Petiție pentru anularea propunerii de demolare a clădirii vechi a Școlii nr.4

scris de Redacţia
în Opinii
18 aug. 2018
18 aug. 2018, ora 10:22

OrionMedia a decis republicarea petiției scrise de către domnii Cristian Cobeli și Florin Guga, deoarece primarul Ilie Boncheș nu și-a onorat promisiunea făcută, și anume aceea de a stopa degradarea clădirii fostei școli generale nr.4.

Către Primarul și Consilierii Locali ai Municipiului Vatra Dornei:
Ilie Boncheș, Apetrii Gheorghe (PSD), Apostoaie Emil (PRM), Benchea Macsim Sînziana (PDL), Boca Roman (PSD), Candrea Dumitru (PNL), Chiruță Vasile (PNL); Cojocaru Nicușor (PRM), Forfotă Dănuț-Marcel (PDL), Mateiciuc Ilie (PSD), Obreja Mariana (PDL), Pindelea Grigore (PDL), Popescu Constantin (PNL), Rîpan Marius Vasile (PDL), Romanică Tirel (PSD), Scripcaru Corneliu (PNL), Simireanu Timinschi Serenela (PPDD) și Ungureanu Costel (PNL).
Stimate doamne, stimați domni,
Ne adresăm domniilor voastre cu rugămintea și solicitarea de a face tot ceea ce ține de dumneavoastră pentru a stopa abuzul și agresiunea asupra clădirilor cu valoare istorică și arhitectonică din Vatra Dornei. Dincolo de buna dvs. credință și calitatea de cetățeni respectabili ai orașului, conform atribuțiilor care vă revin, purtați răspunderea de reprezentare a alegătorilor și aveți datoria de „a contribui la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și rezervațiilor naturale”.

De aceea, prin prezenta petiție vă solicităm:
1. să respingeți ferm, cu hotărâre și fără echivoc propunerea de demolare a clădirii vechi a Școlii nr. 4 de pe str. Mihai Eminescu nr. 50;
2. să inițiați urgent toate demersurile legale necesare pentru a o proteja și a obține includerea ei în rândul monumentelor istorice cu valoare arhitecturală.
Argumentul de bază este faptul că memoria locului și dovezile materiale de locuire din trecut, inclusiv ale celui apropiat, riscă să dispară cu desăvârșire, iar înaintașii noștri de pe aceste meleaguri vor fi șterși complet din istorie. Ce exemplu de prețuire și respect pentru generațiile trecute, prezente și viitoare ar primi elevii din Școala nr. 4, dacă ar asista la raderea de pe suprafața pământului a unei clădiri monumentale, a primei lor școli?
Clădirea școlii se confundă, în mare măsură, cu istoria orașului, iar aceste aspecte ar trebui să fie cunoscute de orice cetățean responsabil. Amintim, în cele ce urmează, o parte din argumentele cultural-istorice care stau la baza scrierii acestei petiții. Iată câteva date pe care vă rugăm și trebuie să le aveți în vedere în deciziile pe care le veți lua:
– Anul construirii. Construcția a fost ridicată acum 100-110 ani (apare în fotografii nedatate explicit de dinaintea primului război mondial și într-o vedere panoramică a orașului din anul 1915);
– Starea clădirii. Clădirea își păstrează fațada intactă, în întregime, în forma originală, deși a fost doar văruită o dată la câțiva ani. Ultima văruire a pereților exteriori de la sud și de la vest s-a făcut acum peste 6 ani și încă arată foarte bine. În anii viitori, câteva găleți de var și o echipă harnică, ca aceea care a renovat recent Palatul Național, i-ar transforma din nou exteriorul într-o adevărată bijuterie;
– Elemente ornamentale estetice unice în Vatra Dornei. Fațada și balcoanele din fier forjat au o calitate estetică deosebită ridicând clădirea la nivelul unui monument arhitectonic de valoare istorică;
– Curtea și balcoanele interioare sunt și ele în forma originală cu aspectul caracteristic perioadei de dinainte de 1940, când clădirea a fost hotel. Unicat, cel puțin în Vatra Dornei, pentru o astfel de clădire-hotel;
– Interiorul clădirii nu este nici el atât de șubred, după cum se zice. Vă reamintim faptul că în vechea poștă, clădire construită mai recent, cea de vizavi de primărie, s-a prăbușit, noapte de acum aprox. 30 ani, planșeul. Totuși, clădirea a fost salvată, deși și atunci au existat voci, care vroiau și ele ”să ne facă un bine”. Și în ce perioadă s-a făcut acea operațiune complexă? Care erau nivelul de trai, PIB-ul, soluțiile tehnologice, materialele de construcție în comparație cu cele de astăzi?
