Astăzi4 august 2020

Și ei sunt în linia întâi: poștașii Dornei

„A sosit poștașul”. Oare pe câtă lume nu a bucurat replica asta? Nu cred că există măcar un singur om pe care să nu-l fi bucurat măcar o dată aceste cuvinte, indiferent ce ne aducea acesta. Și totuși, nimeni nu i-a pomenit sau omenit în aceste luni de când ne aduc corespondența, ziare, pensia, ajutoare de handicap, alocații pentru copii, pensiile pentru militari, veterani, pentru agricultori, venitul minim garantat, alte prestații sociale, facturi etc.

Poștașii dorneni, puțini la număr, își riscă de câteva luni viața, expunându-se la contaminarea cu Coronavirus, mult mai mult decât orice altă tagmă profesională. Nu știu cu cât sunt remunerați, dar cu siguranță cu mult sub cât ar merita, străbat zeci de kilometri zilnic, fiind la datorie. Puțini sunt cei care îi mai ocărăsc astăzi, față de începutul pandemiei când, sub influența intoxicării mediatice, mulți le aruncau priviri răutăcioase sau chiar cuvinte dure: „Ce, ai venit să-mi dai COVID?”.

Deși probabil câștigă de zece ori mai puțin decât un medic, poștașilor dorneni nu le-a oferit nimeni cafea sau apă, ca altor instituții din oraș. De ce? Pentru că propaganda de la nivel național nu i-a inclus în „linia întâi”, deși au intrat în contact cu mult mai mulți oameni decât au făcut-o cei cu halate albe. Poștașii din întreaga țară au făcut livrări chiar și persoanelor aflate în izolare la domiciliu, prin personal special desemnat, cu măsuri speciale de protecție.

Nu știu cum s-a procedat la Vatra Dornei, însă cu siguranță nimeni nu a fost exclus din a-și primi trimiterile destinate. Din poveștile lor am aflat și de situații hilare, care acum sunt privite cu normalitate, însă cine s-ar fi gândit în urmă cu câteva luni că un om o să le întindă o pungă în care să le pună corespondența (chiar și o banală factură) sau punând tot felul de obiecte între ei și poștași.

Privirile calde, binevoitoare de altădată s-au transformat în priviri reci, temătoare, lucrătorii poștei fiind priviți cu teamă și suspiciune. La nivel de țară, dar și la noi în oraș, s-au luat măsuri de precauție, separând oficianții de la ghișee cu ajutorul unui geam, fiind efectuate dezinfecțiile de câteva ori pe zi, însă expunerea la contaminarea cu COVID-19 rămâne reală, chiar și pentru lucrătorii oficiului poștal, nu doar pentru cei din teren. Chiar dacă s-a păstrat distanța socială este totuși un spațiu închis.

Agenții poștali au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a livra toate prestațiile sociale locuitorilor până la sărbătorile Pascale pentru ca oamenii să aibă bani pentru cumpărături. Și au reușit. Numai ei știu cum. Eu doar bănuiesc, și asta deoarece îi cunosc pe majoritatea dintre ei. Cumsecădenia lor, modestia, empatia, dar mai ales sentimentul datoriei, al responsabilității, toate la un loc m-au făcut să scriu aceste rânduri care sunt extrem de puțin din ceea ce merită acești oameni: respectul nostru!

5 comentarii publicate:

  1. Cuvântul liber

    Acești oameni au o meserie grea, riscantă și prost plătită. Peste capetele lor stă o caracatiță care nu își vede decât propriile interese și care promovează un management prost, în dauna lor și a regiei. Tot respectul pentru curierii simpli, prietenii tuturor.

  2. Teodora

    Felicitări pentru articol! Tot timpul m-am gândit unde sunt poștașii când îi arată la televizor pe medici, jandarmi și polițiști. Pe ei de ce nu îi nominalizează nimeni, deși ei sunt cei mai expuși virusului. Bunul Dumnezeu să îi apere și să îi ocrotească de tot ce este rău, să poată munci în continuare. În ceea ce privește salariile, știu că au salariul minim pe economie. Dar răspunderea și munca de zi cu zi numai ei o știu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.