Astăzi12 iulie 2020

Vasile Deac și demnitatea de a fi bucovinean, așa cum era prezentat în două reportaje ale vremii

Activitatea de primar al localităţii Vatra Dornei, firea şi preocupările personale ale lui Vasile Deac, cu toate au fost subiecte de presă la nivel local şi regional, dar şi de reportaje realizate de mari personalităţi ale vremii în trecerea lor prin vechea noastră aşezare. În articolul de faţă mă voi referi doar la ziarul cernăuţean Deșteptarea și la reportajul „O călătorie la Dorna, în Bucovina 1888” al marelui savant A. D. Xenopol.

Sinteza articolului apărut în ziarul Deşteptarea din Cernăuţi în anul 1894

Vrednicul primar al târgului Vatra Dornei, Vasile Deac, a condus administraţia localităţii între anii 1875 și 1902. „Cu mare bucurie punem acum pe prima pagină a Deşteptării, portretul sau icoana unui vrednic şi cinstit bărbat din rândul fraţilor noştri plugari români. Bărbatul acesta este primarul comunal din Vatra Dornei pe numele lui Vasile Deac”.

Vasile, fiul lui Pentelei Deac, s-a născut la 10 aprilie 1824, în comuna Vatra Dornei, care pe atunci era numai un sat. Anii copilăriei şi i-a petrecut mai mult prin munţi, doinind din trişcă. Pe când era flăcău îi plăcea să meargă printre bătrânii satului şi să asculte sfaturile lor.

La acele sfaturi ale bătrânilor s-a observat că tânărul Vasile Deac, deşi lipsit de experienţă, avea mintea coaptă, era curajos, avea voinţă şi era hotărât. De aceea bătrânii oriunde mergeau îl luau cu ei şi pe tânărul Vasile. Şi dacă se întâmpla ca la vreo întâlnire cu mandatarii sau cu deputaţii, aceştia să ceară ceva ce ar fi dezavantajat localitatea şi bătrânii tăceau, atunci Vasile ieşea ferm în faţă şi spunea că acel lucru nu se poate face în felul în care cereau acei demnitari.

Dar câţi primari avem noi, românii bucovineni, prin satele noastre ca acesta, avem cu bună seamă tare puţini! Cei mai mulţi primari zic mai totdeauna, la toate cele „Amin” şi zic „Amin” pentru că se tem să nu îşi piardă băţul şi pecetea. Dar şi băţul şi pecetea se pot ţine în mână numai cu bărbăţia şi dârzenia aceea care apără dreptatea şi binele satului.

Până a ajunge primar a fost argat cu săptămâna la mandatar, hrănindu-i întâi gobăile, apoi fiind supraveghetor asupra tuturor rânduielilor celorlalţi. Nu a fost de acord să se spurce nici cu rachiu, nici cu ţigara sau luleaua, care stricau mintea, averea şi sănătatea omului. Cu timpul, mandatarii au dispărut şi a venit legea împărătească care obliga comunele să se conducă singure, alegându-şi câte un comitet comunal, un primar şi doi ajutori de primari.

Vasile Deac a fost ales la primele alegeri în comitetul comunal din Vatra Dornei şi toţi dornenii doreau ca el să fie primar. El a refuzat, n-a dorit să fie primar, şi a convins comitetul şi populaţia să aleagă primar un om bătrân, iar el multă vreme a rămas doar sfetnit în comitetul sătesc. În anul 1875, Vatra Dornei nu mai era sat, ci târg, și noul ales comitet comunal era în mare încurcătură fiindcă nu avea niciun om potrivit de a fi primar și mai știau că Vasile Deac nu vrea să fie primar.

Primarul Vasile Deac

În ziua alegerii primarului a venit la Vatra Dornei căpitanul provinciei Bucovina, a chemat noul comitet ales şi a început a le spune că ar fi bine să aleagă primar un om care ştie carte pentru că Vatra Dornei este târg, nu mai este comună, iar un om fără carte n-ar putea conduce o localitate cu asemenea statut. La vorbele căpitanului, toţi cărturarii din comitet au zis „Amin”, numai Vasile Deac a zis nu, deși era om fără ştiinţă de carte.