– Incidente minore cauzate de lipsa unor recondiționări temeinice în ultimii 60 ani. În ultimii zeci de ani, au trecut zilnic prin clădire sute și sute de copii fără a avea loc evenimente deosebite cauzate de starea clădirii. E adevărat că, de-a lungul timpului, au fost câteva incidente, când au căzut fragmente din tencuiala de pe tavane. Însă aceasta s-a datorat lipsei unor reabilitări absolut necesare într-o clădire veche, în condițiile în care acum peste 100 ani, tencuiala a fost pusă peste un strat de papură prinsă cu plasă subțire de sârmă care a ruginit. Dar cine nu își recondiționează interiorul casei timp de o sută de ani? Dacă structura de rezistență este cu adevărat șubredă, nimeni nu poate ști fără a face intervenții serioase. Acest lucru nu este însă de dorit fără asigurarea anterioară certă și fără echivoc a resurselor întregii finanțări necesare unei reabilitări temeinice;
– Școală monument. În această clădire, timp de 60 de ani (1 Septembrie 1955 – Februarie 2015), au învățat elevii Liceului Vatra Dornei și ai școlii Școlii nr. 4, organizate într-o singură instituție sau în două separate. După Școala nr. 1, e cea mai veche școală din oraș și, de departe, e cea mai frumoasă clădire a unei școli. E o școală monument istoric!
– Pentru cel puțin zece mii de oameni, cei mai mulți dintre ei aflați încă în viață, aceasta este ȘCOALA NOASTRĂ!!! Ce ”datorie” poate fi aceea de a distruge trecutul propriului oraș? Ce inimă ar avea cineva care și-ar distruge propria școală sau crede că ”are datoria” de a demola școala altora?
Ideea de a distruge această clădire este de-a dreptul absurdă. Dacă nu s-ar atinge nimeni de ea, nici în două-trei sute de ani n-ar ajunge în starea ruinelor de lângă cimitirul Chilia. Și poate, chiar ținând-o închisă, va rămâne un adevărat muzeu în aer liber și se va găsi cineva mai vrednic s-o îngrijească. Ce ar putea înlocui o școală cu valoare identitară atât pentru Vatra Dornei, cât și pentru locuitorii ei?
Desigur, valul obiceiurilor rele e puternic, iar multitudinea exemplelor negative aproape copleșitoare. Însă orice acțiune trebuie cântărită măsurând pierderile și câștigul. Cine și cu ce costuri ar putea ridica din nou o asemenea clădire? Câtă istorie a locului este cuprinsă într-un teren de tenis nou nouț, amenajat lângă mașinile înghesuite pe strada principală?
După ce doar dl. prof. muzeograf Ion Cruceanu mai păstrează câteva urme lăsate de locuitorii Dornei care au trăit aici până în jurul anului 1900, iar construcțiile din acea perioadă au dispărut aproape fără excepție, clădirile valoroase edificate în perioada 1890–1920 se află într-o stare de degradare avansată sau sunt iremediabil compromise. Iată doar câteva din exemplele pe care le vedem zilnic, care ne fac viața amară:
– Agresiunea fizică asupra clădirilor de patrimoniu. Exemplu: distrugerea în proporție de aproape sută la sută a fațadelor de la parterul clădirilor de patrimoniu din centrul orașului.
