Generațiile care nu mai contează?

de Mihai Cioată
în Editorial
12 Iul 2017
12 Iul 2017, ora 15:17
2970 vizualizări

Apatice, acrite şi cârcotaşe. Aşa au devenit generaţiile care la fiecare rând de alegeri au fost considerate “tinere”, dar care s-au trezit în fruntea lor nu cu reprezentanţii lor, ci cu “mult iubiţii şi stimaţii tovarăşi”, cei care dacă nu au fost absolvenţi ai faimoasei academii “Ștefan Gheorghiu”, au mentalitatea reprezentanţilor vremurilor în care întreruperea apei şi a curentului constituia dresajul perfect.

Cum a putut crede cineva că lustruitorii cu limba ai ideologiei comuniste, oameni care n-au ieşit niciodată din ţară, n-au condus o mână de oameni sau care poate n-au citit o carte în viaţa lor, vor prinde capitalismul din zbor sau vor face administraţie performantă?

Ca “împingătorii” dintr-o grămadă la rugby, aşa au ajuns mulţi dintre tinerii diferitelor generaţii să se simtă. “Împingători” doar ai unor “alpinişti de partid”, nu al aceluia din “Cântarea României”, ci al cluburilor politice de tip castă, având ca unică ideologie furăciunea şi parvenirea, şi care, atunci când se dau capitalişti, folosesc apelativul “toar’şu” inclusiv când se referă la Rockefeller.

Pe ăştia i-au propulsat în scaunul de primar, deputat, consilier judeţean, consilier local, inclusiv generaţia celor care se apropie de 50 de ani. Adică pe oameni care nici n-au făcut parte din generaţia lor, nici n-au fost reprezentaţi de aceştia şi nici n-au făcut nimic pentru ei.

“E boala la suflet în oraşul ăsta”, îmi spunea un investitor grec în urmă cu 20 de ani. Am ajuns să-i dau dreptate, cu o singură diferenţă, şi anume că “boala la suflet” nu o are oraşul, ci toţi cei care au ajuns în funcţii babane pe te miri unde şi care n-au făcut nimic pentru orăşelul pe care trebuiau să-l reprezinte. Nu l-au iubit, pur şi simplu.

Sentimentul de frustrare care-i încearcă pe mulţi e de înţeles. Îi mai auzi spunând: “Nu mai contăm noi prea mult la vot. Oraşul e îmbătrânit, majoritatea tinerilor au plecat, iar cei care ţin oraşul captiv nu vor lăsa pe nimeni din afara cercului lor să ajungă în poziţii de decizie. De la “decreţei” şi până la cei care au împlinit vârsta de vot, absolut toţi reprezentăm o minoritate”.

Cât despre tinerii racolaţi de găştile politice, conduse de indivizi potenţi financiar, treziţi din mahmureala alegerilor, încep să-şi dea seama de tălpile ale căror “zei” trebuie să le pupe, indiferent că vorbim de foşti comunişti sau securişti, sau mai nou, masoni.

Ai prins o funcţie de consilier, pe post de figurant, de altfel, îţi reprimi indignarea pentru că-ţi rămâne “cocoşeala” funcţiei, împreună cu unele privilegii: o funcţie de director, lucrări din bani publici, sau ego exacerbat, convins fiind că totul se învârte în jurul buricului tău. Îi numeri pe degete pe cei care au pus punct acestei “prostituţii”, care nici măcar politică nu e.

Vom avea în continuare parte tot de “iluzionism”, care la nivel de gargară se traduce prin: “Dorna trebuie să redevină Perla Bucovinei”. Și totuşi, ce-ar fi ca toţi cei pitulaţi sub aceste vremuri să umble puţin la captivitatea electorală a părinţilor şi bunicilor şi să aibă în sfârşit un cuvânt de spus?

* imagine de thumbnail via chiqueromania.com

Scrie un comentariu la articol