cu ceea ce avem la nivel local în Bazinul Dornelor.

Am încercat să discutăm cu o parte dintre producători, inclusiv cu Cătălin Iordache, cel care a înființat o cooperativă, o fabrică de lapte și un abator, toate pe fonduri europene. Am discutat și cu cei de la Cârlibaba, care colectează prin intermediul Asociației Codrii Bucovinei, precum și cu cei de la Ciocănești, care colectează prin Asociația Suhardul, pentru care partea de procesare lipsește.

Pentru Cristi Țăranu a fost mai greu să dea drumul la mica fabrică și să scoată pe piață un produs de calitate, și anume șvaițerul, care este specific zonei noastre pentru că acesta se poate fabrica doar la o altitudine de peste 750 de metri, niciodată într-o zonă de mai joasă altitudine. Ar trebui ca toți fermierii din Țara Dornelor să fie uniți pentru a avea posibilitatea să creăm o cooperativă la nivelul Bazinului Dornelor, iar cooperativa să dea pentru crescătorii de animale un preț mai bun pentru lapte și carne. Dacă omul își primește banii pentru munca lui putem considera că a primit un ajutor.

După cum se vede, Grupul Lactalis urmărește doar partea economică, nu îi interesează partea socială sau venitul fermierilor. De aceea cred că singura soluție, la ora actuală, este crearea unei cooperative atât pentru produsele lactate, dar și pentru produsele din carne.

Mihai Cioată: Broșteni și Crucea nu pot fi incluse și ele în această viitoare cooperativă?

Vasile Cozan: Știu că și la Broșteni există o asociație care colectează laptele de la fermieri. La nivelul comunei Crucea nu știu să existe o astfel de asociație, însă cred că puterea de decizie ne va permite să includem toate localitățile din această zonă de munte, inclusiv Broșteni, Crucea și Vatra Dornei.

Mihai Cioată: O astfel de cooperativă ar putea veni cu un nou brand?

Vasile Cozan: Asociația Tinerilor Dorneni a venit cu o primă variantă, și anume Plaiul Dornelor. Din discuțiile cu colegii mei am ajuns și la varianta Valea Dornelor. După o serie de întâlniri și discuții sperăm că se va ajunge la un consens și că vom avea același brand pentru toată zona Dornelor, iar orice produs care se va fabrica în Bazinul Dornelor, fie că este vorba de produse lactate, produse din carne sau alte tipuri de produse locale, se va vinde sub același brand.

În comunele Dorna Candrenilor și Coșna s-a încercat o variantă cu Asociația Munții Dornelor. Am mai avut varianta Asociației Obcina Mestecănișului pe partea localității Iacobeni. Fiecare în parte încearcă să producă, dar noi încercăm să îi includem pe toți sub același brand și să îl facem cunoscut la nivel național. Însă până atunci trebuie să avem mai multe făbricuțe construite, care să fie pregătite de producție și de preluarea, de la fermieri, a laptelui.

Mihai Cioată: Munca fermierilor este uriașă, iar răsplata financiară este mică. Se vor reorienta mulți în perioada următoare, considerând că e mai profitabilă vaca de carne față de cea de lapte?

Vasile Cozan: Nu știu ce să spun despre vaca de carne! Dacă ar fi să se orienteze spre o astfel de activitate va fi nevoie de alte rase de bovine. Pentru a se merge pe producția de carne este vorba despre o investiție mare, este nevoie de abatoare și de fabrici de procesare, este nevoie de o înmulțire a efectivelor de bovine din Țara Dornelor. Apoi apare și problema că prețurile din galantar sunt mult mai mici decât valoarea normală a produselor bio sau a produselor ecologice.

Profesorul Mihai Cioată a stat de vorbă, în cadrul unei alte ediții a emisiunii de radio Telefonul Zilei, de la Orion FM, cu Adrian Crucianu, administratorul firmei SC Dany Lily SRL, care consideră că Grupul Lactalis va continua să colecteze laptele din Țara Dornelor mult timp de acum încolo, însă problema cea mai gravă o constituie incapacitatea fermierilor de a se uni într-un grup de producători.

Mihai Cioată: Valul acesta de ură împotriva francezilor de la Grupul Lactalis s-ar putea întoarce împotriva noastră, împotriva producătorilor de lapte din Țara Dornelor?

Adrian Crucianu: Așa este! Până la urmă, tot micul producător, micul gospodar, are și va avea de suferit. Dacă Grupul Lactalis se supără pe micii producători din Țara Dornelor și se retrage din această zonă pentru a colecta lapte din altă parte, nu știu cine ar putea să absoarbă cantitatea mare de lapte care este produsă în momentul de față în Bazinul Dornelor.

Mihai Cioată: Capitalismul nu ține cont de emoții, de nostalgii, ci doar de business. De ce nu reușim să înțelegem acest lucru?

Adrian Crucianu: Prețul de 1 leu pentru un litru de lapte nu este un preț mare, însă este un preț bun pentru că, dacă ne uităm în alte zone, precum zona Botoșaniului, litrul de lapte nu cred că trece de 50-60 de bani. Există și zone unde laptele nu este colectat absolut deloc. Dacă Grupul Lactalis se gândește să plece cu totul din această zonă, nu este mare lucru să ajungem și noi în aceeași situație.

