Boomerang: citadela sfărâmată

Nu, nu este vorba despre lucrarea lui Horia Lovinescu, dar titlul este cel care poate sintetiza cel mai bine situaţia în care s-a trezit anul acesta micul nostru oraş. În ultimul deceniu, aproape an de an, am fost asaltaţi de tot felul de lucrări, dar cum a arătat oraşul în ultimele şase luni nu a mai fost niciodată.

Am înţeles importanţa şi necesitatea acestor lucrări, multe dintre ele amânate nejustificat de mult timp şi prea mult folosite ca monedă electorală. Numai că deschiderea simultană a atâtor fronturi de lucru nu a ţinut niciun moment cont de cetăţean şi de activitatea lui cotidiană. Ca întotdeauna, noi nu contăm. Dar să le luăm pe rând, în ordinea în care au blocat încet, încet, întregul oraş.

Lucrările de la reţeaua termică şi Centrala Termică, de mare importanţă, ne-au pus în situaţia din 2004-2008, când s-a trasat actualul traseu al magistralelor. După doar 15 ani, de la acea mare realizare pentru dorneni, o luăm de la capăt. Şi asta după ce atunci eram asiguraţi că instalaţia are un termen de garanţie de 25 de ani! Alţi bani, altă distracţie, în condiţiile în care, an de an, toţi cei care au administrat oraşul s-au plâns de lipsa fondurilor pentru o serie de lucrări, mai mici sau mai mari.

Firesc, se naşte întrebarea dacă Centrala Termică şi întregul sistem termic a fost corect exploatată şi întreţinută. Şi, dincolo de scandalurile din anii 2008-2012, rezultatele de azi ne arată că totul a fost pe mâna unor incompetenţi. După 2012, cei care au preluat-o nu au făcut decât să o cârpească pentru a o ţine în funcţiune cât mai mult. Oare am învăţat ceva din această experienţă? Mă îndoiesc că după ce va trece momentul, situaţia nu se va repeta, mai devreme sau mai târziu.

Programul de asfaltări a unor străzi, început în anii anteriori, a continuat într-un ritm şi mai lent decât ne-am fi aşteptat. Dar lentoarea aceasta nu este o noutate. Numai că suprapusă peste celelalte lucrări din oraş, a dus, în plin sezon turistic, la o adevărată blocare a oraşului. În plină vară ne-am trezit cu traficul greu prin mijlocul staţiunii, cu traficul de la piaţă deviat, dar şi cu şoseaua de ocolire în lucru (strada Schitului).

O stradă secundară, cum e strada Vicilicilor, a trebuit să preia accesul spre cartierul Unirii, accesul dinspre staţiune spre strada Unirii fiind şi el serios obstrucţionat de lucrările la magistrala termică, accesul spre piaţă fiind blocat din ambele sensuri.

De la o săptămână la alta totul a devenit un coşmar! Şi pentru pietoni, şi pentru şoferi. Mai ales că intersecţia de la piaţă a fost dotată anul trecut cu o năzdrăvănie a unei minţi mai mult decât „odihnite”: un sens giratoriu ce a îngreunat şi mai mult circulaţia! Şi ca să fie şi mai complicată circulaţia, în zonă au mai fost amplasate şi două supermarket-uri, urmând chiar şi o autogară!

Explicaţiile celor care au amplasat acel sens giratoriu au fost total nesatisfăcătoare, iar anul care a trecut de la construcţia lui a demonstrat că, în anumite momente ale zilei, circulaţia în zonă se blochează minute bune. Ieşirea de la cele două magazine, şi în curând şi de la autogară, la mai puţin de 30 de metri de sensul giratoriu, va duce la o descărcare de trafic şi mai grea dinspre strada Oborului spre staţiune, dar şi spre pod, ambele direcţii având şi treceri de pietoni.

Cei care au crezut că sensul giratoriu va fluidiza intersecţia s-au înşelat, şi o intersecţie mică şi simplă a devenit în acest moment o problemă de circulaţie în drumul spre cel mai mare cartier de locuinţe al oraşului. Oare pentru amplasarea de asemenea lucrări nu ar fi trebuit consultaţi şi cetăţenii? Părerea lor chiar nu contează? Este surprinzător cum Poliţia Rutieră a dat aprobare acestei lucrări! Dar de la autorităţile statului nu trebuie să te mai miri de nimic.

Nici în intersecţia de la stadion nu a fost mai bine, deşi acolo s-a încercat o remediere, cât de cât, a primei variante alese. Acolo însă, „breteaua” adiacentă este un adevărat pericol, mai ales pentru cei în tranzit. Strada Dornelor, cea care preia traficul greu spre DN 17, deşi are doar câteva sute de metri, a fost asfaltată într-un interval de timp extrem de lung, ţinând traficul greu prin mijlocul oraşului până în luna august.

Zgomotul şi praful au pus stăpânire pe tot oraşul, limitând drastic accesul turiştilor spre anumite zone ce altădată erau căutate de ei. Disconfortul lor, dar şi al nostru, a fost major. Ei au plecat, noi însă am rămas să suportăm până la capăt. Dar care capăt? Fiecare primar care s-a apucat de câte o lucrare a ieşit şi a cerut înţelegere şi scuze pentru disconfort. Docili, i-am crezut pe cuvânt, sperând că va veni şi momentul când oraşul va fi cu adevărat o staţiune de interes naţional. Când curăţenia şi liniştea oraşului va atrage cât mai mulţi turişti şi noi vom putea să fim cât mai relaxaţi în orăşelul nostru?

Se pare că perspectiva aceasta e mult, mult prea îndepărtată pentru noi. Şi au trecut 30 de ani! Cei care s-au născut la „Revoluţie” în Dorna sunt de mult în alte colţuri ale ţării sau peste hotare. Iar noi, cei rămaşi, suntem deja pensionari sau mai avem foarte puţin până atunci. Şi, în naivitatea noastră, mai credem „basmul” despre gazul metan, dar şi pe cel cu o variantă ocolitoare pentru traficul greu, spus în cele trei decenii.

Nepoţii noştri râd de noi şi ne trag de mânecă: „Bunicule, îţi spun eu o poveste mai frumoasă şi mai adevărată”. Şi ei, sunt sigur, că sunt mult mai sinceri. Pare prea trist? Prea pesimist? Priviţi în jur şi veniţi cu alte argumente! De ce, întotdeauna, partea plină a paharului este atât de mică în comparaţie cu partea goală a paharului? Cum poţi fi optimist când aştepţi 20 de ani să îţi vezi strada reasfaltată sau asfaltată pentru prima oară? Şi, mai ales, când nu peste mult timp o vezi din nou, arată plină de noi şanţuri ce apoi sunt cârpite ca vai de lume?

Un oraş e un organism viu, ce trebuie tratat cu respect şi multă responsabilitate, pentru că este al tuturor şi în primul rând al locuitorilor lui. De ce îl umilim şi îl facem să suporte toate experienţele nefaste ale unor oameni fără nicio calificare în dezvoltarea urbană?

Suntem în prag de iarnă şi totul continuă. La primăvară o luăm de la capăt. Ce se va mai ivi la orizont vom vedea. Mai ales că, în an electoral, politicienii sunt foarte prolifici în idei. Până atunci, să ne rugăm să vedem măcar o parte din aceste tranşee astupate pentru că „războiul” contra noastră va crea alte tranşee, în alte cartiere ale oraşului nostru. Până atunci, în această toamnă frumoasă, să admirăm în toată splendoarea ei această citadelă sfărâmată!

* fotografie din articol via Adrian Olaru