Fluizii Roji: o zi obișnuită

scris de Fluizii Roji
2 apr. 2017
2 apr. 2017, ora 13:30

Astăzi a fost cald și soare chiar și aici la noi în nordul îndepărtat. Zăpezile s-au topit, apele s-au scurs, bălțile au secat, turiștii au plecat. Am rămas noi aștia mai bătrâni pentru că oricum nu mai avem unde ne duce chiar dacă am vrea. Noi suntem, care va să zică, electoratul stabil fără de care orice democrație s-ar ofili. Noi suntem talpa civilizației. Noi suntem români.

Un vecin tocmai și-a scos clanul îmbrăcat (sau dezbrăcat) la maieu în curte, printre mașinile luate la mâna a treia, unde a înjghebat un grătar. Vreascurile pârâie și manelele urlă la maximum. Este ora trei după amiaza și vreau să trag un pui de somn, dar nu pot. Manelele zbiară. Guță râgâie. Grătaragii sunt în extaz. Tocmai ce bifează primul act de cultură la nivel de uliță pentru primăvara asta. Voi dormi altădată, poate prin noiembrie, atunci când clanul din vecini se va strânge în casă să fumeze în grup.

Copacii încă n-au înflorit, n-au răsărit nici florile de primăvară. În schimb au răsărit gropile. La noi, gropile sunt perene și nu avem voie să ne atingem de ele deoarece sunt considerate valori de patrimoniu pe criterii de vechime. Unele au deja vârsta Revoluției. Gropile noastre, spre deosebire de alte gropi, au și valoare sentimentală deoarece fac parte din trecutul nostru și nu există om din urbea noastră care să nu fi dat cel puțin o dată în gropi și să nu fi fost marcat pe viață.

Eu dau în fiecare zi pentru că pe drumul meu spre casă sunt cele mai multe și variate. Sunt de o frumusețe stranie, una mai adâncă decât alta. Altele sunt întinse discret pe jumătate de asfalt și nu-și fac simțită prezența decât seara, la lăsarea întunericului beznă. În concluzie, pot spune cu mâna pe inimă că datorită (deci nu din cauza) gropilor sunt pe cale de a deveni șofer de raliu. Profesionist sută la sută. Mă tem însă că în curând nu voi mai avea ce conduce. Așadar, cine n-are gropi să-și cumpere. Dar cine n-are gropi?

1 comentariu publicat:

  1. Bucovineanul spune:

    Domnule profesor, distrugerea infrastructurii rutiere din Vatra Dornei nu numai că a arătat jalnic, dar continua distrugere generată de mai mult decât proasta reparație a ei, de care nici dumneavoastră, și mai ales NIMENI nu vrea nici să răspundă și nici să spună nimic, duce la nevoia unor sume enorme de bani pe care Primăria Vatra Dornei nu le va avea niciodată. Nu doar că se distruge rețeaua rutieră existentă, dar există străzi și străduțe care NU au văzut niciodată asfalt, astfel că Vatra Dornei nu numai că arată jalnic, dar perspectivele sunt și mai jalnice. Domnule profesor, haideți să coborâm cu picioarele pe pământ, doar sfinții și păsările trăiesc cu capul în nori!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.