Astăzi12 iulie 2020

Omagiu adus poetului național Mihai Eminescu în Parcul Municipal din Vatra Dornei

Este iunie iar și au înflorit salcâmii care străjuiesc pridvorul casei copilăriei lui Mihai Eminescu din Ipotești „natala vâlcioară” înmiresmată de florile de tei. A mai trecut un an din viața noastră, dar nu și din eternitatea eminesciană pentru cei care se încăpățânează să nu îl uite.

În vremurile confuze pe care le traversăm asistăm la o și mai vizibilă disoluție a valorilor, încât riscăm să uităm cine suntem, de unde venim, cum am depășit momente grele din istoria noastră. Ne-au fost stâlpi de susținere credința și cultura, ultima fiind dominată de nume precum Eminescu, care rămâne pentru că se confundă cu neamul, care a fost o conștiință prezentă la tot ce s-a petrecut în timpul său și o fire vizionară. „A fost cel mai vast, mai sincer și mai adânc cunoscător al vieții românești din tot timpul”, aprecia Nicolae Iorga. Există voci care susțin că poezia lui Eminescu s-a demodat.

„Nimic mai fals! De fapt noi suntem depășiți de această poezie”, sublinia distinsul critic literar Alex Ștefănescu, oferind o soluție pentru relansarea operei eminesciene: „Ar trebui ca noi, românii, să ne schimbăm radical modul de viață. Să ne cultivăm, să ne emancipăm, să trăim mai frumos. Să ne ridicăm, din nou, la înălțimea poeziei eminesciene”. Unicitatea operei eminesciene este susținută de publicistică, unele dintre opiniile sale fiind surprinzător de actuale.

Apelăm la exemplul extras din articolul „Patologia societății noastre”, publicat pe 4 ianuarie 1881:

„În situațiunea politică și în condițiunea civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toți o stare de siluire și o anomalie, cu toată organizațiunea savantă a instituțiunilor, în toate raporturile sociale tradiționale, încât am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor, fie autor, în revoluțiunile ce ne-au agitat și ne agită de treizeci de ani, care să creadă în stabilitatea stării de lucruri în care ne aflăm; nu este om care să nu se întrebe când o să se sfârșească această operă interminabilă de schimbări care divizează din ce în ce mai mult societatea noastră în tabere ostile”.

Nu agreăm acestă divizare, nici pierderea valorilor tradiționale, fără să respingem ceea ce este benefic modernizării gândirii și societății românești. Dornenii care nu uită sclipirile genialității eminesciene sunt poate puțini, gestul lor de a-l evoca pe ilustrul înaintaș, măcar la date emblematice din scurta și fenomenala sa viață poate părea desuet, festiv, o picătură de apă într-un ocean. Dar nouă ne demonstrează că suntem vii, că ne pasă ce se întâmplă cu noi și cu neamul nostruâ.

Limitați de situația actuală, respectând legea, un grup de iubitori ai lui Mihai Eminescu, scriitori, membri ai „Arboroasei”, membri ai Filialei Vatra Dornei a SCLRB și-au dat întâlnire la bustul lui Mihai Eminescu din Parcul Municipal, donat comunității de maestrul Ion Irimescu. Am evocat personalitatea reprezentativă pentru români a genialului nostru poet și ziarist, cu accent pe actualitatea operei sale.

Au recitat versuri omagiale proprii Aldona Patraș, Gruia Ungurian, dar și subsemnata. Poeta Anica Facina a realizat o sinteză a modului în care este perceput și apreciat Mihai Eminescu în Basarabia și a recitat poezia lui Ion Condrea, denumită „Eminescu, flori de tei”, o cuprinzătoare definiție a omului de cultură Mihai Eminescu.

La Biblioteca Municipală „G. T. Kirileanu” poate fi urmărită o expoziție de carte din și despre opera eminesciană, intitulată „Eminescu în durată eternă”. La bustul poetului am aprins lumânări, am depus flori, ne-am rugat pentru odihna sa veșnică și pentru neuitarea sa, pentru puterea de a păstra credința noastră în spiritul său nemuritor.

1 comentariu publicat:

  1. Bucovineanul

    Care valori? Când vor auzi elevii și românii adevărul despre asasinarea marelui poet național?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.