O zi neagră din istorie: 28 iunie 1940, pierderea Basarabiei și nordului Bucovinei

scris de Paraschiva Abutnăriței
în Cultural
6 iul. 2018
6 iul. 2018, ora 11:47

Pentru orice român, ziua de 28 iunie 1940 a fost și rămâne o zi nefastă din istoria noastră, fiind ziua în care, prin Ultimatumul Sovietic, am pierdut, fără vreo împotrivire, Basarabia și nordul Bucovinei.

Pentru ca asemenea momente să fie cunoscute, mai ales de către generațiile tinere, Filiala „Arboroasa” a Asociației Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” din Vatra Dornei, Catedrala „Sfânta Treime” şi, din acest an, Filiala „Martirii neamului” a Asociaţiei „Cultul Eroilor”, condusă de preotul Mihai Valică, au organizat, la Catedrală, o evocare a acestei pagini din istoria noastră.

Manifestarea s-a deschis cu un „Te Deum”, în memoria tuturor eroilor şi martirilor neamului, a membrilor filialei trecuţi la cele veşnice, majoritatea refugiaţi, oficiat de către preoţii Mihai şi Emanuel Valică, după care profesoara de istorie Iulia Juravle, directoarea Şcolii Gimnaziale din Dorna Arini, a prezentat evenimentul istoric cu precizări referitoare la contextul în care s-a produs şi cum a fost acceptat de către partea română şi mai ales ce consecinţe de ordin politic, social şi cultural a generat, unele rămase şi astăzi o rană pe trupul ţării.

Distinsa profesoară şi scriitoare Taţiana Vlad Guga, supravieţuitoare a două refugii, ne-a impresionat, ca de fiecare dată, prin mărturisirea celor trăite, prin îndemnurile de a nu uita aceste tragedii ale neamului şi a lupta pentru adevăr. Cu un regret profund, împărtăşit de toţi cei de faţă, a vorbit despre membrii asociaţiei trecuţi în ultima vreme la cele veşnice, Varvara Cobeli, Paraschiva Chiriac şi, mai ales, despre Iulia Brânză, care a venit din Mihăilenii Basarabiei şi a fost o scriitoare cu talent.

Eleva Alexandra Ursu de la Liceul Teoretic „Ion Luca” din Vatra Dornei ne-a mai înseninat prin rostirea unui mănunchi de gânduri, intitulate „Lumina”, scrise de profesoar Gruia Ungurian. Participanţii la manifestare au asistat şi la lansarea a două cărţi: „Martiri români din infernul foametei”, volum alcătuit de către cunoscuta şi talentata ziaristă Maria Toacă, de la „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, şi „Popas într-o gară a trenului timp”, de Alina Elena Andruhovici, care face parte dintr-o familie care s-a refugiat în anul 1941 din Bahrineștii rămaşi dincolo de graniţa impusă prin ultimatum.

Personal, am apreciat în mod deosebit demersul ziaristei Maria Toacă, care a cules mărturii de la familia sa, de la supravieţuitorii acelui adevărat genocid prin foametea impusă de invadatori în anii 1947-1948 asupra populaţiei autohtone, indezirabilă noii stăpâniri, la care s-a adăugat calvarul deportărilor nedrepte, a anilor de închisoare, a altor pedepse suferite de români.

Dureros este că aceste suferințe au fost uneori provocate de trădările unora dintre conaționalii obedienți față de noua putere. Demersul „alcătuitoarei”, cum însăşi se numeşte Maria Toacă, a fost sprijinit și de colega de condei jurnalistic de la acelaşi ziar, Felicia Nichita Toma. Înţelegem că autoarele au fost motivate de necesitatea cunoașterii adevărului, de dorința ca asemenea orori să nu se mai repete, ca demnitatea și bunătatea omenească să triumfe.

Un ultim capitol al cărții este dedicat memoriei lui Dumitru Covalciuc, istoric, etnograf, ziarist, scriitor și militant înfocat pentru românism, prea devreme plecat la cele veșnice. Volumul „Popas într-o gară a trenului timp” a fost prezentat de scriitorul Gheorghe Patza, care a apreciat în mod deosebit cea de a treia apariție tipografică a autorei și capitolul dedicat ilustrului său frate, scriitorul Vasile Andru, de asemenea plecat prea devreme la cele veșnice.

Vorbitorul a menționat, printre altele: „Noua carte a doamnei Alina Andruhovici constituie pentru autoare un progres evident, îndeosebi în ceea ce privește stilul. Mâna scriitoarei e tot mai sigură, reușind să transmită emoții și sentimente atunci când scrie despre călătoria în țara sfântă. Tot asemenea, când scrie scurte proze din viața unor categorii umane, precum pensionarii.

Alina e sora mai mare a prozatorului Vasile Andru, un scriitor important, 29 dintre confrații săi au simțit nevoia să se aplece asupra operei lui, într-o carte cu titlul „Vasile Andru, povestit de 29 de confrați și de el însuși”, publicată la editura Accent Print, din Suceava, în anul 2014. Credem că într-un viitor apropiat, despre Vasile Andru se va vorbi ca despre un continuator, în contemporaneitate, al lui Mircea Eliade”.

Scriitorul şi muzeograful câmpulungean Ion Grămadă a prezentat pe larg conținutul cărții și a apreciat în mod deosebit activitatea susținută de soții Alina și Filon Lucău în promovarea culturii în Bucovina. Cunoscuta publicistă Artemisia Ignătescu a apreciat talentul și spiritul de observație al autoarei. Personal, m-a impresionat bucuria cu care autoarea împărtăşeşte cititorilor trăirile sale și dragostea cu care ne dezvăluie momente din viaţa fratelui său, Vasile Andru, care ne-a fost profesor şi căruia îi păstrăm o vie memorie.

Cu emoție, autoarea a mulțumit pentru aprecieri și ne-a adresat îndemnul de a avea încredere în noi și în Dumnezeu, de a ne bucura de viață și a prețui valorile noastre naționale. Preotul dornean Mihai Valică a pledat, în concluzie, pentru cunoașterea și promovarea adevărului, pentru păstrarea identității de neam, pentru libertate și demnitate.

A apreciat în mod deosebit conținutul cărților prezentate și activitatea desfăşurată, încă o dovadă că dornenii se străduiesc să cunoască trecutul și să se raporteze la provocările prezentului.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.