Mihai Cioată: Care este adevărata noastră problemă?

Adrian Crucianu: Problema noastră constă în incapacitatea de a lucra împreună, de a ne asocia. De 20 de ani nu s-a reușit să se facă nimic! Nu ne-am unit într-un grup de producători pentru a putea vinde mai departe întreaga cantitate de lapte toți la un loc. Activez de 22 de ani în domeniul colectării laptelui. S-a încercat în trecut și se încearcă și în prezent să se constituie un grup de producători în Țara Dornelor pentru a putea fi plătit litrul de lapte cu un preț mai bun pentru fermieri.

Dar nu s-a reușit până acum! Cheltuielile de colectare a laptelui sunt foarte mari, undeva la 30-40 de bani per litru de lapte și suntem o armată de oameni care realizăm această colectare, cu șefii de centre, cu șoferii mașinilor, cu colectorii. S-a plătit între 90 de bani și 1,10 lei per litru de lapte, așa cum au făcut-o și cei de la Grupul Lactalis. La o statistică anuală, acest preț ajunge undeva la 1 leu pentru fiecare litru de lapte. Dacă se adaugă și cheltuielile de colectare se ajunge undeva la 1,40 lei.

Mihai Cioată: S-ar fi redus costurile dacă ar fi existat un grup de producători locali?

Adrian Crucianu: Da, cu siguranță! Automat se reduceau costurile de colectare a laptelui, iar astfel ar fi rămas și o diferență în buzunarul fiecărui fermier, a fiecărui producător de lapte din Țara Dornelor.

Mihai Cioată: Cât procesați dumneavoastră? Dar domnul Cristi Țăranu?

Adrian Crucianu: Eu procesez undeva la 1.500 de litri de lapte, domnul Cristi Țăranu procesează și dumnealui o cantitate asemănătoare, însă tot ar rămâne o cantitate mare de lapte pe care nu ar mai cumpăra-o nimeni și ar ajunge efectiv la gunoi. Unii mă vor considera pesimist, însă eu zic că sunt realist, spunând că până se vor forma cooperative și se vor construi noi fabrici, fie ele pe fonduri europene sau nu, vor trece destui ani, iar fermierii vor rămâne fără cumpărători ai laptelui.

Mihai Cioată: Puteți enumera câteva dintre problemele cu care vă confruntați?

Adrian Crucianu: Producătorii de lapte din Bazinul Dornelor sunt aceeași care erau și acum 20 de ani, numai că atunci erau mai tineri. Acum au îmbătrânit, iar acum este puțin mai greu cu crescutul animalelor și restul de procese care trebuiesc parcurse pentru a se ajunge efectiv la o cantitate de lapte care să poată fi vândută mai departe. Din păcate, tinerii nu sunt îndrumați spre acest domeniu de creștere a animalelor, iar de la 4-5 vaci nu poți să întreții o familie.

Noi și în momentul de față lucrăm foarte mult în familie și cu ajutorul utilajelor pe care le deținem pentru că nu ne permitem să angajăm toți oamenii de care am avea nevoie. Sunt peste 60 de bovine de lapte și carne și tot nu am destule persoane cu care să lucrez așa cum mi-aș dori. Norocul a fost că am realizat un proiect european și am reușit să cumpăr utilajele de care a fost nevoie.

Mihai Cioată: În cel mai optimist caz, cât credeți că le-ar lua producătorilor pentru a înființa o astfel de cooperativă în Țara Dornelor, până să apară noi fabrici? Și, mai ales, cine le va face? Din generația tânără nu se arată mulți care să se înhame la o muncă atât de grea! Ar fi interesant de știut și câte ferme mai avem în zonă dintre cele înființate de omul de afaceri Jean Valvis?

Adrian Crucianu: Eu cred că ar fi foarte greu! Merită încercat, însă mai repede de cinci ani nu cred că se poate realiza ceva palpabil, că nu se poate implementa un proiect pentru a se putea ajunge la a fi construită o fabrică de procesare a laptelui. Problema este că la 4-5 bovine nu este rentabil. Ar fi nevoie de ferme cu cel puțin 20-30 de vaci de lapte. Ceea ce cred că în Bazinul Dornelor nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Din fermele înființate de domnul Jean Valvis cred că mai sunt vreo 6 active din cele 14 construite inițial și chiar și acestea se chinuie să supraviețuiască.

Mihai Cioată: Ce produse faceți și unde le vindeți?

Adrian Crucianu: Eu, personal, am o capacitate mică de producție. Reușesc să produc ceva șvaițer, un pic de cașcaval, ceva telemea, produse pe care le vând într-un mic magazin din piața din Vatra Dornei. Desfacerea este, în mare parte, în Bazinul Dornelor și cam atât. Mai mult nu pot și nu am cum pentru că atât pot să produc în spațiile pe care le am la dispoziție.

1 comentariu publicat:

  1. Vasile

    Domnilor, uitați-vă în Bilbor unde un vițel este o povară, se vinde la 2-3 zile pentru că laptele ajunge până la 2,5 lei pe litru. În zona Clujului la fel. Despre ce vorbim! În alte părți se poate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.