Dialogul începutului de articol este pur imaginar, are valoare de pamflet şi trebuie tratat ca atare. Curiozitatea şi stupefacţia, gândindu-mă că primarul Ilie Boncheş nu a visat noaptea cât şi cui îi va creşte salariul, ci că măririle le-a discutat totuşi cu cineva, mi-au bântuit imaginaţia până când am decis să pun ceva pe hârtie.
Dacă prima parte a acestui articol este un pamflet, putând parţial să fie chiar şi real, restul articolului este o analiză serioasă în ceea ce priveşte discrepanţa uriaşă dintre salariile şi performanţele administrative ale acestor oameni, dintre cât câştigă primarul şi sărăcia tot mai mare a locuitorilor pe care îi reprezintă (şi nu mă refer doar la pensionari), ca să nu mai vorbim despre discriminarea la care sunt supuşi ceilalţi funcţionari, ale căror lefuri sunt incomparabil mai mici faţă de cele ale grupului restrâns care îl înconjoară.
Aşa că, până când cineva ne va răspunde la întrebarea care vizează criteriile care au stat la baza acestor măriri, îmi iau libertatea de a-mi manifesta imaginaţia:
– Dragul meu, ne-au dat pesediştii liber la mărit salarii. Cât ne dăm? Cui îi dăm?
– Ilie, oraşul arată jalnic. Io zic să mai aşteptăm.
– Dar dacă se răzgândeşte Dragnea şi nu mai luăm nimic? Io zic c-acum îi momentul. Îi dăm lu’ Măriuţa, lu’ Mariusică, lu’ Cristi şi lu’ Petrică. Mircea să zică mersi c-are un loc de muncă.
– Și cât îţi pui?
– 8,336 de lei. Cam 1800 de euro în mână, pe lună!
– 8,336? De la 6,669 de lei?
– Da.
– Nu-i cam mult, Iliuţă? O să-ţi sară lumea-n-cap! Și lu’ Măriuţa?
– De la 5,148 lei îi cresc la 7,488 lei!
– Pfai! Păi numa’ mărirea e cât ia un profesor pe lună. Da’ lu’ Marius?
– De la 5,557 lei îi fac 6,946! Să fie egalitate între bărbaţi şi femei.
– Bă, Ilie, da’ nu e egalitate. Ce-o să zică Mariusică? Viceprimarul are salariu mai mic decât directoarea economică? Păi cine e numărul doi în oraş, nu vicele?
– Lasă, Marius e băiat cuminte. Înţelege el.
– Și lu’ Cristi şi Petrică?
– Ăştia s-o dat cu ştii tu cine, într-o vreme, şi cred că e momentul să fie doar ai mei. Lu’ Cristişor îi mărim de la 3,656 de lei… la cât să-i mărim? Cu 5,484 e al meu! Aşa să fie, 5,484. Lucrează la proiecte, iar domnu’ Stelică îl apreciază.
– Iar lu’ Petrică?
– Cu ăsta-i mai greu! Face pe dizidentu’. Îi supărat că mi-am luat consilier „austriac”, iar el nu mai pupă ședinţele din grupul nostru restrâns. În plus, ba am auzit că cochetează cu PSD-ul, ba cu ştii tu cine. Și nici șeful nu-l prea mai are la inimă.
– Cât?
– Petrică are 4,241 de lei pe lună. Și tot bodogănește. Îi fac 5,302 lei, da’ sub Cristi, ca să-i dau un „semnal”. Aşa le arăt la amândoi, la un an de la scandalul cu magaziile lu’ Costel Ungureanu, că tot cu mine e mai bine.
– Bă, Ilie, câştigă fiecare în parte dublu faţă de un profesor. Nu-i cam mult?
– Nimic nu-i prea mult ca să ies primar a treia oară.
– Și Mirciulică? O să iasă scandal. O să te urască. L-ai umilit total cu măririle astea. „City manager” şi rămâne tot cu salariul vechi, adică cu 4,899 de lei? Până şi secretaru’ ia mai mult ca el, 5,296 de lei.
– Mi l-a băgat Pardău pe gât, apoi Flutur înc-o dată. Stă lipit de mapa mea în fiecare dimineaţă, în zilele în care pleacă la 11:00, şi scap de el în zilele în care vine la 11:00.
– Și consilierului tău personal? Cât îi dai?
– Păi îl las la 2,339 de lei. Că ş-așa…
– Dar ălorlalţi cât le dai?
– Să mai aştepte. Le vine şi lor rândul.
– Iar consilierii locali? N-o să comenteze?
– Ba da. Și-aşa au început să mârâie cam toți. Îi las tot la 667 de lei. Aia cu 10% din salariul meu e valabilă doar dacă vreau eu. Și-aşa stau mai toţi pe Facebook în timpul ședinţelor. Să zică mersi c-am tăiat contractul cu televiziunea şi nu-i mai vede lumea…
– Bine te-o mai nimerit când te-au poreclit „Scumpicelu’”. Eşti o dulceaţă de primar. Să ne trăiești!