– Distrugerea fațadei principale prin izolare termică – anvelopare și vopsire în culori extravagante. Exemplul caracteristic e ”hala” apărută acum câțiva ani în centrul istoric, la 30m de primărie, vizavi de vechiul Hotel ”Dorna”, astăzi Clubul Pensionarilor, Jandarmerie… După același model, ni se pregătește distrugerea mozaicului de pe fațada sălii de sport a Cine evaluează toate aceste renovări aberante și cine propune și aprobă distrugerea acestor monumente?
– Montarea unor ferestre cu rame de plastic. Unde, chiar în clădirea primăriei!
– Achiziționarea și amplasarea în oraș a unui tip de mobilier stradal de plastic. Da, plastice într-o stațiune turistică de interes național. Și nu orice fel de plastic, ci plastic ”ecologic”, care s-ar biodegrada în aproximativ patru mii de ani. Aspectul acestuia nu are doar un gust îndoielnic, ci este de-a dreptul urât. Dar acesta nu poate fi folosit ca argument pentru demolarea clădirilor istorice, cu toate că alăturarea lor e dureroasă și, într-adevăr, greu de suportat. Probabil, prețul de achiziționare a fost argumentul principal, având în vedere criza financiară în care a fost adusă administrația orașului. Dar chiar ne dorim să ne transformăm propriul oraș într-unul acultural, kitschos și lipsit de umanitate? Acum trei-patru ani când a apărut prima astfel de masă de șah lângă foișorul din parc, pe saitul companiei producătoare, prețul de vânzare a unei bănci era cu un pic peste 23 milioane lei vechi, adică 2 300 lei. În aceeași perioadă, CNADR cumpăra angro seturi formate din 1 masă + 2 bănci + 2 coșuri de gunoi cu 1220 euro/set. Cum ne-am procopsit cu cele răsărite pe la noi, cine ni le-a donat sau cât a plătit primăria pentru ele, nu se poate afla din nici un raport deschis publicului.
– Agresarea clădirilor monumentale blocându-le perspectiva prin înghesuirea unor noi construcții în spațiul limitrof. Modelul caracteristic e în plină de desfășurare în zona vechii policlinici balneare. Tot aici se încadrează un record al densității unui fel de arbuști pitici plantați în jardiniere din același plastic, total dezagreabil într-un oraș stațiune. Sunt depozitate aici vreo treizeci astfel de bucăți, ce par a fi plasate pe post de borduri, pentru a ”fluidiza traficul”.
– Starea în care se află parcul orașului: despădurit, dezrădăcinat și detrunchiat.
– Distrugerea unui monument istoric prin încălecarea sa cu ”un restaurant și spații de cazare”. A fost odată, Izvorul Sf. Ioan, o bijuterie arhitectonică, inima, rădăcina originară – obârșia locului – și sufletul fostei stațiunii Vatra Dornei.
Din păcate și acestea ne poartă azi în lume numele și renumele, iar pentru ”faima” lor, Vatra Dornei a ajuns chiar și în cursurile universitare de arhitectură, restaurare sau amenajarea teritoriului. Paradoxal clădirea Palatului Cultural (zisă a cazinoului), unde a funcționat fostul club și biblioteca stațiunii balneare, deși se află într-o de degradare avansată, se găsește în situația cea mai favorabilă. După reparațiile capitale din anii ’70-’80, promisiunea banilor prea mulți a dus la începerea uneia noi, de data asta începând cu o serie lungă de săpături peste săpături și încercări de reabilitare a unor porțiuni din temelie. A venit revoluția și o perioadă lungă de stopare a lucrărilor.
