Doliu pentru Monitorul de Dorna. In Memoriam: Gabriela Danci

scris de Mihai Cioată
în Opinii
15 feb. 2017
15 feb. 2017, ora 11:11

„Găbiţa”, aşa cum o numeau toţi cei care au cunoscut-o pe Gabriela Danci, a fost unul dintre cei mai fascinanţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Viaţa mi-a scos foarte mulţi oameni în cale, însă Găbiţa a fost cel mai aproape de idealul creştin spre care tindem cu toţii. Dacă i-ar fi intrat un hoţ în casă şi ar fi dat nas în nas cu el, am deplina convingere că i-ar fi spus să păstreze banii numai să-i lase şi ei de-o pâine pentru a doua zi dimineaţă.

Iar dacă acesta ar fi fost prins, le-ar fi spus poliţistilor că ea i-a dat banii. Cam aşa funcţiona Găbiţa! Nu i-ar fi predicat hoţului despre efemeritatea banilor şi nu l-ar fi ameninţat nici cu focul iadului. S-ar fi gândit că lui chiar îi sunt de trebuinţă banii, altfel n-ar fi ajuns să fure. Iar acest tip de simţire nu vine din ignoranţă, nici din necunoaşterea firii umane, ci pur şi simplu dintr-o alegere pe care ea a făcut-o în a-i vedea pe oameni: frumoşi!

Nu am cunoscut până la Gabriela Danci un om care să ofere înţelegere, ajutor, şi chiar şi iubire, total necondiţionat. Mărturie stau toţi cei care au interacţionat cu ea şi care, acum, când şi-au făcut bilanţul interacţiunilor cu ea, au realizat că nu a existat o zi de sărbătoare, o zi de naştere, orice eveniment important, la care să nu primească o urare de bine din partea ei.

Mesajele ei mă bucurau, dar îmi produceau şi un sentiment de jenă, şi anume că nu mă ridic la nivelul prieteniei pe care mi-o oferă sau că mi-o ia înainte cu urările, cu surprizele şi chiar cu încurajările. Pentru că am avut parte şi de încurajări din partea ei. Și nu puţine. Mai ales atunci când decisesem să renunţ la ziar. Oricum, unul dintre motivele pentru care nu am renunţat a fost şi Găbiţa sau Corina David, cum îşi semna articolele.

Corina David a fost Gabriela Danci. Un om care a preferat anonimatul pseudonimului, într-o lume în care nu mai ştim ce să facem pentru a ne glorifica identitatea. Cum a reuşit să-şi topească „iceberg-ul” egoului? Mulţi îşi vor pune această întrebare acum când Găbiţa nu mai e. O explicaţie pentru modul ei luminos de a fi ar putea fi faptul că şi-a trăit fiecare zi din viaţă ca şi cum ar fi fost ultima.

Trebuie să fi existat în copilăria ei un moment în care a realizat că ea nu este ca ceilalţi copii, că are o problemă de sănătate şi că bunul Dumnezeu o poate chema la el în orice clipă. La 9 ani a fost operată la inimă în Africa de Sud, iar 40 de ani mai târziu, inima ei a încetat să mai bată. Întreaga viaţă a Găbiţei a gravitat între fragilitatea inimii ei şi bogăţia acesteia. Pe cât de slabă, pe atât de puternică.

Este incredibil cum lucrează Dumnezeu. După ce le-am povestit elevilor mei despre colega mea de şcoală, din redacţia ziarului, le-am pus o întrebare: „Dacă aţi putea alege înainte de a vă naşte, între un corp fragil, mai puţin plăcut, cu un suflet luminos, cu o conştiinţă pe măsură, şi un corp perfect, dar cu un suflet urât şi o conştiinţă urâtă, ce-aţi alege?”. Dacă elevii mei mai stau pe gânduri, am convingerea că Gabriela ar face aceeaşi alegere.

Să te odihneşti, Om frumos, şi-ţi mulţumim că ne-ai arătat că se poate, că nimeni nu e o cauză pierdută, că nimeni nu e lipsit de valoare şi că iluminarea nu e ceva ce merităm sau nu, e în însăşi natura noastră.

15 comentarii publicate:

  1. Anonim spune:

    Dumnezeu să o ierte!

  2. Anonim spune:

    Nu te vom uita, Găbița!

  3. Mariastela Iacoban spune:

    Drum bun, suflet minunat!

  4. Anonim spune:

    Dumnezeu să te odihnească printre îngerii lui, om minunat!

  5. Anonim spune:

    Minunată fată, deosebită! Am cunoscut-o prea puțin. Câți dintre noi am putea atinge idealurile ei? Istoria lumii se va încheia curând și o vom putea întâlni în veșnicie, urmându-i exemplul și privind la modelul suprem Hristos prin care a devenit ceea ce a fost.

  6. Anonim spune:

    A fost într-adevăr un om cu o inimă mare. Dumnezeu s-o odihnească în pace.

  7. Cocuta spune:

    Găbița noastră! Copil frumos, cu suflet de aur! Păcat… prea repede te-a luat de lângă noi!

  8. Petronela spune:

    Dumnezeu să o ierte!

  9. Petronela Tapoi spune:

    Dumnezeu să o ierte!

  10. Kristhine Chirileanu spune:

    Îmi dau seama ce prietenă bună am avut. Era dispusă oricând să mă asculte, să mă susțină, să se bucure de micile mele realizări, să împărtășească cu mine secrete, vise sau idealuri. Când venea din oras, mergând spre casă, se oprea să mă salute, să-mi spună despre un anume eveniment și să-mi amintească „și noi trebuie să facem ceva”. Da, așa era Gabi, mereu dispusă să facă ceva pentru alții. Oamenii erau o prioritate pentru ea. Îi plăcea să facă surprize și se bucura enorm când „complota” pentru a-i face pe alții fericiți. Dăruia mereu, dăruia din inimă, scria cu drag gânduri alese din inima sa bună, neprefăcută. A fost o binecuvantare că am colaborat cu ea la cluburile de copii și că am cunoscut un om special de aproape. Dedicarea ei, perseverentă, bunătatea ei, răbdarea de care dădea dovadă, dragostea neegoistă, mă fac să cred că am avut printre noi un înger, un înger care și-a luat prea repede zborul și de care îmi va fi mereu dor.

  11. Stella spune:

    Dumnezeu să o răsplătească cu viața veșnică.

  12. Doina Cascaval spune:

    Condoleanțe familiei, iar pentru ea un text biblic „Ferice de morții care mor în Domnul, căci ei se odihnesc de ostenelile lor, iar faptele lor îi urmează”!

  13. Anonim spune:

    Am avut ocazia să o cunosc cu mulți ani în urmă. O fire blândă, calmă, de o inteligență rară, uneori îi mai ceream un sfat. Bunătate și altruism. Condoleanțe! Să îți fie țărâna ușoară!

  14. angelica spune:

    Regrete tardive, dar sincere!

  15. Stela N. spune:

    În preziua aniversării zilei mele de naștere, în fiecare an, Găbița mă suna să-mi ureze ce știa ea mai bun și frumos. Nici pe părinții mei nu-i uita. De fiecare dată îmi spunea că îi este dor de mine. Acum ne va fi doar nouă dor de ea. Scumpa de ea! Am amintiri prețioase, când studiam împreună subiecte importante pentru noi, despre Dumnezeul nostru, dragostea Lui pentru noi, când ne rugam împreună una pentru cealaltă și pentru prietenii noștri. Dumnezeu s-o odihnească până în ziua revederii.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.