Bucovina Acoustic Park, un festival de poveste și un real succes pentru organizatori

Mi-am dorit mult să nu ratez cea de-a treia ediție a festivalului Bucovina Acoustic Park deoarece am realizat încă de la primele două ediții că acest festival nu este doar despre muzică, dans și bună dispoziție. Este mai mult decât atât. Este vorba despre oameni. Despre a fi împreună. De a fi împreună cu oameni care simt la fel, care trăiesc și împărtășesc nu numai aceleași gusturi muzicale, ci și un fel de a fi.

Asta am simțit eu în seara de sâmbătă, când oamenii au început să stea și în partea necosită a pârtiei Veverița, luându-i prin surprindere și pe cei care au pregătit pentru spectacol doar baza pârtiei. Mie asta mi-a plăcut cu adevărat. Știam de ce sunt în stare trupele care au concertat și nu pot decât să îl felicit pe Ion Drăgușanul, pe fiul său Andi şi pe neobositul Mihnea Blidariu, „sufletul” de la Luna Amară, pentru varietatea muzicală pe care ne-au oferit-o.

Revenind la oameni, nu pot să nu îți fie dragi, în decența lor, fiind bine-crescuți, liniștiți, frumoși, „nebuni” doar prin intensitatea trăirii lor. Niciun alt festival nu aduce împreună oameni de la 65 de ani până la 14 ani. În cele trei zile de spectacole ne-a fost revelată nu numai calitatea evenimentului, ci și cât de important este acesta pentru o categorie de public care nu prea se regăsește în celelalte evenimente muzicale dornene.

Și nu mă refer doar la cei tineri, ci la multe alte categorii de vârstă, iubitori ai genurilor de muzică de care am avut parte în aceste trei zile. Atmosfera a fost cu totul specială, într-un loc la fel de special, baza pârtiei Veverița. Dacă înainte de eveniment organizatorii se întrebau dacă nu era mai bine să fi organizat evenimentul în parc, pentru ca mai multă lume să participe la concerte, prezența extrem de numeroasă a publicului, mai ales în seara de sâmbătă, i-a făcut pe aceștia, dar și pe mulți alții, să respire ușurați și să se felicite că locația a fost dealul Negru.

Faptul că lumea a stat și în zone necosite, așa cum am precizat mai sus, demonstrează că nu s-au gândit că oamenii vor veni în număr atât de mare. Este mult mai ușor să faci un festival de muzică în oraș, în centrul parcului. Este mult mai puțin riscant deoarece toți cei care tranzitează parcul se opresc, rămânând mulți dintre ei, chiar dacă nu le place cu adevărat, nefiind iubitori ai genului de muzică la care asistă.

Pe principiul „cine are de venit va veni”, organizatorii ne-au supus la un test, nu numai pe noi, cei care tânjeam după o astfel de muzică sau atmosferă, ci și festivalul în sine, mai ales că au mai fost voci prin Consiliul Local care au mârâit că se alocă bani pentru acest eveniment. Faptul că doar doi consilieri locali au fost prezenți la eveniment ne arată cam ce înțeleg aceștia din nevoia unei astfel de manifestări, care este mult mai mult decât una exclusiv muzicală.

Este bine totuși că a ajuns și primarul cu familia pentru că a putut să realizeze din nou că festivalul se justifică. Cât despre bani, este bine de știut că prin Centrul Cultural Bucovina, de la Consiliul Judeţean Suceava, s-au alocat 70.000 de lei pentru organizare, contribuția dorneană fiind de două ori mai mică.

Un challenge trecut cu brio

„Am făcut-o!”, asta și-or fi spus Violeta Codorean și Ion Drăgușanul la finalul celor trei zile de festival. Și au făcut-o bine de tot! Se poate și mai bine? Cu siguranță! Mai ales în privința mediatizării masive a evenimentului pentru a depăși granițele Dornei. Festivalul are potențial. Se poate ridica acum la nivelul unui festival care să îi atragă nu numai pe dorneni, ci pe toți cei care au prins gustul festivalurilor.

Din categoria celor care nu ratează niciun Electric Castle, Untold sau Neversea. Și sunt foarte mulți, slavă Domnului! La un nivel mai mic, Bucovina Acoustic Park se poate înscrie și el pe harta festivalurilor care devin un „trebuie”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *