Spiritualitatea, liant între orașul Vatra Dornei și Cernăuți

scris de Codrin Antoniu
în Cultural
9 Iul 2017
9 Iul 2017, ora 11:22

Se întâmplă adesea în istorie ca soarta micilor popoare din lumea aceasta să fie hotărâtă de marile puteri ale vremii şi, din nefericire, din acest punct de vedere poporul român n-a făcut excepţie, dovadă concretă fiind la momentul actual Basarabia, ţinutul Herţei şi nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi), pierdute în urma tratatului de pace de la Paris semnat la data de 10 februarie 1947 şi care stabilea, în bună măsură arbitrar, harta lumii după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Din păcate, destrămarea URSS-ului în 1991 n-a atras după sine şi recuperarea de către România a teritoriilor pierdute, şi, după câte se pare, din acest punct de vedere perspectivele nu sunt prea optimiste, motiv pentru care colaborarea pe diverse planuri între România şi zonele sus-menţionate reprezintă la momentul actual singura modalitate concretă de strângere a legăturilor.

Pornind de la această realitate, înfiinţarea Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina” şi a filialei sale „Arboroasa” sunt decisive în acest sens, dar nu voi scrie în acest articol despre activitatea lor în ansamblu pentru că lucrul acesta s-a mai făcut cu alte prilejuri în paginile acestui ziar, ci mă voi referi la punţile spirituale care s-au format între zona Dornelor, ca reprezentantă a sudului Bucovinei, şi regiunea Cernăuţi, adică nordul Bucovinei.

Primul pas concret în acest sens s-a făcut în anul 1991, când din iniţiativa doamnei profesoare Tatiana Vlad Guga a fost înfiinţată la Vatra Dornei filiala locală „Arboroasa”, constituită iniţial din 20 de membri, printre care mai pot fi amintite doamnele profesoare Smaranda Ardeleanu, Ionica Romanică, Paraschiva Abutnăriţei, Victoria Ostaficiuc, Violeta Gherman, precum şi domnul Silviu Aroneţ.

Legăturile spirituale dintre zona Dornelor şi regiunea Cernăuţi se concretizează prin vizite reciproce în care sunt implicaţi elevi şi profesori de la Liceul Teoretic „Ion Luca”, precum şi alţi oameni de cultură, la evenimente semnificative pentru românii din nordul Bucovinei şi mă refer în mod concret la omagierea diverşilor poeţi, dintre care cel mai important este, evident, Mihai Eminescu, dar nu omit nici sărbătoarea „Limba noastră cea română” sau festivalurile „Întâlniri Bucovinene”, „Florile dalbe”, sau „În grădina cu flori multe”.

Nu trebuie uitat nici faptul că, periodic, din zona noastră sunt transportate în Cernăuţi loturi de cărţi în limba română, scopul fiind acela de a face tot ceea ce este posibil ca flacăra limbii române să nu se stingă pe străvechiul plai bucovinean, ajuns pe nedrept în componenţa unor state care n-au nici o legătură cu latinitatea, şi mă refer aici, bineînţeles, la URSS până în anul 1991.

Si apoi Ucraina, ale cărei autorităţi centrale fac tot ce le stă în putinţă pentru a „reduce la tăcere” limba română din această regiune, acest risc fiind adesea evidenţiat de domnul Vasile Tărâţeanu, care la momentul actual este preşedintele Centrului Cultural Român din Cernăuţi şi membru al Academiei Române. Acesta a observat faptul că numărul şcolilor cu predare în limba română de acolo scade pe zi ce trece, iar faptul acesta nu poate decât să provoace îngrijorare.

Guvernanţii noştri ar trebui să întreprindă demersuri energice în acest sens pe lângă autorităţile de la Kiev şi acest demers ar fi cu atât mai legitim cu cât în structura guvernamentală actuală regăsim şi un minister care are ca atribuţie legăturile cu românii aflaţi în afara graniţelor ţării.

Revenind la doamna profesoară Tatiana Vlad Guga, precizez faptul că este de-a dreptul impresionant s-o vezi în zilele de 26 şi 27 iunie, în fiecare an, îmbrăcată în doliu, în amintirea celor două note ultimative adresate în anul 1940 autorităţilor române de către guvernul sovietic, faptul acesta fiind pe deplin explicabil, în condiţiile în care s-a născut în regiunea care face obiectul acestui articol, fiind, prin urmare pusă în situaţia deloc confortabilă de a se refugia în anul 1940 în România, în aceeaşi situaţie aflându-se şi doamna profesoară Victoria Ostaficiuc.

De asemeni, trebuie remarcat faptul că de la Vatra Dornei se organizează excursii la Cernăuţi şi în zona adiacentă, de fiecare dată fiind vizitate obiective turistice bisericeşti, cel mai important fiind Catedrala Metropolitană din Cernăuţi.

Închei aceste rânduri, amintindu-mi de faptul că o cunoştinţă de-a mea, născută în anul 1978 la Cernăuţi, şi care acum locuieşte în Bucureşti, spunea despre românii din regiunea Cernăuţi că privesc cu jind spre România, deoarece ştiu că aceasta este ţara lor adevărată, şi-mi place totuşi să cred că va veni şi ziua în care le va fi împlinit visul de a reveni acolo unde le este locul, de fapt.

Scrie un comentariu la articol