Teoria geamului spart

scris de Mihai Cioată
în Editorial
25 Mai 2017
25 Mai 2017, ora 10:27

Un experiment realizat în America la sfârşitul anilor ‘60 a atras atenţia asupra modului în care funcţionează mentalul colectiv în ceea ce priveşte dezordinea şi vandalismul. Pe scurt, ar fi vorba despre două maşini care au fost abandonate, una în Bronx, iar cealaltă în Palo Alto. Maşinilor li s-au scos numerele de înmatriculare, iar capotele au fost ridicate.

Maşina din Bronx a fost vandalizată după câteva minute, iar cealaltă a avut aceeaşi soartă după ce realizatorul experimentului i-a spart geamul, văzând că maşina rămâne neatinsă. Aplicând această teorie în micuţul nostru orăşel, am putea spune că una dintre explicaţiile pentru gunoaiele aruncate peste tot se datorează şi sentimentului de abandon pe care ţi-l lasă oraşul.

Se ştie că mediul îţi poate încuraja un anumit comportament sau ţi-l poate inhiba. Care dintre noi nu a auzit de manifestările total opuse ale românaşilor noştri în afara ţării? Acelaşi om care în ţară aruncă gunoiul peste tot, depăşeşte sau claxonează aiuritor la volan, îşi arde gunoaiele în curte, dă muzica la maxim când petrece, când trece graniţa devine ceva mai responsabil.

Amenzile sunt extrem de „civilizatoare”, iar lipsa acestora se adaugă la cauzele care au făcut ca Dorna, cândva premiată pentru curăţenie, să ajungă cel mai murdar oraş din judeţ. Și nici n-ar trebui să ne surprindă. Când autorităţile locale aşteaptă lunile aprilie sau mai ca să facă „curăţenia de primăvară”, gunoiul va reapărea în scurt timp deoarece adaptându-se la mizerie, oamenii vor dezvolta un automatism şi vor continua să nu le pese.

Când nu eşti în stare să dai un var pe faţada Primăriei sau când trece un deceniu, iar glafurile de la geamurile aceleiaşi clădiri rămân nefăcute, niciun funcţionar nu-l poate constrânge pe vreun cetăţean să-şi repare gardul sau să-şi văruiască faţada. Când un gardian ajută un consilier local să reintre în trafic, după ce acesta îşi parcase maşina ostentativ pe trotuar, fără să-l amendeze, atunci „satul fără câini”, laitmotiv al lipsei autorităţii, devine starea noastră de normalitate.

Peste toate, te trezeşti în plină teorie a conspiraţiei, şi anume că lipsa curăţeniei din perioada pascală a fost voită, pentru a decredibiliza, şi ulterior externaliza, serviciul de salubrizare al oraşului. În timp ce acoliţii celor din fruntea oraşului lansează zvonuri pentru a scuza neputinţa edililor, cei care mai ies din oraş nu pot să nu observe curăţenia oraşelor prin care trec, indiferent ce rută aleg.

Cât despre teoria geamului spart, aşa au fost vandalizate fabricile, CAP-urile, şi tot aşa s-a ajuns ca un oraş care mai trăieşte turistic doar de pe urma renumelui să aibă un aspect murdar, dezolant, bătrânicios. De ce nu am insistat pe lipsa de educaţie a celor care contribuie la murdărie generalizată?

Pentru că în experimentul din debutul articolului, printre surprize s-a numărat şi aceea că primii care au spart maşinile erau chiar bine îmbrăcaţi. Pentru îndreptarea acestui tip de comportament, ar fi de dorit ca efortul destinat curăţeniei să fie înzecit, aplicarea legii să se facă cu ochii larg deschişi, amenzile să fie usturătoare, iar cei care conduc vremelnic oraşul să dovedească cu adevărat că le pasă.

2 comentarii publicate:

  1. Cetățenii din VD spune:

    Când nu poți avea grijă nici măcar de turma ta, mâncată de lupi, ce să mai ceri ciobanului să aducă orașul la standarde înalte. Se așteaptă ploaia pentru cârpirea gropilor care se încăpățânează să reapară la scurt timp, se mătură orașul când merge lumea la serviciu, etc. Se vede că deviza „Doamne ajută!” s-a învechit și nu dă rezultate în cazul acesta. În loc de sloganuri și binecuvântări ar trebui pus osul la treabă și startul dat chiar de la centru, începând cu acele glafuri. Coborâți pe pământ voi cei de sus și uitați-vă în oglindă. Degeaba aveți costume scumpe dacă pantalonii vă sunt rupți în fund.

  2. Romanul spune:

    Păi este mentalitatea, bat-o vina! În urmă cu ceva ani am experimentat o plimbare peste hotare cu autocarul după care am luat calea aerului pentru timpul scurt pentru deplasare. La întoarcere, imediat după intrarea în țară șoferul autocarului la apariția celebrelor pungi și peturi pe marginea drumurilor ne-a spus tacticos: „Am intrat în România”. Nu-i o noutate dacă trecem granița toate se schimbă și ne place și nouă doar că după întoarcerea în țară se pare că ne întoarcem la aceiași mentalitate balcanică.

Scrie un comentariu la articol