Drumurile de fier din Țara Dornelor

Izvoarele istorice ne arată că, în perioada 1888-1908, Societatea Bukoviner Lokalbahnen (Căile Ferate Bucovinene) a construit mai multe căi ferate, printre care și derivația Dărmănești – Vatra Dornei, aceasta fiind prima porțiune de cale ferată din zona noastră. La data de 29 octombrie 1902 a fost inaugurat segmentul de cale ferată Valea Putnei – Vatra Dornei, ceea ce înseamnă, implicit, inaugurarea stației de cale ferată Vatra Dornei, numită de către localnici „Gara Mare”.

La acest eveniment deosebit de important pentru viața economică și socială a târgului Dornelor au participat mii de localnici, precum și autorități venite în mod special de la Cernăuți, așa cum se evidențiază în „Revista Bucovinei” apărută la momentul respectiv.

În condițiile în care orașul nostru se află într-o poziție strategică s-a înțeles foarte rapid faptul că inaugurarea stației de cale ferată Vatra Dornei a fost un fapt absolut necesar dar, nici pe departe suficient, motiv pentru care s-au întreprins demersurile necesare, astfel că la data de 25 iulie 1910 a fost inaugurată gara din centrul orașului, primind inițial denumirea de Gara de Vară „Castel”, care a existat până la data de 18 decembrie 1938, când a fost schimbată în „Vatra Dornei Băi” cu ocazia inaugurării segmentului de cale ferată Vatra Dornei – Ilva Mică, această denumire fiind valabilă și acum.

Este binecunoscut faptul că între anii 1774 și 1918 Bucovina a fost parte integrantă a Imperiului Habsburgic, autoritățile de Viena exploatând intens, în folosul său, resursele economice din acest colț de lume, lemnul fiind, în cazul Țării Dornelor, principala atracție, motiv pentru care, între anii 1907 și 1908, Societatea Bukovinen Lokalbahnen a construit, folosind forța de muncă locală, o cale ferată în lungime de 34 de kilometri, pe traseul Vatra Dornei – Dornișoara cu intenția de a transporta buștenii din pădurile zonei noastre.

În anii Primului Război Mondial, din motive strategice, calea ferată Vatra Dornei – Dornișoara a fost extinsă până la Bistrița, prin Prundu Bârgăului, calea ferată Vatra Dornei – Prundu Bârgăului – Bistrița, fiind folosită până în iarna 1939/1940, atunci când s-a decis dezactivarea ei, din punctul de vedere al zonei noastre intrând în discuție doar folosirea, până în anul 2010, a traseului inițial Vatra Dornei – Dornișoara.

După încheierea Primului Război Mondial au fost începute lucrările de construcție a căii ferate Ilva MIcă – Vatra Dornei, forța de muncă fiind constituită din prizonierii de război capturați din rândul trupelor habsburgice, acest obiectiv strategic fiind inaugurat la data de 18 decembrie 1938. În anul 1923 întreaga rețea feroviară română s-a aflat sub Autoritatea Căilor Ferate Române, din acest punct de vedere orașul Vatra Dornei și zona adiacentă intrând în coordonarea regionalei de profil din Cernăuți.

Din păcate, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, „drumul de fier” din zona Dornelor n-a scăpat de distrugeri, motiv pentru care după încheierea ostilităților s-a trecut la refacerea țării, printr-o muncă infernală, iar din acest punct de vedere calea ferată din zona noastră n-a fost neglijată, principalul motiv fiind poziția strategică a Țării Dornelor. După război, din punct de vedere administrativ, sub raport feroviar, zona noastră a fost atașată regionalei Iași.

Aduc în atenție faptul că magistrala ferovială 500, care străbate și zona noastră, a fost electrificată pe etape, și mă refer la faptul că în decembrie 1989 s-a dat în exploatare, din acest punct de vedere, tronsonul Suceava – Iacobeni, în martie 1990 s-a inaugurat traseul Iacobeni – Vatra Dornei Băi, iar în februarie 1992 s-a dat în exploatare segmentul de cale ferată Vatra Dornei Băi – Lunca Ilvei.