In memoriam: Elvira Șimon

de Delia Drăgan
în Opinii
2 Mai 2017
2 Mai 2017, ora 21:32
5245 vizualizări

De câte ori cineva drag nouă pătrunde în marele abis al morţii simţim teamă, jale, disperare. Oamenii intră și ies din viața noastră, ne însoțesc o perioadă de drum și apoi pleacă. Viața este un lung șir de începuturi și de sfârșituri, iar experiențele, întâlnirile, întâmplările de toate felurile au impact asupra noastră și ne marchează existența.

Aşa s-a întâmplat şi cu nepreţuita noastră colegă Elvira Şimon care mult prea devreme, dar şi prea nedrept, ne-a părăsit pentru Marea Trecere spre lumea îngerilor. S-a spus mereu că îngerii sunt „dublul” ceresc al omului. Fără îndoială că Elvira e un înger pentru extraordinara ei capacitate de a iubi: familia, elevii, prietenii, oamenii obişnuiţi, într-un cuvânt: viaţa.

Elvira făcea parte din categoria oamenilor care mereu caută informații, luptă pentru fericirea lor, sunt dispuși să facă schimbările necesare, spun NU suferinței, compromisurilor, renunțării și blazării. Afirm asta deoarece întâlnirile noastre şi discuţiile purtate au fost întotdeauna fascinante. Iată ce scria într-un e-mail:

„În lumea tăcerii în care m-am autoexilat în ultimii ani – de când cu soţul meu, am înţeles să nu aştept niciun semn, căci pecetea Divinităţii de la care am aşteptat semne este tăcerea însăşi, tăcere care exprimă mai mult decât mii de vorbe. Nu credeam vreodată că voi ajunge să iubesc şi tăcerea, numai pentru că este a soţului meu. Îţi mulţumesc nespus de mult că mi-ai amintit că mâine va fi primăvară. Ştiam eu că eşti un om special, întotdeauna am ştiut asta! P.S. iartă infuzia de melancolie, e de vină primăvara. Îţi transmit aceleaşi urări, cu mult, mult drag, Elvira”.

Nu puteai să nu devii mai sincer şi sensibil în prezenţa ei! Avea o inteligenţă fină, cultivată şi un ascuţit simţ al umorului. Gândea şi simţea profund, găsea semnificaţii adânci lucrurilor care pentru noi ceilalţi nu însemnau foarte mult. Îşi lăsa sufletul la vedere, ştia să spună celor dragi „te iubesc”, „mi-e dor de tine”, „îmi pare rău”. Îşi aprecia prietenii pe care îi considera asemeni stelelor: „nu-i vezi întotdeauna, dar ştii că sunt mereu acolo”.

A dăruit şi a iubit asemeni îngerilor: discret, cu generozitate, din toată inima. Din prea multă dragoste pentru ceilalţi, a uitat uneori de ea… şi totuşi a avut puterea de a lupta când toţi ceilalţi ar fi abandonat. „Mi-e greu să-mi găsesc cuvintele potrivite, s-ar putea crede că sunt cea mai nefericită fiinţă, de fapt sunt cea care a ajuns la marea înţelepciune de a trăi fiecare clipă cu maximă intensitate. De aceea aceste sărbători sunt mai speciale şi le trăiesc cu frenezie”, spunea Elvira în ultimele e-mailuri.

Ar mai fi de spus atâtea cuvinte minunate despre tine, Elvira, dar te rog să-mi ierţi infuzia de melancolie, vorba ta, e de vină blândeţea şi frumuseţea ta interioară. Fie ca drumul pe care ai pornit să fie veşnic luminat, să fii înconjurată mereu de dragostea sfinţilor, iar amintirea ta să dăinuiască în sufletele celor care te-au iubit şi preţuit!

1 comentariu publicat:

  1. Lucian spune:

    Pentru mine a fost un OM în adevăratul sens al cuvântului și o persoană pe care nu aș putea să o uit vreodată. Pentru mine a fost un om care m-a învățat multe și tind să recunosc acest lucru. Pot să spun că îi simt uneori lipsa și îmi amintesc cu drag lecțiile care mi le preda în particular și cum îmi lua mereu apărarea în liceu. E trist că pleacă asemenea valori dintre noi, dar din păcate asta e viața, nedreaptă uneori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.