Astăzi28 noiembrie 2020

Amintiri de pe stadionul din Vatra Dornei: parcursul unei echipe care a jucat mereu cu tribunele pline

De câte ori trec prin dreptul stadionului din oraşul nostru (şi se întâmplă foarte des) mă cuprinde tristeţea, când îmi amintesc de anii copilăriei mele de „decreţel”, când la meciuri stadionul era animat, ceea ce pentru tinerii şi copiii de astăzi pare mai degrabă un scenariu SF, dar nu este aşa, iar persoanele trecute de 40 de ani pot să confirme, acesta fiind motivul pentru care m-am decis să scriu acest articol, care să fie pentru unii aducere aminte, iar pentru alţii informaţii în premieră.

Astfel, după ce echipa denumită iniţial „Minierul” a activat în perioada 1948–1966 în Campionatul Judeţean, reuşeşte să promoveze în Divizia C, unde evoluează modest, clasându-se de obicei la mijlocul ierarhiei, ceea ce înseamnă că nu avea grijile retrogradării în Campionatul Judeţean, dar nici nu-şi punea problema promovării în aşalonul secund. Începând cu sezonul competiţional 1973–1974, echipa este rebotezată „Dorna”, sub acest nume activând mulţi ani la rând, după care a revenit la numele iniţial de „Minierul”.

În anii ’70 eram copil şi-mi amintesc foarte bine cum echipa de fotbal, prin meciurile ei, era una dintre bucuriile săptămânale ale iubitorilor de sport din oraş, ea fiind antrenată în vremea respectivă de inginerul Stere Zeana, fost jucător la Venus Bucureşti şi CCA. În sezonul competiţional 1979–1980, echipa „Dorna” a fost pe punctul de a promova în şaisprezecimile Cupei României, dar în ultimul meci preliminar a fost învinsă pe teren propriu, cu scorul de 6-0, de echipa Gloria Bistriţa, care atunci evolua în divizia secundă.

În Divizia C, echipa noastră a jucat în prima serie, alături de formaţii din judeţele Suceava, Iaşi, Botoşani şi Neamţ, unele dintre echipele care au jucat în serie cu dornenii au ajuns după 1989 şi pe primul eşalon fotbalistic autohton şi amintesc aici formaţiile Foresta Fălticeni, Ceahlăul Piatra Neamţ şi CS Botoşani.

De la stânga la dreapta, rândul de sus: Alexandru Lazăr (antrenor principal), Ilie (Lică) Chișiciuc, Radu Bazarcă, Ion Bedrulea, Aurel (Rică) Buga, Constantin (Costică) Gătej, Cornel Sfrijan, Toni (Nelu) Sedecaru, Ștefan (Pitiu) Pal (antrenor secund). Rândul de jos: Nelu Honciuc, Laurențiu (Lălelu) Popovici, Sorin Vădană, Dorinel Menaschez, Sorin Dulap, Gelu Groza, Ionuț Popa, Mihai Pop și Eugen (Puiu) Pal.

Indiscutabil, din perspectiva fotbalului dornean, punctul culminant l-a reprezentat sezonul competiţional 1984–1985, la finele căruia, în urma unei evoluţii fabuloase în retur, echipa antrenată de Alexandru Lazăr şi Ştefan Pal a reuşit incredibila performanţă de a promova în Divizia B, printre coechipierii care au realizat această performanţă și amintiți mai sus regăsindu-se și Sedecaru, care a fost transferat ulterior la Jiul Petroşani, unde a jucat mai mulţi ani la rând, astfel încât numele lui putea fi auzit în fiecare duminică la radio, în cadrul emisiunii „Fotbal minut cu minut”, în condiţiile în care echipa din Valea Jiului juca atunci în Divizia A.

Sezonul competiţional 1985-1986 este unul de referinţă pentru fotbalul dornean datorită performanţei fără precedent de a evolua, fie şi meteoric, timp de un singur sezon competiţional în eşalonul secund al fotbalului românesc şi totul a început cu o victorie în primă etapă pe teren propriu, cu scorul de 1-0 împotriva Ceahlăul Piatra Neamţ.