Cei care sunt conectaţi la viaţa administraţiei publice locale ştiu cine sunt personajele la care fac referire, iar pentru ceilalţi enumerarea de mai jos va fi lămuritoare: Ilie este Ilie Boncheş, primarul municipiului; Mariusică este Marius Râpan, viceprimarul; Măriuţa este Maria Pintescu, directorul executiv economic; Mirciulică este Mircea Rusu, administrator public sau city manager; Cristişor este Cristian Seserman, șeful Serviciului de Dezvoltare Locală şi Management de Proiecte, iar Petrică este Petru Ariciuc, directorul Direcţiei de Turism, Cultură și Salvamont.
Iertată să-mi fie această abordare de către toţi cei care ar putea să-mi reproşeze că nu se pot amesteca două stiluri atât de diferite, şi anume un ton ironic cu unul serios, însă le mărturisesc tuturor cititorilor că m-am străduit din răsputeri să abordez problema strict din perspectiva unei analize reci şi sobre, dar nu am reuşit. Și cred că vor înţelege, uitându-se la ce se întâmplă şi în ţară.
Situaţiile hilare care vin pe filiera politicului, care frizează ridicolul, generează şi accese de râs. Isteric, e adevărat, dar de râs. Este şi comic ceea ce se întâmplă, chiar dacă grotescul e ieşit din comun. Mai mult decât atât, IRONIA este o armă redutabilă. Ironia, şi nu băşcălia. Știu şi eu, după atâţia ani de presă, că băşcălia înseamnă ducerea în derizoriu, în noroi a valorilor, şi mai ştiu că zeflemeaua, adică luarea în derâdere, „sport naţional” la români, are la bază doar frustrarea.
Ironia, în schimb, este cu totul altceva. Despre ironie se spune că este una dintre cele mai distinse arme ale spiritului. Ironia spune una, dar dă de înţeles alta. Iar până la urmă ce ar trebui să-i preocupe pe cetăţeni cu adevărat, ironiile unui gazetar la adresa conducătorilor care se perindă vremelnic în fruntea oraşului sau ironia supremă a ceea ce trăim de vreo 28 de ani încoace, aceea de a fi conduşi de oameni care au falimentat fabrici, întreprinderi, companii, care nu au avut nicio performanţă profesională remarcabilă?
Oare câţi dintre toţi aceştia, primari, viceprimari, administratori publici, directori, ar fi făcut faţă măcar câteva zile într-o companie multinaţională? Nu voi renunţa la ironia civilizată, fie ea şi tăioasă şi pronunţată, atât timp cât astfel de indivizi ne decid destinul, iar „locuitorii cetăţii” îi permanentizează prin votul lor. Și acum să trecem la lucruri serioase!
Salarii mărite vs. oraş înecat în gropi şi praf
Sunt curios până unde va merge furia şi indignarea dornenilor, nu după lecturarea acestui dialog de tip pamflet, forţat şi cu siguranţă exagerat, ci după ce vor afla că în foarte multe oraşe şi comune din ţară primarii nu au dat curs legii, preferând să nu crească salariile, din considerente strict financiare, sau că multe creşteri ale lefurilor au fost foarte mici.
Cum se face că deşi domnul Stelian Chiforescu, fost consilier economic al primarului şi actual consilier al acestuia pe atragere de fonduri europene, într-o emisiune la Orion TV, le-a atras atenţia încă din luna decembrie, atât edililor cât şi consilierilor locali, cu privire la spirala financiară periculoasă în care a intrat administraţia locală, îndemnând la acţiune, la cumpătare etc.
Tot atunci s-a discutat şi cu privire la organigrama mult prea stufoasă care sufocă bugetul local. Cu toate acestea, primarul a mers mai departe cu această mărire de salarii. De ce? De unde aşa o grabă, de vreme ce mai toţi, în afară de Seserman, au şi afaceri private, care le rotunjesc veniturile?
Ce vor zice părinţii ai căror copii au fost abandonaţi, Boncheş anulându-le transportul şcolar încă din toamna lui 2016, cu siguranţă o premieră în România? Cu diferenţele de salariu pe care le primesc într-o singură lună toţi aceştia s-ar fi putut vopsi şi repune în funcţiune microbuzul pentru transportul şcolar.
Cele două tabele demonstrează că cifrele sunt reale. Răspunsul primit la adresele mele face referire la salariile nete, însă fiecare poate adăuga un 30% pentru că şi acest procent e plătit de dorneni din buzunarele lor, pentru a vedea cât e brutul. „Democraţia costă”, spunea un fost primar. N-ar avea nimeni niciun fel de problemă dacă oraşul s-ar schimba în bine, dacă am vedea că sunt atrase fonduri europene, guvernamentale, că există o dinamică de dezvoltare a oraşului sau că vin investitorii.
