Despre autosuficiența celor care conduc orașul Vatra Dornei

scris de Mihai Cioată
în Editorial
14 mai 2019
14 mai 2019, ora 9:37

La nivel decizional, îngâmfarea, înclinaţia spre autoamăgire, aceea de a crede că te pricepi la toate, că îţi eşti suficient, că le ştii pe toate, indiferent de părerile celorlalţi, au făcut mari ravagii.

Egouri, complexe şi frustrări personale imposibil de surmontat au făcut adesea ca în ultimele mandate Dorna să înregistreze un regres uriaș. Odată terminate campaniile electorale, ajunşi la putere, contracandidaţii sunt imediat izolaţi, iar părerile sau soluţiile pentru diverse probleme sunt ignorate pe simplul motiv că noi, cei ajunşi la putere, ştim ce avem de făcut şi avem soluţii pentru toate.

Ca în celebra zicere a unui deputat PDL: “Noi suntem acum la putere! Ciocu’ mic!” Că oamenii se lasă stăpâniţi de sentimentul puterii, e o meteahnă arhicunoscută. Sau că preferăm să ne înconjurăm de oameni care ne alimentează sentimentul că suntem cei mai buni. Primarul care va accepta să colaboreze cu oameni valoroşi va avea şansa să găsească soluţii pentru diversele probleme cu care se va confrunta pe timpul mandatului.

Cine va convinge oamenii că are capacitatea să facă acest lucru, acela merită să câştige alegerile de anul viitor. Cel care va realiza că lărgirea echipei de partid, cu oameni valoroşi din afară, va putea să vină şi cu proiecte noi şi cu soluţii nesupervizate la nivel de partid. E clar pentru toată lumea că soluţiile de “partid” au îngropat şi au blocat ani la rând mandatele unor primari cu bune intenţii.

Dacă singurul lucru pe care îl dezvolţi în funcţia de conducere este doar blindajul împotriva criticilor celorlalţi, atunci te transformi într-un factor de “blocaj” pentru întreaga instituţie pe care o conduci. Conştient de propriile tale limite, ajungi ca schimbarea, de orice natură ar fi ea, să-ţi producă o nesiguranţă şi mai mare, iar de aici şi până la permanentizarea sistemului pe care l-ai preluat să nu mai fie decât un pas.

Tocmai de aceea, vorba lui Caragiale, “Accept să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”, este la fel de actuală. Nici nu e de mirare că întregul colectiv ajunge să preia din apucăturile tale, fiind, la urma urmei, format după “chipul şi asemănarea” ta. Dezorganizarea, deruta, infatuarea, lenea sunt oglinda fidelă a unei conduceri. În campaniile electorale am avut parte de oameni care s-au dat atotştiutori, dar şi de oameni care nu păreau capabili să înveţe.

Ambele categorii dau dovadă de mândrie. Până când votanții nu le vor pune candidaţilor întrebarea: “Tu la ce te pricepi cu adevărat?”, nu ne rămâne decât să medităm asupra aspectelor de mai sus şi să ne gândim dacă profilul vreunuia dintre cei care încep să-și pregătească alegerile de anul viitor corespunde pentru instalarea într-o funcţie decizională atât de importantă ca cea de primar.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.