Întrebându-l căpitanul pe Deac pe cine socoteşte că ar fi bun de primar, a răspuns: „eu socot că aș fi cel mai bun”. Când au auzit răspunsul, toși cărturarii au strigat: „Da, Deac se primește să fie primar, apoi el îi cel mai bun”. Căpitanul s-a supărat foarte tare și n-a mai făcut nicio alegere în ziua aceea.

La data la care s-a stabilit cea de-a doua alegere a trimis un comisar, care n-a putut împiedica voia alegătorilor și așa a fost ales primar Vasile Deac. Douăzeci de ani sunt de atunci și Deac tot primar a fost și este până în ziua de astăzi. Vasile Deac nu a avut parte de şcoală pentru că pe vremea când era mic, încă nu era şcoală la Vatra Dornei.

Cu toate acestea, şcoala, biserica, averea comunală, binele neamului său au fost şi sunt pentru el lucruri sfinte. A gestionat averea localităţii aşa de bine că a construit în Vatra Dornei o şcoală de patru clase pentru băieţi, zideşte o şcoală de trei clase pentru fetiţe, iar în cătunele Moroşeni, Rusca şi Argestru fiecare are câte o şcoală.

Un alt exemplu de bună gospodărire a localităţii este şi faptul că în mijlocul comunei a zidit o şcoală cu 30.000 de florinţi şi mai avea banii necesari (cca. 60.000 florinţi) din care se va construi un palat comunal ce cu bună seamă va fi coroana lucrărilor pe care le-a înfăptuit Vasile Deac.

Palatul Comunal a fost executat din banii primăriei obţinuţi ca urmare a câştigării „procesului pentru drepturi”. În anul 1891, împreună cu arhitectul, Vasile Deac a stabilit termenul de începere a lucrărilor pentru anul 1895, iar termenul de predare anul 1897. Forţa de muncă venea din Italia, iar termenele şi costurile au fost respectate întocmai.

Cu toate că de câte ori a avut ocazia, Vasile Deac l-a înfruntat pe împăratul de la Viena, cu toate acestea împăratul l-a apreciat foarte mult și ca urmare, în anul 1886, primarul Vasile Deac a fost decorat de Maiestatea Sa Împăratul cu Crucea de Argint cu Coroană pentru Merite. Ziarul zice în finalul articolului „Fraților primari români, luați pilda lui Vasile Deac”.

A. D. Xenopol, în anul 1888, invitatul lui Vasile Deac pentru o lună de concediu

Pe timpul şederii sale la Vatra Dornei, savantul Xenopol cunoaşte activitatea economică, spirituală şi socială a localităţii şi, în special, îl cunoaşte pe primarul Vasile Deac. În continuare voi prezenta pe scurt câteva referiri ale lui A. D. Xenopol despre legendarul Vasile Deac.

Românii alcătuiesc împreună cu străinii locului o singură comunitate politică. Deşi străinii locului ar fi oarecum inteligenţa comunei şi numărul lor se urcă la aproape 1/3 din întreaga populaţie, totuşi, până acuma, românii au păstrat puterea politică. În consiliul comunal au o însemnată majoritate şi primarul comunei este un român, Vasile Deac, care fu reales pentru a treia oară în interval de nouă ani în fruntea localităţii.

Nu ştie carte, fiind un om din vremile vechi, însă prin inteligenţa lui şi spiritul său practic ar bate pe mulţi ştiutori de carte. Toate socotelile comunei le ştie pe de rost, umblă în toate părţile ca să vadă personal nevoile satului, nu deschide punga comunei decât pentru trebuinţe stricte şi s-a jurat să nu facă, cât va fi el primar, nici o datorie, căci cum îmi spunea el în limbajul pitoresc: „omul cu datorii e ca sacul cel spart, torni în el şi nu-l mai umpli”.

Acest om fără carte preţuieşte învăţătura şi mi se jeluia adeseori despre câte greutăţi întâmpină în conducerea comunei din cauza neştiinţei sale. „Omul cu carte are patru ochi”, îmi spunea la un ospăţ dat de dânsul pentru realegerea sa ca primar. La ocazia amintită, acest primar necult a ţinut o cuvântare pentru ale cărei idei sănătoase şi frumos exprimate l-ar putea invidia mulţi oratori.

El închină un pahar spre propăşirea învăţăturii, sfârşind cu următoarele memorabile cuvinte: „În vremea mea era veacul întunericului, acuma e cel al luminii”. Ş-apoi moşneagul, la cei 70 de ani pe care-i purta pe spetele sale, se prinse la un brâu (joc de brâu), pe care îl conduse cu un foc şi un avânt care mai că dădea de ruşine pe tinerii ce se ţineau de el.

La ospăţul pe care-l dete primarul pentru a-şi serba realegerea lui, stăturăm până la două din noapte şi, cu toate că era vin îndestul, nici un ţăran nu ieşi ameţit. Veselia era foarte mare, se jucau diferite dansuri, se auzeau strigături foarte glumeţe şi pline de haz. A ieşit în evidenţă un fruntaş din Dorna, Ioan Nacu Odocheanu, om ce are peste 140 de vite şi o întindere mare de pădure şi de fâneţe. Pe fondul muzical de doină, hazliul poet a potrivit următoarele versuri:

„Căci, zău, banii de pe muncă,
Unde pot ei să-mi ajungă?
Iar din cei de pe hoţie
Beau şi-mi mai rămân şi mie”.

Faţă de cele spuse de ziarul cernăuţean şi marele savant A. D. Xenopol, în încheiere vreau să mai adaug câteva cuvinte despre fermecătorul şi patriotul primar Vasile Deac. Acesta a condus administraţia târgului Vatra Dornei cu cinste până la vârsta de 76 de ani. A plecat din primărie în anul 1902. Dar după plecarea sa, lucrurile s-au schimbat dramatic. Secretarul George Botezat, partenerul lui de muncă şi succese, a devenit slugă a cercurilor austriece și să uite cât mai repede meritele legendarului primar în rândul populației.

Tot acest Botezat instigat și poate chiar plătit de spioni ai puterii de la Viena, a favorizat denigrarea vestitului primar aducându-i acuze de deturnare și însușire de bani publici. Neputând suporta dezonoarea și minciuna, Vasile Deac și-a pus capăt zilelor trăgându-și un glonț în tâmplă în ziua de 12 august 1909. Înțeleg din acest episod cu tristețe că practica defăimării şi batjocoririi adevăratelor valori locale este veche şi păguboasă pentru localitatea noastră.

De la Vasile Deac au rămas vorbele lăsate spre știinţa urmaşilor: „Vrednic de a purta pecetea mea să fie acel primar care va izbuti să zidească cealaltă jumătate din Palatul Comunal, pentru că eu nu am reușit prin tot ce am făcut decât să ridic prima jumătate. Până atunci această pecete să se odihnească în pace. Amin”.

2 comentarii publicate:

  1. Cuvântul Liber

    Bun articol. Ca să ne aducem aminte ce am avut și ce am pierdut. Unul din aceste lucruri este onoarea. Pe vremea aia, când erai atacat de o Iudă, mai bine îți trăgeai un glonț în cap decât să îți fie terfelit numele. Acel glonț îl merita Iuda, cel care crescuse în umbra acestui om, care își făcuse între timp făcutele, își trăsese ceva pădure, teren și bani din averea comunală, nu un moș analfabet, bătrân și bolnav. Numele lui Vasile Deac avea să fie reabilitat mai târziu, dar cu ce preț?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.