Școala Gimnazială Nr. 1 din Vatra Dornei a împlinit 120 de ani de activitate

scris de Paraschiva Abutnăriței
2 Iul 2017
2 Iul 2017, ora 7:59

Călătorii ce vin dinspre Bistriţa şi vor să ajungă în staţiunea balneară Vatra Dornei întâlnesc la intrare, imediat ce trec de stadionul oraşului, o clădire încă impunătoare ce freamătă de viaţă şi de tinereţe, deşi a împlinit de curând venerabila vârstă de 120 de ani. Clădirea Şcolii Gimnaziale Nr. 1 a fost ridicată într-o perioadă fastă pentru învăţământul românesc, cunoscută drept „haretiană”, nume ce avea să fie legat de cel care este considerat unul dintre cei mai importanţi reformatori ai sistemului de educaţie, Spiru Haret.

Pentru a cinsti memoria celor care au pus bazele acestei şcoli, care au lucrat de-a lungul anilor la consolidarea imaginii de unitate „reper ale excelenţei în educaţie”, cum afirma prof. Liliana Ţăran, directoarea şcolii, colectivul de cadre didactice, elevii şi părinţii au organizat la începutul lunii iunie o serie de manifestări culturale, sportive, ştiinţifice, ce s-au încheiat cu o emoţionantă întâlnire cu foşti profesori şi elevi.

„Se cuvine să aducem un omagiu celor care, de-a lungul celor 120 de ani, au ars ca o flacără, aprinzând în minţile şi sufletele copiilor lumina cunoaşterii, lumina credinţei, a dragostei de limbă, de neam şi ţară”, a spus prof. Liliana Ţăran în deschiderea manifestărilor, amintind celor prezenţi momente din existenţa instituţiei, consemnate şi în „Chronica Şcolii Poporale din Vatra Dornei” alcătuită de învăţătorul superior Alexandru Ieşanu.

Potivit cronicii, şcoala dorneană s-a deschis cu 20 de elevi în 1845, primul învăţător fiind Ion Talpalariu. Din 1897, elevii învaţă în această clădire funcţională şi acum şi slujită cu pasiune şi dăruire de dascăli care ştiu că a fi educator înseamnă a construi viitorul unei naţii. Au fost amintiţi vrednicii directori ai şcolii, au fost răsplătiţi cu diplome de excelenţă pentru „o viaţă dăruită şcolii” foşti directori care privesc cu drag pe cei care continuă munca lor.

Prof. Ileana Popa – pentru care a rostit Laudaţio prof. Constantin Obreja, prof. Adriana Ţîmpău – Laudaţio rostit de prof. Marina Nichiceanu, dar şi celor care lucrează cu aceeaşi dăruire în cadrul colectivului didactic actual: prof. Antoneta Gătej, Daniel Bereholschi, Constantin Obreja şi Făgel Proboteanu (care a profesat cu devotament şi la Colegiul Militar Naţional „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc).

Un gând pios a fost îndreptat către cei care au trecut în veşnicie, dar şi-au adus prinosul lor la propăşirea şcolii. Mesajele rostite de colaboratori, dar mai ales de către foştii elevi şi profesori ai şcolii (în incinta instituţiei şi continuate cu „Amintiri, emoţii, nostalgii” la Sala Oglinzilor din Primăria Municipiului), au impresionat prin sinceritate, prin bucuria revederii își exprimă adevărul că şcoala a contribuit masiv la formarea unor generaţii foarte bine pregătite, care lucrează în diferite domenii şi fac cinste comunităţii din care s-au ridicat.

Deputatul Alexandru Rădulescu a mărturisit că toţi membrii familiei sale au studiat în această şcoală, că tot ce a realizat se datorează bazei trainice de cunoştinţe primite aici, şi-a amintit cu drag de învăţători şi profesori, de colegi şi a adresat frumoase urări celor care astăzi se îngrijesc de destinele elevilor. Și primarul municipiului, Ilie Boncheş, a fost „cu toată familia” elev al acestei şcoli. În cuvântul său a manifestat un cald respect pentru ce a însemnat şi înseamnă acum Şcoala Gimnazială Nr. 1, instituţie de elită a învăţământului dornean.

Aici a fost elev şi foarte cunoscutul doctor Radu Rey, care a subliniat ce rol a jucat şcoala (unde a profesat şi mama sa ca învăţătoare) în formarea sa, ce a reuşit să realizeze mai târziu pentru această zonă, unde „bate ceasul pentru Carpaţii României” și a dăruit şcolii un amplu studiu despre munte, al cărui autor este şi care a fost deosebit de apreciat la nivel european. Un mesaj din partea colegilor colaboratori a rostit prof. Ancuţa Voivod, directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 4, care a apreciat bucuria de a dărui, responsabilitatea şi munca depusă de colegi, performanţele obţinute de către elevi.

