Unirea Principatelor, țelul împlinit al românilor moldoveni și munteni

scris de Paraschiva Abutnăriței
în Cultural
24 ian. 2018
24 ian. 2018, ora 10:49

Se împlinesc anul acesta 159 de ani de la săvârşirea unui act deosebit de important din istoria noastră care a deschis drumul modernizării României şi, ulterior, făuririi statului naţional unitar român. Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859 este un eveniment pe care dornenii îl evocă în fiecare an cu credinţa că a fost un moment de cotitură în devenirea neamului românesc.

Pe 23 ianuarie, la Biblioteca Municipală „G. T. Kirileanu” a avut loc o manifestare organizată de instituţia gazdă, în colaborare cu Filiala „Arboroasa” a Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, la care au participat membrii asociaţiei, scriitori dorneni, cititori ai bibliotecii.

În deschiderea manifestării, Nicoleta Todaşcă, bibliotecar coordonator, a subliniat importanţa sărbătoririi evenimentului, semnificaţia actului istoric, făcând apel şi la cuvintele rostite atunci de către Mihail Kogălniceanu. Profesoara de istorie Victoria Ostaficiuc a prezentat cu acribie actul unirii, bazându-se pe informaţii foarte bogate şi realizând o radiografie a anilor premergători care au condus spre înfăptuirea acestei dorinţe a românilor.

În context, profesoara Ostaficiuic a evidenţiat aportul adus de mari unionişti precum Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și alții, dar şi faptul că au fost consultaţi românii prin divanurile ad-hoc, rezultatul acestei consultări nemaiputând fi măsluit în final. Modul în care a fost ales domn Alexandru Ioan Cuza, zădărnicindu-se astfel planurile marilor imperii, evenimentele ulterioare au fost susţinute de către vorbitoare cu numeroase mărturii.

Profesoara Stela Giosan a vorbit despre „Reformele lui Cuza, bază a modernizării României”, subliniind că domnitorul a înţeles necesitatea acestei modernizări şi nu i-a fost uşor să înfăptuiască un număr însemnat de reforme în toate domeniile: social, politic, administrativ și altele, schimbând mentalităţi şi prefigurând o altă imagine a României în lume.

„Interesant este modul în care Alexandru Ioan Cuza îşi analizează propria domnie cu obiectivitate şi regretul că nu a putut face mai mult pentru neamul său. Informaţiile se păstrează într-o scrisoare adresată de către domnitor împăratului Napoleon al III-lea, de sprijinul căruia s-a bucurat, scrisoare din care reiese şi patriotismul profund de care a fost animat”, a spus profesoara Giosan şi a comentat pe larg, cu citate din text, acest document.

Vorbitoarea a adus în discuţie şi impresiile presei străine, adică franceză şi italiană, despre alegerea şi domnia lui Cuza. Profesoara Jenica Romanică s-a oprit asupra unui aspect mai puţin prezentat cu un asemenea prilej, și anume modul în care a fost oglindită Unirea Principatelor în arta plastică. Vorbitoarea a adus în faţa participanţilor numeroase reproduceri ale lucrărilor unor pictori precum Carol Pop de Satmary, Constantin Daniel Roshental, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Grigorescu, T. Aman, oferind şi informaţii despre aceşti artişti.

Am prezentat un medalion al doamnei Elena Cuza, „model de trăire în familie şi societate”, o personalitate puternică ale cărei fapte şi atitudini au dovedit, de asemenea, un profund sentiment al datoriei şi răspunderii faţă de ţară. Poeta Anica Facina a oferit câteva informaţii legate de divanurile ad-hoc şi a lecturat o proză proprie, intitulată „Întoarcerea lui Cuza”, de fapt un pamflet despre vremurile de azi cu care domnitorul nu ar fi fost de acord.

Despre rolul maselor în înfăptuirea unirii, mai concret al ţăranilor, despre înţeleptul moş Ion Roată şi despre casa memorială din Câmpuri, Vrancea a vorbit Ioan Abutnăriţei. Gruia Ungurian a dedicat evenimentului poemul propriu „Unire”, iar profesoara Cătălina Orşivschi, de la Clubul Copiilor, a recitat două poeme proprii adecvate momentului aniversat: „24 ianuarie” şi „Veniţi la hora mare”, un îndemn la unire şi în prezent şi o sugestie pentru cei prezenţi de a încheia manifestarea prin interpretarea cunoscutei melodii „Hora unirii”, pe versuri de Vasile Alecsandri.

La sediul bibliotecii municipale, acolo unde a avut loc manifestarea, s-a organizat o expoziţie de carte cu volumelele tematice aflate în zestrea instituţiei, sub genericul „Unirea tuturor românilor, flacăra nestinsă a istoriei”, completată cu alte materiale ilustrative. Românii vor cinsti întotdeauna momentele care au arătat lumii că înaintaşii trăitori în provincii diferite au demonstrat lumii că au avut conştiinţa apartenenţei la acelaşi neam, la aceeaşi limbă şi aceleaşi tradiţii şi au făcut sacrificii pentru împlinirea idealului de unire.

2 comentarii publicate:

  1. Bucovineanul spune:

    Un amănunt pe care nu l-am întâlnit în articol și, probabil, nici nu a fost prezentat, dar care merită reamintit „permanent”: în timpul lui Cuza a fost „introdus” alfabetul latin, renunțându-se la cel kirilic. Acest fapt, pe lângă altele care merită la fel reamintite „permanent”, este important. Să nu uităm de primele universități la București și Iași, învățământul obligatoriu și multe altele.

  2. Alivanca cu Finetti spune:

    Felicitări organizatorilor, participanților, tuturor celor care păstrează vie flacăra unui patriotism care se stinge. La mazilirea lui Cuza a participat și Biserica, se pare, deranjată de secularizare și de faptul că se deștepta prostimea. Căci una e Dumnezeu și credința, Biserica fiind locul unde te rogi, și alta e SRL-ul numit Biserică. De aceea călugării și grecii l-au zugrăvit ca pe un demon, că le-a cam tăiat sponsorizările.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.