Orașul adormit, broasca și prințul

scris de Mihai Cioată
în Editorial
6 mart. 2019
6 mart. 2019, ora 23:40

În copilărie am citit cu toții povestea frumoasei prințese adormite și a prințului care o trezește cu un sărut. Avem un singur element comun cu frumoasa adormită: somnul. Vatra Dornei nu mai este o „prințesă frumoasă”, chiar dacă legenda spune că numele i-l datorăm Dorinei, o prea-frumoasă fată.

Din nefericire pentru noi, nu o vrajă ne-a adus starea de somn, ci energia slabă a celor care ne conduc. Aceasta se revarsă asupra noastră, modificându-ne comportamentul și felul de a fi. În orășelul nostru este o toropeală căreia îi facem cu greu față. Blazarea nu lipsește din viața de zi cu zi, numărându-se pesemne printre efectele secundare ale acestei somnolențe.

Aproape orice inițiativă, oricât de mică, se împotmolește sau întâmpină mari greutăți în a fi pusă în practică. Am devenit cu toții negativi și lipsiți de entuziasm. Cei care nu recunosc că ne-am lăsat fiecare în parte copleșiți de această stare, o dau pe metafizică sau fug la țigănci, ca să le dea în cărți.

„Blestemele ciudoșilor care ne-au invidiat destinul turistic, astea sunt de vină!”. Ce bine-ar fi să putem da vina pe alții! Necazul este că știm că propria noastră nemernicie a pus orașul pe butuci, începând chiar cu votul pe care l-am băgat în urnă din ’89 încoace.

Răsfoind paginile triste ale acestor aproape trei decenii vom regăsi la cei ce ne-au condus ba o energie a dezbinării, ba una latentă a încremenirii în proiect: „Mai bine nu fac nimic decât să fac ceva greșit!”, iar la alții una ce ține de o altă dimensiune, de o desprindere de realitate, a evadării în basme și povești frumoase.

Dacă felul de a fi al acestor oameni nu și-ar fi pus amprenta pe viața acestui oraș, și implicit asupra vieților noastre, nici că ne-ar fi păsat. I-am fi analizat doar ca personaje din povești, cu bune și cu rele, i-am fi încadrat la zmei sau regi, le-am fi studiat ciudățeniile și cam atât. Dacă cei pe care i-am pus în fruntea noastră ar fi redat gloria de altădată a regatului prosper în care au viețuit strămoșii noștri, nici moțăiala asta nu ne-ar fi deranjat.

„Dormiți liniștiți, vă veghem noi somnul”. Din păcate, somnul nostru aduce cu acea stare de comă în care stai cu ochii deschiși, ești perfect lucid de ce se petrece în jurul tău, dar nu poți face nimic. Nu îți accepți starea și aștepți ca cineva să vină la tine și să îți ordone să te ridici și să începi să mergi. Oare cine va fi „prințul” care va săruta „broasca” asta urâtă în care ne-am transformat și ce va face ca să ieșim din starea în care am fost cufundați?

2 comentarii publicate:

  1. Viktor spune:

    Până nu se pune mâna pe secure așa va merge! Ca melcul și ca racul!

  2. Bucovineanul spune:

    Românii așa au trăit de când sunt ei și nu pentru că așa au vrut! Imperiile vecine i-au vrut proști, inculți și cu capul plecat ca să îi poată mulge! Astăzi pe imperialiștii care ne conduc îi interesează profitul și numai profitul pentru că ăștia sunt conducătorii imperialiști. Ai noștri, ca brazi, s-au profilat și ei pe model. Nu contează cum trăiesc dornenii sau românii, că străzile sunt sparte ca pe o fostă tarla CAP, fără locuri de muncă, cu un oraș care se subție în tineret de la an la an, care devine cancerigen de la centrala care împrăștie funingine ca o locomotivă pe abur. Mergeți de la Vatra Dornei la Suceava și nu o să găsiți un oraș mai prăpădit, mai murdar sau mizerabil ca Vatra Dornei. Așa că, dragi dorneni, asta ați vrut și ați votat, asta aveți! Restul sunt doar vorbe de clacă.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.