Disoluţia unei naţiuni

de Mihai Cioată
în Editorial
15 Mar 2017
15 Mar 2017, ora 19:18
11748 vizualizări

Faptul că la câteva clase la care predau, la întrebarea “Cine vrea să plece din ţară?”, doar unul sau doi elevi nu au ridicat mâna, ar trebui să ne pună pe gânduri. Dacă foşti elevi, actualmente studenţi, vin şi îmi spun că până şi profesorii universitari îi îndeamnă să se împlinească profesional peste hotare, atunci nici “avaria” nu mai poate folosi la ceva.

La scară mare, România a devenit nefrecventabilă, iar în oglindă, din Dorna scapă cine poate. Îmi este vie în amintire reacţia unor dorneni stabiliţi în Anglia pe Facebook, când unul dintre colaboratorii mei a postat panoul de la ieşirea din oraş, anunţând astfel că li se alătură celor din Regatul Unit. Părăsirea acestui spaţiu se face acum în urale.

Primeşti aplauze, felicitări, chiar reproşuri că de ce ai făcut-o atât de târziu. Ai parte de aceleaşi reacţii şi dacă te muţi în alt oraş. Plecarea a devenit echivalentă cu a şti ce vrei de la viaţă, rămânerea e etichetată ca blazare, plafonare, irosire a destinului. În anul sabatic pe care intenţionez să mi-l iau, am ca posibil proiect o serie de interviuri cu dorneni stabiliţi în alte ţări sau chiar pe alte continente.

Dornenii plecaţi sunt, marea majoritate, iremediabil îndrăgostiţi de oraşul lor, de zona asta fabuloasă în care ne-am născut, însă suferă, chiar şi la mii de kilometri depărtare, pentru destinul nostru sumbru, pentru potenţialul turistic uriaş nevalorificat, pentru oportunităţile ratate, dar mai ales pentru sărăcirea şi înrăirea oamenilor.

“Bolile” de care suferă naţiunea n-aveau cum să ne ocolească pe noi. “V-am lăsat săraci şi proşti. Vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti”. Deşi i-au fost atribuite lui Brâncuşi aceste vorbe, nici nu mai contează cine le-a spus, fiind extrem de actuale. Cu o singură diferenţă, şi anume că ne-am înrăit în aceeaşi măsură. Și atunci, ce argumente poţi să mai ai în faţa unor tineri care doresc să plece? Vorba de duh românească “Ferească de mai rău?”

Nu e suficient. Dezvoltând o relaţie de iubire-ură cu “patria de pământ”, iei calea exilului, rămânându-ţi doar “patria de limbă”, cea pe care o duci cu tine în mormânt. România reuşeşte să stabilească un record negativ, înregistrând cea mai mare migraţie a unui popor pe timp de pace, de la război încoace. Rezultatele recensământului nu s-au prezentat, însă estimările multora duc spre cinci milioane de oameni care au părăsit ţara.

Dacă cei din coaliţia de guvernământ vor îngenunchia DNA-ul, aservindu-şi ulterior şi justiţia, unda de şoc care va străbate întreaga societate ar putea duce la o depopulare şi mai mare a ţării. Fatalişti cum suntem, istoviţi după o istorie care ne-a măcinat încrederea, curajul, dar mai ales speranţa, oamenii vor continua să nu se vindece de România, dar nici pe ea să n-o însănătoșească.

6 comentarii publicate:

  1. Anonim spune:

    Domnule profesor, sincer să fiu, noi nu suntem țară.

  2. Florin Dobrincu spune:

    Sunt din Vatra Dornei și fără îndoială rămâne cel mai frumos oraș pentru mine. Dacă cineva ar fi interesat să ne ajute să oferim copiilor noștri un viitor în acest frumos colț de țară, aș fi bucuros să mă întorc acasă.

  3. Anonim spune:

    Oriunde am fi, dragostea de țară e ca dragostea de mamă. Nu putem comenta această dragoste și cred că foarte mulți dintre românii plecați au contribuit mult cu locul pe care România îl are în lume și în Europa. De cei care o denigrează mă abțin să comentez.

  4. Anonim spune:

    Păcat de frumusețea orașului, dar acolo mori de foame. Nu ai unde munci și pe ce salariu.

  5. Bucovineanul spune:

    Domnule profesor, o imagine tare intrigantă, spre Piatra Neamț, Vatra Dornei se termină, pardon, are indicatorul la circa 200 de metri de podul de la Gura Negrii, spre Bistrița, indicatorul se află la service Budai. Restul localității aparține de comuna Dorna Candrenilor? Spre Bistrița trotuarul pietonal se termină la fosta IRTA, spre Piatra Neamț se termina la stația meteo, spre Câmpulung este gata la podul de lângă fostul UCRUPS. Restul de Vatra Dornei probabil trăiește pe alt continent unde lumea NU are trotuare. Asta-i Dorna promisă dornenilor… ca restul. Oare când ne povestiți și despre astea, sau nu intră în preocupările dumneavoastră și ale simandicoasei clase politice dornene! Asta ca să nu-i lăsăm pe dorneni să trăiască în umbra neștiinței!

  6. Anonim spune:

    Frumos spus: „Istoviți după o istorie care ne-a măcinat încrederea”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.