A urmat o nouă scurtă etapă în care s-au efectuat puține lucrări la acoperiș și la fațada apropiată acestuia. În aceste perioade s-au făcut intenționat, de către ”restauratorii” angajați, și cele mai mari distrugeri ale clădirii. Astfel, i s-au demontat ornamentele de pe acoperiș și efectiv au fost smulse de pe pereți sau distruse aproape toate ancadramentele și celelalte decorațiuni. Până la urmă, partea pozitivă a fost faptul că firma care efectua lucrările a fost nevoită să le oprească cu totul, altfel ne-am fi ales cu un simulacru de restaurare sau, în cel mai bun caz, cu lucrări făcute de mântuială.
Astăzi se pot observa cum ornamentele montate în acea perioadă încep să se prăbușească. Clădirea astfel mutilată a fost retrocedată Fundației Fondului Bisericesc al Bucovinei, care a păstrat-o în stare neschimbată în ultimii zece ani. Rezultatul? Au fost două tipuri de acțiuni: ”hărnicia” și ”contemplarea”. Care dintre ele aduce prejudicii mai mari în condițiile date?
Și totuși, Palatul Comunal are toate premisele pentru o reabilitare completă intacte, deoarece n-a suferit stricăciuni majore iremediabile prin demolare sau construcții inadecvate. În plus, la Biblioteca G. T. Kirileanu se găsesc schițe și planuri detaliate ale construcției. Altfel, clădirea poate fi păstrată ca monument-ruină, însemn al nevolniciei noastre din aceste vremuri, asemenea altora din Dresda, Hiroshima sau București, dedicate altor calamități.
Ambele situații sunt de preferat variantelor pe care ni le-ar fi oferit posibila istorie alternativă: dughenizare; păcănele; ferestre de plastic; case de pariuri; anvelopare; restaurante; discoteci; bardeziuri; etc. Într-o țară civilizată, orice vestigiu, cât de mic ar fi el, ceva ce amintește de trecutul locului este ocrotit, restaurat și pus în valoare. Este obicei, lege și datorie. Chiar și la noi în Botoșani, Iași, Bistrița, Brașov, Brăila, București, Cluj-Napoca, Oradea, în sate din Oltenia, Sibiu, Timișoara, Alba Iulia și în multe alte locuri, în zone mai sărace decât Vatra Dornei – ”perla” de altădată a au fost păstrate și recondiționate, cu lucrări de cea mai înaltă calitate, construcții mult mai degradate și de mai mică valoare decât Școala nr. 4.
Am folosit termenul de ”Palat Comunal” în mod intenționat, tocmai pentru a evidenția blocajul mental care duce la perpetuarea stării de ruină. E un cerc vicios: restaurant, spații de cazare, casinou, magazine, bar, jocuri de noroc etc. O cale de ieșire este schimbarea numelui cu unul nou, viu și dătător de viață. De exemplu,”Palatul Copiilor”, nu ”casinou”. Cum ar arăta clădirea perfect renovată și adaptată copiilor?
Cel mai frumos palat al copiilor din țară și un sediu pentru ceea ce azi, în Vatra Dornei, se numește ”Clubul Copiilor și Elevilor”. Ar avea și o sală de o calitate excepțională pentru sutele-miile de concursuri, festivaluri, olimpiade, tabere naționale și internaționale, fie ele școlare, ale diverselor asociații sau federații sportive.
Pentru acestea, Vatra Dornei cu o locație cu totul ieșită din comun, ar fi o atracție irezistibilă. Mai ales, ținând cont și de faptul că locurile adecvate pentru organizarea unor festivaluri-concursuri la care participă multe zeci sau sute de copii sunt rare. Veniturile obținute din organizarea a zece-cincisprezece astfel de acțiuni pe an ar fi îndestulătoare pentru asigurarea cheltuielilor de întreținere și dezvoltarea ulterioară. Fără îndoială, pentru un astfel de proiect, actualul proprietar cu siguranță că nu se va împotrivi, ba chiar va și ajuta la ducerea sa la îndeplinire.
