Recomandarea cinematografică din această săptămână vine de pe meleaguri din apropiere, mai exact din „Cetatea eternă”, Roma. Cu toate că industria filmului din Statele Unite ale Americi pare să acapareze în totalitate marile ecrane, regizorii europeni nu se lasă mai prejos și adesea demonstrează că nu există bariere spațiale pentru cea de-a șaptea artă. Astfel a apărut filmul „La grande bellezza” în Italia la data de 21 mai 2013.
Industria cinematografică italiană a încântat publicul de-a lungul timpului cu numeroase filme premiate și recunoscute la nivel internațional precum: „La vita e bella” – apărut în anul 1997 și regizat de Roberto Benigni, care a câștogat trei premii Oscar, un premiu BAFTA și un premiu la Festivalul de la Cannes; regizorul și actorul italian Franco Zeffirelli prezenta lumii în anul 1968 „Romeo and Juliet”, film distins cu trei Globuri de Aur și două premii Oscar; nu putem uita de Matrimonio all’ italiana” din anul 1964, în regia lui Vittorio De Sica, creație cinematografică recompensată cu un premiu la Globurile de Aur.
Scenariul filmului „La grande bellezza” a fost scris de Umberto Contarello și Paolo Sorrentino, iar din distribuție fac parte actorii Toni Servillo în rolul principal, interpretându-l pe Jep Gambardella, un scriitor italian, Sabrina Ferilli în rolul frumoasei Ramona, actorul Carlo Verdone este Romano, prietenul lui Jep, iar Carlo Buccirosso îi dă viață personajului Letto Cava.
CITEȘTE ȘI: Cronică de documentar: „Țara moartă” (2017)
Pelicula a fost distinsă, în perioada 2013-2015, cu 22 de premii, printre care se numără și premiul Oscar pentru cel mai bun film strain în anul 2014, premiul pentru cel mai bun film într-o limbă străină tot în anul 2014, premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film în anul 2013 și premiul BAFTA pentru cel mai bun film într-o limbă străină în anul 2014. Toate aceste gratificații ne determină inevitabil să ne întrebăm care este rețeta de succes a celui mai bun film european din anul 2013.
Criticii de film l-au apreciat, iar cronicile au fost pozitive cu excepția celei aparute în The Financial Times, acolo unde am regăsit surprinzătoarea comparație dintre proiecția cinematografică și lichiorul de cireșe uitat pe calorifer timp de două ore. Inițial filmul ar fi trebuit să se numească „Aparatul uman” precum cartea pe care personajul Jep Gambardella a publicat-o în tinerețe, însă regizorul Paolo Sorrentino a considerat că subiectul filmului are o strânsă legătură cu titlul final.
Link către filmul La grande bellezza (2013) pe IMDb
Despre subiectul filmului putem spune că rezonează cu fiecare dintre cei ce se află într-o constantă căutare a sinelui, a fericirii, a împlinirii și a frumuseții. El este alcătuit dintr-o colecție de teme, care deși nu sunt atinse în profunzime, ele invită la introspecție. După vizionarea celor 142 de minute, cu siguranță că nu puțini vor fi cei care își vor adresa întrebări retorice cu privire la existența lor, vor medita asupra unor aspecte de natură spirituală și vor dori să știe dacă au ajuns într-adevăr acolo unde își doreau, dacă au mai rămas lucruri neterminate, dacă au iubit cu adevărat, dacă au pierdut persoane pe care încă le doresc în viața lor.
„La grande bellezza” (2013) reprezintă un film cu o puternică încarcătură emoțională, redată de dialogurile fruste dintre personaje, de nostalgia care reiese din aproape toate replicile, de lumina în care sunt evidențiate diverse forme ale artei, iar toate acestea aflate sub auspiciul unei atmosfere hedoniste. Interpretarea actorilor, clădirile, artiștii, ideile, religia, petrecerile, spiritul creator și constanta căutare a unor răspunsuri sunt elemente ce asigură succesul filmului de față.
fotografie din articol via imdb.com
Lasă un răspuns