Cum s-a putut ajunge în situaţia ca administraţia dorneană să se transforme într-o imensă „burtă” flămândă care papă toate resursele locale, de vreme ce populaţia oraşului s-a înjumătăţit, iar munca, datorită tehnologiei, ar trebui să fie mult mai eficientă calitativ şi să fie făcută şi de mai puţini oameni?
Mi-ar plăcea să cred că dornenii nu mai pot fi prostiţi. Perspectivele de dezvoltare sunt foarte subţiri. Dacă le pomeneşti strategilor din jurului primarului despre Gura Humorului, despre dinamica acestui oraş, de milioanele de euro care s-au investit, dar şi de milioanele de euro care urmează să fie atrase, sau despre interesul pe care îl arată investitorii străini, aceştia iau pur şi simplu foc. Devin vehemenţi şi incoerenţi, încercând să vehiculeze cifre de ordinul zecilor de milioane de euro care vor intra şi la noi în oraş.
Cu ce finalitate? Banii vor fi, ca şi creşterea economică cu care se laudă pesediştii, atunci când spun că am depăşit China, însă trăim mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu. Creşterea economică nu se regăseşte în nivelul de trai, iar în cazul nostru banii din proiectele europene (să dea bunul Dumnezeu să-i şi primim) nu vor creşte spectaculos atractivitatea oraşului.
Ceea ce ni se tot promite înseamnă NORMALITATE: străzi asfaltate, iluminat public, terenuri de sport, pavele. Toate acestea puteau și pot fi făcute în paralel cu câteva proiecte de anvergură destinate zonei de agrement. Cu acel ceva care să-i facă pe turişti să aleagă Dorna nu numai ca să scape de caniculă, sau care să-i facă pe dorneni să nu mai fugă la Figa, Humor, Bistriţa sau Fălticeni. Din păcate, aceste proiecte nu există şi nici nu vor exista.
Discriminare
Cum vor reacţiona ceilalţi funcţionari la aceste decizii? Chiar şi cei cărora li s-a mărit salariul par un pic jenaţi. Am primit multe telefoane la redacţie din partea unora, iar tonul este de furie, demotivaţie, dorinţă de a-şi găsi un alt loc de muncă. Moralul e la pământ.
Voi face o cerere pentru a vedea cu cât li s-a mărit salariul şi altor funcţionari din alte departamente. Ce declaraţii se vor face, la ce mărturii vom asista, atât din partea celor care se vor pensiona, dar şi din partea celor care îşi vor găsi un alt loc de muncă? E greu de crezut că în acest oraş, în care funcţionează legea de tip mafiot, „omerta”, legea tăcerii, va vorbi cineva.
Legea este o bătaie de joc
Ceea ce se întâmplă cu salariile din administraţie este o ofensă adusă atât mediului privat, cât şi altor categorii profesionale bugetare. Când câştigi dublu sau triplu faţă de un profesor, dar şi de șase ori mai mult faţă de cât câştigă un muncitor, trebuie să te gândeşti că imaginea ta publică va avea de suferit.
Concluzie
Știm foarte bine în ce direcţie se va duce propaganda primarului şi a acoliţilor lui, iar printre „realizările măreţe” ni se va servi una care o să-i facă pe mulţi să zâmbească, şi anume că „actualul primar a atras cei mai mulţi bani europeni dintre toţi primarii pe care i-a avut Dorna”. Cei mai mulţi bani i-a atras primarul Constantin Huţanu şi chiar dacă „privilegiaţii” lui Boncheş vor încerca din răsputeri să-i atribuie acestuia meritele pentru cele 5 milioane de euro, bani accesaţi printr-un proiect de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, pentru refacerea fostei clădiri a Cazinoului, atunci să realizaţi că avem de-a face cu oameni care nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi perpetua hegemonia la Vatra Dornei.
Orice comunitate îşi are conducătorii pe care şi-i merită. Să „coabiteze” dornenii cu Boncheş nu numai până la finalul acestui mandat, ci încă un mandat, dacă nu s-au convins că omul şi-a arătat „aleasa incompetență” încă din primul mandat şi că șase ani de acum încolo nu va fi altceva decât o marionetă fudulă, avid după bani, putere şi prestigiu.
Am făcut un calcul simplu. În Australia s-a construit o autostradă de 5 kilometri lungime în 48 de ore cu suma de 360.000 de euro, autostradă cu 4 benzi! Strada Oușorului are o lungime de 178 de metri, 2 benzi și ar costa, dupa datele mai sus prezentate, 6.408 euro! Dacă primăria întârzia cu 3 luni aplicarea majorării salariilor, ar fi avut o sumă de 6.918 euro, iar dacă luăm în cosiderare și retribuțiile consilierilor, era nevoie de 1,5 luni și aveau suma de 6.721 de euro! Știind că acești „oameni” au fost aleși (numiți) să facă bine orașului și dornenilor, sper să-și dea seama că trebuie să lucreze pentru Dorna și nu pentru interesul lor. Rușine!