Ar fi bine să luăm aminte la întâmplările trecutului. Distrugerea vechii clădiri a Școlii nr. 4 i-ar adăuga pe autorii unui astfel de act pe lista celor care au comandat și executat demolările samavolnice în numele sistematizării din perioada ceaușistă sau, în orașul nostru, a celor care au distrus prin incendiere Biserica Nașterea Maicii Domnului pe 13 Septembrie 1954. Iar în zilele noastre, singurul echivalent al acestor fapte sunt actele barbare ale ISIS de distrugere a vestigiilor istorice de la Palmira. Și toate, desigur, au motivații adaptate ”temeinice”. În cazul Școlii nr. 4 acestea sunt:
”Nu este curaj, este o obligație, ca și consilier local sunt obligat să văd ce se poate fac”;
”În momentu’ de față [e] o clădire care nu este utilizată absolut în nici un fel și trebuie să-i dăm o utilizare mai ales pentru școală, da, pentru școală […] am gândit, nu numai eu, și alți colegi de-ai mei,2 că bine-ar fi să demolăm această școală și în locul acestei școli să facem terenuri specifice de sport pentru ad pentru preșcolari, pentru preșcolari, pentru gim-gimnaziu […] pentru școala generală numărul patru și pentru cei care pot accesa această bază sportivă.”
[…] ”să putem declanșa autorizația de demolare ca în primăvara anului ce vine sau chiar toamna asta să putem demola această clădire, elibera terenul și făcut un proiect pentru bază sportivă.” [consilier local Roman Boca, intervievat de Mihai Cioată la TV Orion Vatra Dornei, 3-4 Octombrie 2015.]
”Da, ea are un grad de monument, deci nu știu în ce categorie se încadrează, eu, cinstit sunt de aceeași opinie cu dl. Boca în privință asta. Aș face un teren de sport. Nu știu ce muzeu se poate face într-o clădire pe care tavanele se prăbușesc” […]
”Eu intuitiv aș merge pe această, pe această, pe demolare și creerea unui teren de tenis […] deci nu știu, mai bine mă abțin.” [consilier onorific-neremunerat al primarului Stelian Chiforescu, intervievat de Mihai Cioată la TV Orion Vatra Dornei, 24-25 Octombrie 2015.]
Așadar: ”terenuri specifice de sport pentru preșcolari, pentru gimnaziu și pentru cei care pot accesa această bază sportivă” și ”teren de tenis”. Nu e o glumă? Cum să faci într-un spațiu de cel mult 20×30 m, lipit de trotuar, o bază sportivă, un teren de tenis cu gardurile înalte aferente, ca să nu sară mingea în stradă? S-a făcut și cererea la poliție pentru a asigura protecția mulțimilor care n-au cum să rateze spectacolul oferit gratuit?
Teren de tenis sub o școală… după ce clădirea monument va fi demolată… aceasta e tendința de toamnă-primăvară? Ca să vedem la ce ne putem aștepta, așa cum am învățat la școală, trebuie să ne uităm la faptele trecutului pentru a înțelege ce ni se pregătește. Iată trei exemple de baze sportive din Vatra Dornei ”reabilitate-dezvoltate-transformate” în ultimii douăzeci de ani:
1. Patinoarul de la stadion, construit și întreținut de un profesor de geografie, pasionat de hochei și cu mare dragoste de copii, asfaltat în 1978, ocazie cu care i s-a distrus definitiv mantinela, a rămas doar teren de handbal și minifotbal. Până în 1980, aici și pe terenul de handbal din parcul stațiunii s-au desfășurat ultimele meciuri din campionatul județean școlar de handbal pentru băieți la care a participat echipa liceului Vatra Dornei. Mai ales după 1990, pas cu pas, terenul a ajuns să fie ocupat de un fel de depozit, magazii, parcare închisă, zonă insalubră. Apoi am beneficiat de pariul Țiriac-Năstase (Adrian) și ne-am ales cu o sală de sport. Fără tribune, bineînțeles că ”n-au fost bani” și ”nu era proiectul nostru”, deci nu se pot organiza competiții sportive, decât, poate, unele de interes minor.