Au urmat două înfrângeri în deplasare, la Râmnicul Sărat şi Ploieşti, un egal acasă împotriva Steaua Mizil, după care jucătorii dorneni nu au mai putut face faţă rigorilor competiţionale, astfel încât la finalul sezonului au ocupat ultimul loc, revenind astfel în cel de-al treilea eşalon românesc.

În ambele fotografii alb-negru pot fi admirate echipele de juniori de la mijlocul anilor ’80

La finalul sezonului 1986–1987, echipa fanion din judeţul nostru, CSM Suceava, a promovat în primul eşalon al fotbalului românesc după un meci cu Politehnica Iași, scor 1-0, singurul gol fiind marcat de Sfrijan. În primul ejalon a evoluat doar în sezonul competițional următor, printre cei care au reuşit promovarea şi au jucat în prima divizie i-am regăsit pe Sfrijan şi Popa, dar și pe Cașuba și Buliga, ca vedete ale echipei, ei evoluând anterior şi la echipa din Vatra Dornei, inclusiv în sezonul 1985–1986, atunci când echipa noastră juca în B, reuşind, în tur, pe teren propriu, să învingă CSM-ul cu 1-0.

Nu ştiu dacă la momentul actual stadionul din Vatra Dornei are vreo denumire, dar precizez, fie pentru cunoaştere, fie pentru aducere aminte, că s-a numit „Stadionul Tineretului”. Sper că acest articol a generat nostalgii, curiozităţi sau poate chiar va stimula iniţiative pentru reînvierea vremurilor trecute.

18 comentarii publicate:

  1. Mihail Popescu

    Da, da, îmi amintesc perfect de echipa dorneană. Ce sărbătoare locală de nedescris a fost în momentul promovării în divizia C. Apoi peste ani bucuria promovării în divizia B. Ehei, vremuri frumoase și de prea mult timp apuse!

  2. Anonim

    Frumos articol. Nostalgia vremurilor frumoase. Îmi aduc aminte de câteva nume de jucători și antrenori. Eu am jucat handbal la Voința Vatra Dornei. Antrenor era Feri Pal.

  3. Ioan Chiorean

    Atât Sedecaru, cât și Szekely au jucat și la Steaua București. Szekely a marcat și în Cupele Europene, cu Panathinaikos, dacă nu mă înșel.

  4. Amarandei

    Păcat! Numai amintiri! Fotbalul dornean a murit odată cu industria dorneană! Stadionul este o paragină, dar se construiește stadion la Alexandria, capitala europeană a României! Acolo, pe timpul pauzei competiționale, vor veni marile echipe pentru pregătiri! Mulțumim din inimă guvernului.

  5. Constantin Gabriel

    Am jucat și eu puțin fotbal la echipa dorneană. Vremuri frumoase. Sunt chiar în poza din mijloc în tricouri alb negru, culorile clubului. Dacă nu joci la Steaua înseamnă că nu ești fotbalist?

  6. Anonim

    Constantin Gabriel, crezi că toți cei care intră în curtea Stelei sunt fotbaliști? Acolo dacp nu ai tătic ești degeaba, valoarea nu face față golănelilor. Realitatea se vede!

  7. Gabriel

    Dacă adunăm toți jucătorii de fotbal de la Vatra Dornei care au jucat pentru alte echipe din țară, am ieși campionii României acum.

  8. Robert

    Îmi aduc aminte cu drag! Aveam 11 ani când ai noștri au promovat în B. Ultimul meci premergător promovării s-a jucat la Electro Botoșani, câștigat de băieți prin golul marcat de Bazarca! La întoarcere, în Câmpulung, galeria striga „Câmpulung, ne-ați trădat, noi în B tot am intrat”.

  9. Corneliu

    Salutare! Dar din anii 1990 (1994-1997) nu se găsește nicio amintire? Atunci echipa tot în divizia C era. Ce frumos era! Am jucat și eu câteva meciuri ca junior la echipa mare. Vremuri frumoase apuse, din păcate! Nu mai e nimic acolo! Păcat! Se putea întreține acea zonă fotbalistică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.