Astăzi13 august 2020

Puterea, blestem sau binecuvântare

Spectacolul din jurul nostru devine de la o zi la alta, din ce în ce mai degradant. Dorința nebună de a acapara cât mai multă putere se poate traduce într-un singur mod: cei care și-o doresc cu orice preț sunt într-o profundă suferință. Este imposibil ca totul să se manifeste la nivelul subconștientului. Tocmai de aceea, bolnavii de putere trebuie să-și conștientizeze inferioritatea de vreme ce dorința de a-i domina pe ceilalți e atât de mare.

Nu există niciun mare înțelept al acestei lumi care să nu fi spus, sub o formă sau alta, că o persoană inteligentă nu va încerca niciodată să-i domine sau să-i subjuge pe ceilalți. Când îți conștientizezi mediocritatea, începi să-ți crești valoarea, însă nu printr-un efort de dezvoltare personală, ci prin acumularea de funcții. “Funcția”, în special cea politică, pare a fi boala de care suferă cei mai mulți în zilele noastre.

Dar, cum bine spunea cineva: “Un om este ceea ce rămâne din el după ce îi iei funcția”. Haideți să facem un efort de imaginație, și să ne gândim ce mai rămâne din șeful pe care-l avem la serviciu, din domnii consileri sau parlamentari, primari sau președinți de județ, sau chiar din unii profesori sau preoți, după ce îi dezbrăcăm pe statutul pe care îl au? S-ar putea să rămânem surprinși că din unii nu mai rămâne mare lucru.

Din păcate, în loc ca mulți dintre aceștia să meargă la psihologi pentru a-și trata suferințele care-i fac să se manifeste abuziv, chiar tiranic, merg cei care ajung să trăiască pe lângă ei. Oameni distruși, familii, colective, comunități, și chiar și o țară, când oamenii din posturi de conducere sunt confuzi în privința puterii. E ca și cum i-ai da unui copil o sabie.

Mai devreme sau mai târziu va sfârși prin a răni pe cineva cu ea. Există însă și o putere benefică, luminoasă, date de cei care își doresc puterea nu pentru sine, ci pentru aproapele lor. Oamenii care își cunosc valoarea, care nu pleznesc de frustrări, care își depășesc complexele, știu cum să gestioneze puterea, de orice natură ar fi ea. Acești oameni nu simt nevoia să intre în competiție cu alții, să-și consume energii incredibile pentru a demonstra ceva. Bunul simț, simplitatea, sunt semne de sănătate psihică și emoțională.

Chiar dacă nu-și propun să facă bine, îl vor face pentru că se va produce un atașament față de ei. Toți ne conectăm la “normalitate”. În prezența unor astfel de oameni ești așa cum ești. Toți cei care se află într-o poziție de putere, să se gândească ce privilegiu au. Dacă se vor simți copleșiți de un sentiment de umilință față de responsabilitatea pe care o au, atunci puterea devine secundară. E un pas uriaș pe care-l fac spre propriul sine, dar și spre ceilalți.

2 comentarii publicate:

  1. Anonim

    Daaaa, ff bun. Domnule profesor, acest articol se adreseaza exact celor enumerati de dvs. Pacat ca acesti nesimtiti nu-l vor citi sau daca o vor face nu va avea ni

  2. dorneanul

    Daca privim in urma, poate chiar si acum, este adevarat, cate si cat au distrus si distrug oameni mediocrii care pentru a-si ascunde frustarea inculturii, lipsei de educatie, prostia, fac rau altora adica noua tuturor. Probabil ca fiecare isi aminteste sau vede asemenea personaje doar ca, unele din ele sunt *sustinute in frunte ca oameni de paie*, pentruca, in spatele unui prost care provoaca circ si atrage atentia *papusarii isi desfasoara adevaratele lor masinarii*, niste masti mediocre care care sunt *plase de mascare pentru oamenii din spatele lor. NOI … prea multi impasibili si care din pacate tot din prostie au devenit *dependenti* de smecheri, oare cat de mare este valoarea prostiei incat, oamenii sa nu-si de-a seama ca ceea ce primesc este de fapt a LOR, ca oamenii sunt cumparata de fapt *cu ceea ce le apartie dar le este *dat cu portia*, aproape identic ca formula cu ceea ce primeau in *apusa epoca de aur*, *CAND se vor destepta oamenii ??? … greu de spus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.