Vara mai plouă în sală din când în când, iarna e frig, dar e deschisă opțiunea ”high-tech” de transformare în patinoar, căldura rezultată din instalațiile de răcire putând fi refolosită la încălzirea bazinelor pe care le propune dl. Chiforescu. Acestea ar urma să fie săpate pe (deci în locul, adică ceva, ceva iar dispare…) terenul de fotbal aflat în apropiere. Ultima problemă rămasă ar fi fost mascarea urâțeniei aspectului exterior al construcției, care ne întâmpină la poarta de intrare în stațiune. Pentru aceasta, în locul unei perdele dese de plopi și mesteceni, s-a ales o soluție mai ”economică”: o parcare de tiruri.
2. Terenul de tenis de lângă Pârtia Veverița, aproape dispărut și din memoria colectivă. Înainte de 1990 zona a fost nivelată, compactată, s-au adăugat straturi de piatră, apoi zgură. Terenul a fost înconjurat cu gard înalt. Stătea aproape tot timpul închis cu lanțul, dar era în dezbatere asfaltarea sau acoperirea cu un strat de zgură de calitate superioară. A venit revoluția, pas cu pas gardul a dispărut, au năpădit buruienile. Astăzi, zona a ajuns un fel de spațiu de parcare, pe lângă care supraviețuiesc ruginite un fel de foste grătare de mici și alte acareturi. Toate, pentru delectarea participanților la campionatele naționale de starturi la sanie și bob de vară organizate de profesorul Octavian Pungovschi.
Și tot aici mai sunt ruinele unui minunat pavilion de lemn ce apare în fotografiile vechi din anii 1920. Refacerea acestuia ar fi floare la ureche, deoarece șabloanele ornamentelor sunt acolo, intacte. E nevoie doar de un plan bine făcut, câțiva metri cubi de scândură și un om cu tragere de inimă care să le decupeze cu traforajul. Într-o lună, două, ar fi gata. Cât poate costa întreaga operațiune?
3. Terenul de tenis și handbal din parc. Astăzi desființat. Zonă reabilitată cu ”bani europeni”. Iarna, de pe gheață pare un frumos patinoar, dar în restul timpului, trei sute de zile dintr-un an, e jalnic. Nu se poate folosi în nici un fel, e doar un loc de depozitare pentru materialele patinoarului. În plus, spre vest, s-a deschis perspectiva spre veceul de 100000 euro, fiindcă un pâlc de copaci bătrâni dar sănătoși, au dispărut fără urmă într-o după-amiază. Anterior, cineva le turnase motorină la rădăcină și doi-trei dintre ei începuseră să dea semne de suferință. Dispariția s-a produs la două zile, după o furtună de vară, în urma căreia fuseseră doborâți trei molizi într-o altă zonă a parcului.
În încheiere, vă rugăm încă o dată, să lăsați clădirea monumentală a Școlii nr. 4 în pace. E atât de simplu: includeți-o în patrimoniul istoric al orașului și urmașii noștri vă vor iubi. În an electoral, donați zece găleți de var, angajați echipa de zugravi care a renovat biblioteca pentru a repeta isprava la Școala nr. 4 și alegătorii vă vor considera eroi. Iar dacă veți stopa distrugerile menționate și altele asemenea lor și veți repara măcar o parte din ele, veți merita să vi se ridice statui.
Vă mulțumim, cu speranța și credința împlinirii Adevăratului Bine,
Cristian COBELI, Florin GUGA

1 comentariu publicat:

  1. Alt Bucovinean spune:

    Ai dreptate, Cristi, în tot ceea ce scrii! Ideea cu cazinoul și Palatul Copiilor e grozavă! Numai să-i convingeți pe „nefericiții”, pardon „preafericiții” să fie de acord. Chiar dacă trebuie să te faci frate cu dracul pentru a trece puntea, tot ar merita. Pentru păstrarea clădirii școlii ar trebui să se strângă semnături ca și în campania contra „penalilor”. Tot pe aceeași listă s-ar mai putea face o rubrică contra nemernicilor, adică a celor ce vor să dărâme clădirile vechi.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.