Astăzi3 august 2020

Fluizii Roji: praful să se-aleagă?

Citirăm cândva că trecutul nu-i decât un reflex întârziat al unui prezent insuportabil. Și chiar dacă nu ni se îngăduie, fiind considerați ca parte a presei care trebuie să rămână mereu în „erecție”, ne-am alătura cu drag masei de apatici care alcătuiesc această adunătură, numită comunitate. Iar apatia asta care moleșește întreaga suflare dorneană nu vine din hipnoza la care ne-au supus conducătorii, ci dintr-o stimă de sine scăzută care a făcut să ne înrăim, să ne dușmănim, să trăim în invidie, frustrare, bârfe, intrigi, teorii ale conspirației și așa mai departe.

Copii nedoriți ai părinților de la județ, dornenii au simțit că nu sunt iubiți, iar astfel și-au pierdut încrederea în ei, împreună cu stima de sine. Iar de aici la apatie n-a mai fost decât un pas. Ne mai revigorează o nouă gafă a primarului care ne face faimoși în țară, o „virală” a vreunui priceput care trage de un asfalt elastic sau nepotul unui fost primar care plutește pe-o gonflabilă pe o stradă inundată, ca să nu mai amintim de campaniile electorale în care scoatem toată hidoșenia chipului nostru interior la suprafață. Apoi redevenim blegi pentru încă un mandat, găsindu-le nod în papură noilor aleși, pe te miri ce, sau sfâșiindu-ne între noi ca să ne mai simțim în viață.

Nea Ilie, cum îi spun mai toți primarului Boncheș, cu un balanga-balanga și un clinc-clinc, a făcut-o iar de oaie. Singurii cu adevărat supărați ar trebui să fie liberalii, pen’ că exact omul lor a reușit să arunce în aer campania „Cocolino-PNL”, o campanie de „înălbire” a lui Gheorghe Flutur, după ce Suceava a devenit timp de câteva luni „Lombardia” României, cu un COVID-19 distrugător (și) de reputații. Cât despre noi ceilalți, ciocu-mic, pen’ că știm de câteva mandate încoace că omul din fruntea orașului nu e vreun Pleșu sau Liiceanu (și nici nu trebuie să fie).

A spus să-l votăm că e gospodar, nu că e literat. Dacă nu și-ar fi pus numele pe-o carte, spre jena celor care au mai scris câte ceva la viața lor, nici aceste rânduri nu le-am fi scris. Ceea ce știm noi este că nu am reușit să-i corectăm comportamentul acestui om după zeci de articole, eșuând la fel de lamentabil și cu schimbarea mentalității celor care viețuiesc aici.

În ciuda miilor de articole scrise, interviurilor sau reportajelor făcute, oamenii au rămas în continuare captivii unui mod sinistru de a-și alege conducătorii. Când se vor schimba oamenii atunci se vor schimba și conducătorii, așa că până atunci, hai sictir, că după chipul și asemănarea noastră e și omulețul din fruntea obștii. Cât despre pățania cu Flutur, Orban & Co, asta ține de karma!

It’s beyond control! După omagiul vigilent al tovarășului Flutur, adresat premierului Orban, a urmat omagiul plin de elan patriotic al primărelului nostru. Atât de plictisită părea delegația, iar cohorta de jurnaliști atât de dezinteresată de eternul „război al dornenilor împotriva frigului”, încât primarul, cu un ciripit care s-a transformat într-un foc de artificii, i-a trezit cu ultima sa replică din discurs pe absolut toți cei prezenți. Peneliști, locali, județeni și naționali, răsăriți ca dintr-o conductă spartă, s-au uitat cu toții spre reprezentanții presei, caracatiță cu gheare, care nu scapă nimic dacă e trezită din somn.

Lucru care s-a și întâmplat. Dacă până în acel moment nu aveau mare lucru de relatat ca urmare a vizitei de lucru a premierului în județul nostru, acum vulturii cernelii omagiale aveau o „virală” de primă mână: un primărel dintr-un oraș stațiune scoate din puțul gândirii domniei sale o frază care poate băga și institutul Elie Wiesel în ședință, având ca principal punct pe ordinea de zi: orice referire sau aluzie la gazare este antisemitism?

Cât despre domnul primar, acesta și-a bătut orice record, detronând toate perlele din cele două mandate. Până și „la mulți ani tuturor celor care-mi poartă numele”, spusă pe scenă de Sfântul Ilie, trece drept o simpăticoșenie pe lângă: „băgăm toți virușii în conducte și-i gazăm”. E vreun om întreg la minte care să nu se fi întrebat de unde o fi scos-o, de ce ar ține cineva să introducă astfel de lucruri într-un discurs sau de ce un om nu știe să se oprească la timp, mai ales că până la tâmpenia cu pricina spusese câteva lucruri de bun-simț?

