De când trăirea interioară a devenit statistică?

scris de Mihai Cioată
în Editorial
27 ian. 2018
27 ian. 2018, ora 20:26

Din ce în ce mai des auzim, atât la nivel local, în biserică sau în media, cât şi la nivel naţional, din gura unor preoţi sau din cea a unui mare actor, care şi-a asumat de ceva vreme rolul de profet al neamului, cum că bisericile şi catedralele din vest ba s-au golit, ba au fost transformate în discoteci, magazine, sau chiar sunt demolate cu sutele, dacă nu cu miile.

Această propagandă, falsă dealtfel, serveşte unui curent religioso-naţionalist, care încearcă să ţină adormit un neam care refuză să-şi înveţe adevărata istorie, care se încăpăţânează să-şi recunoască carenţele morale. Preţiozitatea pe care ne-o acordăm, atât nouă, cât şi ortodoxiei, ne pot face un mare deserviciu. În loc să le avem grija catolicilor şi a luteranilor, care printre altele ne sunt şi fraţi creştini, ar trebui să ne întoarcem spre noi înşine şi să ne întrebăm dacă suntem mai morali, mai toleranţi sau curaţi sufleteşte, mai plini de iubire sau mai puţin pătimaşi.

Dacă am manifesta toate acestea faţă de aproapele nostru ortodox, şi tot ar fi un salt în calitatea fiinţei noastre, ca să nu mai pomenim de neo-protestanţi sau musulmani. La fel de bine ne-am putea întreba: de când numărul, cantitatea şi nu calitatea celor care păşesc pragul unei biserici sunt semnul religiozităţii noastre? De când trăirile interioare se contabilizează numeric? Dacă ar fi aşa, românii ar trebui să fie cel mai moral popor, sau printre cele mai morale, pentru că da, ne cam înghesuim în biserici.

De ce o facem, asta e cu totul altă discuţie. Numărul elevilor prezenţi la ore nu garantează calitatea actului educativ, aşa că de ce-ar reprezenta-o prezenţa masivă a oamenilor la o slujbă, în comparaţie cu numărul mai redus al celor care participă în alte ritualuri religioase? Cum explicăm corupţia care atacă siguranţa naţională? Exodul a milioane de oameni? Răutatea şi frustrarea din societatea românească?

Sau cum explicăm că cele mai multe biserici ortodoxe sunt închise în timpul săptămânii, în comparaţie cu cele ale altor culte, care sunt deschise? O biserică este ca o mamă, trebuie să ai acces la ea, oricând. Politicienii noştri sunt cei care sunt culpabilizaţi pentru ceea ce am ajuns, însă ne facem că uităm că ei nu sunt altceva decât oglinda a ceea ce majoritatea dintre noi am devenit: oameni pentru care Dumnezeu a devenit doar garantul feluritelor noastre dorinţe.

Atât individual, cât ca şi colectivitate sau neam, o ajustare de perspectivă nu poate fi decât benefică. Revelaţia poate avea loc într-o biserică goală, în mijlocul naturii sau într-o situaţie limită, şi nu neapărat în timpul unei slujbe religioase. Importantă este zbaterea şi focul interior. Să nu încetezi să cauţi, să-ţi pui întrebări, respectând în acelaşi timp modul de convieţuire pur uman, mai ales că existenţa individuală implică reflexia divinităţii într-o infinitate de forme.

Iar dacă tot se aduce în discuţie numărul, hai s-o recunoaştem că nu o singură dată, am auzit din gura multor oameni simpli că: „Dumnezeu ne mai rabdă doar datorită animăluţelor, copiilor precum şi a unor pustnici”, ale căror rugăciuni compensează căderea morală din ce în ce mai accentuată a majorităţii semenilor noştri.

Mergând până la ultimele consecinţe ale gândurilor de mai sus, se poate afirma pe bună dreptate că ortodoxia este preţioasă, în perspectivă absolută, TOCMAI pentru că este trăită de un număr atât de redus de suflete.

Mai este nevoie să exemplific această argumentaţie cu cele câteva milioane de evrei care-şi menţin de mii de ani identitatea culturală şi religioasă în mijlocul a miliarde şi miliarde de susţinători ai unor credinţe diferite?

3 comentarii publicate:

  1. Dornean prin adopție spune:

    Felicitări, foarte bine punctat. Schimbarea ar putea începe cu învățarea și dezbaterea celor 10 porunci atât la biserică, cât și fiecare în sine. Degeaba se merge la biserică și se propovăduiește religia ordodoxă că este cea mai bună, dar zi de zi se încalcă cele 10 porunci cu bună știință fără urmă de regret (minciuna, hoția, curvia, răutatea etc.) și acestea chiar din partea preoților și a bisericii în general, care prin ipocrizia lor fac oamenii să se îndepărteze de idealul celor 10 porunci. Până când în școală nu se vor introduce materii obligatorii precum Educație Civică (despre drepturile și obligațiile noastre ca oameni în societate), Educație Sexuală (despre sex și procreere), Educație Religioasă (despre toate religiile, asemănări, diferențe și evoluții), Educație Sanitară (despre alimentație, sănătate și primul ajutor) nu se va schimba nimic în viitorul nostru.

  2. Virgil spune:

    Iartă-l, Doamne, că nu știe ce scrie!

  3. Gelu Menumorut spune:

    Știe ce scrie. Numai că a uitat să spună că, fără aplicarea legii la extrem, fără coerciție, românul nu devine civilizat și cinstit. La români merge bătaia, amenda grea și pușcăria, confiscarea averii, tăiatul mânii și eventual împușcarea pe stadion. Numai că acest tratament trebuie aplicat tuturor fără discriminare și atunci am rămâne repede fără gloanțe. Sunt 400 de mișei în Casa poporului, alti 400 în ministere și Agentii, alti 4.000 pe la județe.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.