Mesaje audio, video şi scrise au transmis foşti elevi ai şcolii: Oltea Cristina Grosu, Mioara Băncescu, Elena Nichiceanu, Gema Bădiliţă, cuvinte emoţionante au rostit foşti elevi prezenţi: prof. Paul Bereholschi, directorul Liceului Teoretic „Ion Luca” („printre profesorii mei s-a numărat şi regretata poetă Cornelia Maria Savu; primim de la această şcoală elevi foarte bine pregătiţi), prof. Andreea Păştinaru („am devenit profesoară de Limba Română datorită fostei mele profesoare de Limba Română – Liliana Ţăran”).

Inginerul Vasile Cristea, care a mărturisit că dramaturgul Ion Luca a fost şi profesor al şcolii, i-a descoperit talentul pentru poezie şi de atunci scrisul a devenit o pasiune, Aldona Patraş pentru care şcoala a fost „un loc de vis cu profesori foarte buni şi colegi asemenea”, preotul Marius Magherca, prof. Victoria Ostaficiuc a declarat: „şcoala aceasta este un simbol al culturii şi al învăţământului”, prof. Popa Eugenius, prof. Gabriela Tărniceru, care a fost şi cadru didactic al şcolii.

Prof. Mihai Cioată a subliniat, printre altele, că „școala are un suflet, nu e o simplă clădire. Şcoala aceasta are un parfum special, dat de istoria ei, care ne obligă să o facem să dăinuie, aşa cum au procedat înaintaşii care au ştiut să îndrume paşii elevilor spre a deveni subiecte de învăţare, de viaţă, nu obiecte”.

Gânduri deosebite a rostit pr. dr. Emanuel Valică, din cuvântul căruia reţinem: „Profesorii ne-au învăţat cum să ne biruim pe noi înşine, nu pe ceilalţi, pentru a câştiga pe cei mulţi. Ne-au învăţat să trăim liberi pentru a dezvolta frumosul, adevărul şi iubirea; profesorii ne priveau ca pe proprii copii, iar semnele şi manifestările copilăriei noastre erau folosite magistral ca metodă pedagogică de educaţie şi comunicare”.

La rândul lor, profesorii au dat glas trăirilor generate de acest moment aniversar. „Şcoala întinereşte cu fiecare generaţie”, sublinia prof. Antoneta Gătej, iar prof. Constantin Obreja a exprimat mândria de a fi de 30 de ani cadru didactic în această unitate de învăţământ. Prof. Făgel Proboteanu aprecia că puţine şcoli au deschiderea manifestată aici, în acest loc „al zborului spre călătoria vieţii cu profesori adevăraţi”.

Despre împlinirea visului din copilărie de a fi profesor în această şcoală a vorbit Daniel Bereholschi, prof. Galben a amintit despre frumuseţea orelor de muzică şi de alte activităţi reuşite pe plan cultural, prof. Violeta Gherman a povestit despre dăruirea profesională a dascălilor acestei şcoli. Prof. Taţiana Vlad Guga a vorbit despre debutul său profesional aici, în anul 1948, și a evocat momente în care şcoala s-a dovedit a fi un bastion al românismului şi despre educarea elevilor pentru a deveni cetăţeni demni, culţi, cinstiţi, muncitori și cu dorinţa de a se înălţa.

„Acest eveniment deschide perspectiva unei comuniuni şi mai largi şi mai puternice între şcoală, comunitate, biserică şi ne învaţă că anii curg, dar numai înainte, cu respect reciproc între elevi, profesori, părinţi”, sublinia preotul Mihai Valică, fost profesor al şcolii.

Preşedintele Comitetului Reprezentativ al Părinţilor, pr. Victor Cîrceie, a exprimat respectul părinţilor pentru colectivul didactic şi a apreciat calitatea actului educativ care se desfăşoară în această unitate, concluzionând: „vremurile se schimbă, dar nimic nu poate înlocui şcoala şi dascălii. Pe parcursul acestei manifestări am urmărit evoluţia unor elevi foarte talentaţi, selectaţi dintre mulţi alţii care s-au remarcat în activităţile premergătoare acestei zile”.

Se ştie că de obicei la zile aniversare se evidenţiază reuşite, se rostesc doar cuvinte frumoase. Sărbătoarea Şcolii Gimnaziale Nr. 1 a fost prefaţată de rezultate foarte bune obţinute de elevi la olimpiadele judeţene şi chiar la nivel naţional, de succese la întrecerile sportive. Şi au fost mulţi ani asemenea, susţinuţi de atmosfera de responsabilitate faţă de menirea de dascăl manifestată de colectivul didactic, de munca elevilor, de buna colaborare cu familia.

De aceea şcoala a rămas mereu tânără, conectată la nou și prezentă în viaţa comunităţii. Cei care şi-au legat destinul într-un fel sau altul de această şcoală au justificat un motiv de mândrie.

Scrie un comentariu la articol