Ne-am săturat de plonjoane psihanalitice, mai ales că de data asta s-au ocupat și pamfletarii de la nivel național, inclusiv cel de la „Starea nației”, care se întreba „de ce simt nevoia unii primari, în servilismul lor față de șefii politici, să fie proști?”. Mai putem veni și noi cu o explicație, una care ține de aroganță, și anume convingerea ta, dar și a celor din jur, că tot tu vei fi primar și în mandatul următor.

Replica lui Flutur vorbește de la sine despre cât de siguri sunt pe ei băiețașii: „mai lasă ceva de făcut și pentru mandatul următor, domnule primar!” Uau! Deci dornenii trăiesc într-un orășel în care toate lucrurile se vor rezolva până în pragul alegerilor locale din acest an și ei n-o știu? Nici toată magia lui Harry Potter nu i-ar mai salva dacă ar avea un contracandidat serios, unul cu carismă și viziune.

Cât despre candidați, specialistul în tenis cu piciorul, vânătorul iscusit, schiorul, patriotul cu ie și bundiță, și chiar scriitorul Boncheș va candida nu numai anul acesta, ci și în 2024. Atât de bine îl cunosc Fluizii Roji încât își pot da doctoratul avându-l ca temă, evident, luându-și și niște consultanți dintre cei care îl cunosc încă din școală, perioada ICIL, parvenirea politică și așa mai departe.

Omul trăiește în „filmul” lui, distribuit în rolul principal, unde dă pe-afară de religiozitate, cumsecădenie, prieteneală cu toate ființele pământului etc. Cât despre haiducii declarative, nici penelistul Ioan Moraru, predecesorul, nu stătea mai bine: „E neplăcut! Câinii se strâng în parc în găști, în cete”. Putea să continue și cu „stoluri”, „roiuri”, oricum nu conta pentru alegători. Pentru aceștia, indiferent că te cheamă Boncheș, Moraru sau Huțanu, oricare dintre ei are puse deoparte două mii de voturi din partea unui electorat captiv în niște clișee mentale.

Hienele au ieșit din vizuini, iar în numele „iubirii pentru Dorna” lovesc în Boncheș, dar de fapt lovesc în orășel, lucru care nu se întâmplă în Câmpulung sau Humor. În timp ce primarul și ai lui rămân în bula autosuficienței, ignorând orice problemă ridicată de presă sau de societatea civilă (având ca unici reprezentanți doar oameni implicați politic), bruma de „COVID-safe” dispare, mentalul colectiv românesc primind un tatuaj de genul: Dorna este un oraș calamitat demn de „Infernul” lui Dante!

Stați departe! Omul Boncheș, în ciuda calităților pe care le are, a eșuat în a realiza acea „pace socială” pe care o trâmbița la prima candidatură. Dincolo de gașca politică, pe care nu el a controlat-o, nu a reușit să-i adune pe dorneni laolaltă într-un proiect comun. Necazul e că din ce se arată la candidaturile din acest an, avem de-a face tot cu personaje care o să ne mențină pe toți în tranșee, ca în ultimele trei decenii. Să mediteze politrucii și oportuniștii din jurul domniei sale!

Sau hienele care sfâșie bruma de credibilitate a acestui oraș (aproape toți au primit favoruri grase în aceste mandate din partea administrației conduse de omul pe care-l contestă), oamenii de afaceri, adevărata societate civilă, intelectualitatea, preoții, dar mai ales tinerii, în ce oraș vor să trăiască sau cum să facem să putem trăi în armonie într-un orășel atât de mic.

Ca stare de spirit, metaforic vorbind, Dorna arată ca un oraș în flăcări, având în fruntea sa un șef pompier care promite că stinge incendiul, dar care toarnă constant gaz pe foc, în timp ce toată lumea se uită cu satisfacție, prinsă fiind într-un dans macabru în care se intonează: „Praful să se-aleagă!”.

Fluizii Roji se întorc cu un pamflet terminator!
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!

1 comentariu publicat:

  1. Paul Brașcanu

    Consider că celălalt comentariu al subsemnatului trebuia publicat, fie că vă convenea sau nu. Și nu numai al meu, în principiu toate comentariile ar trebui publicate. E un lucru știut: în acest pamflet sunt multe lucruri adevărate, multe sunt exagerate, altele sunt minimalizate și ironizate. De aia se cheamă pamflet. De aia nu pot fi de acord cu toate afirmațiile, în principal cu referirile la un proiect comun dedicat comunității pe care l-am realizat împreună cu acest om. Deci, dacă nu convin aceste comentarii, rog să le ștergeți; în același timp cu referirile tendențioase care duc, indirect, către persoana mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.