Boomerang: agentul termic, inamicul public numărul unu

scris de George Teo Șaptefrați
în Opinii
11 oct. 2016
11 oct. 2016, ora 12:02

În fiecare an, la începutul sezonului rece, agentul termic devine subiect național, dar mai ales local. Toate televiziunile și posturile de radio dezbat acest subiect, timp de câteva zile, după care se așterne liniștea.

Degringolada democrației “de faţadă” a lăsat un domeniu de securitate naţională (energia termică) la bunul plac a unor oameni incompetenţi, dar cu mare dorinţă de a transforma agentul termic într-o afacere de grup, de partid, robinetul de apă caldă şi căldură fiind aducătorul de voturi, incontestabil cel mai eficient alături de ajutoarele sociale.

Dispariţia, în anii ’90, a preţului unic la gigacalorie a dat startul la o adevărată “nebunie”, în toată țara, autoritățile locale și firme private având în funcție de interese, libertatea de a stabili prețuri care de care mai trăsnite și, din păcate, mai aberante. Și totul sub „supravegherea” Autorității Naționale de Stabilire a Prețurilor pentru Serviciile Publice.

tablou_cheltuieli_asociatie

Acolo, „băieții deștepți” din toate ramurile energetice, au plantat „pionii” necesari desfășurării celui mai mare jaf, cu acte legale, făcut pe spinarea noastră, a tuturor!

Prețurile au explodat în progresie geometrică și, odată cu ele, calitatea serviciilor s-a prăbușit. Toate orașele țării s-au trezit cu căldura și apa caldă la un nivel de preț occidental, dar distribuit pe rețele vechi de peste 30 de ani, peticite și oricând gata să te lase. Acolo unde au apărut și rețele noi, băieții deștepți s-au pus pe făcut bani pe seama noastră fără nici un pic de jenă.

Astfel, când salariul minim pe economie nu depășea 750 de lei, prețul gigacaloriei depășea în multe orașe 25% din acesta! În „epoca de aur” înveleam caloriferele să nu crape de frig, acum sunt calde, dar ți-e frică să le dai drumul din cauza prețurilor. Despre mult visatul confort din apartamente, așa cum l-am avut în foarte scurte perioade, a început să se uite, încet, încet. În vizită la rude sau prieteni, în localitatea de reședință sau, mai ales în deplasare, listele de plată sunt citite cu cel mai mare interes. Sunt, într-un fel ”oglinda supraviețuirii” unei comunități.

Orașul stațiune, Vatra Dornei, nu a scăpat nici el de acest „inamic public”, aici, la munte el fiind necesar mai mult de șase luni pe an. După ce, timp de 11 ani, între 1993 și 2004, orașul a rămas fără încălzire, centralele de cartier închizându-se, apariția centralei pe rumeguș a părut că este soluția. Și la momentul acela când rumegușul stătea aruncat pe toate pâraiele, era în mintea tuturor o soluție definitivă!

Numai că cei care puseseră mâna pe păduri, aveau alte planuri cu exploatările de masă lemnoasă și lucrurile au evoluat într-o direcție neprevăzută pentru cei neavizați. Momentul de „glorie” din vara anului 2004 a fost doar „un foc de paie”, punerea în funcțiune a centralei neavând în spate o pregătire temeinică a personalului de deservire și întreținere, fapt ce avea să aibă repercursiuni dezastruoase asupra centralei.

Momentul începerii construirii rețelei termice și rebranșării blocurilor la noua centrală poate fi considerat ca momentul zero, din care greșelile s-au ținut lanț. Lipsa personalului specializat și-a spus cuvântul. O rețea de distribuție ce inițial trebuia să fie doar pentru cartierul Unirii, s-a extins în aproape tot orașul, neținându-se cont de parametrii tehnici ai centralei. Rebranșarea blocurilor s-a făcut cu țevi de diferite dimensiuni, de la o scară la alta, fapt ce s-a resimțit mai ales la capetele de rețea, unde agentul termic nu mai poate atinge parametrii normali.

Ajunși în scara blocului, furnizorul, pe motiv că restul este în sarcina proprietarilor, s-a retras, considerând că și-a făcut datoria. Și așa, proprietarii au fost „investiți” specialiști în rețele termice în propriile apartamente și codomenii! O pleiadă de neaveniți au învățat meserie, devenind instalatori pe banii noștri, dar lăsându-ne în case și mai ales în spațiile comune, o încrengătură de coloane ce aveau în câțiva ani să ne usuce la buzunare și, pe unii, chiar în incapacitate de plată.

Intervalul 2004–2008 a fost perioada de comfort maxim în apartamente, dar și de risipă uriașă, pe fondul necontorizării (abia în 2008 s-au făcut contorizările de branșament, iar cele individuale eșalonat, până în 2014).
S-a stat într-adevăr cu geamurile deschise în plină iarnă! Dar odată cu începerea contorizării, „bombele cu ceas” au început să „ticăie” pe mai multe planuri. Piața rumegușului, extrem de emergentă, i-a surprins pe „bravii” noștrii primari într-o espectativă totală și primele semne că nu mai „ninge” cu rumeguș nu au putut să-i trezească la realitate, ba mai mult, aroganți, au întârziat în mod deliberat plata către furnizorii de rumeguș.

Organigrama personalului ce deservea centrala, ajunsese atât de stufoasă, încât aveau mai mulți directori decât școlile din oraș! O astfel de „caracatiță” trebuia susținută cu bani. Mulți bani! Așa, prețul gigacaloriei pe rumeguș a ajuns să-l concureze pe cel pe gaz și să ajungă chiar mai scump! La 272,8 lei, acum doi ani, aveam al doilea preț din țară după Constanța, cu 385 lei! La un astfel de preț toate greșelile tehnice se plătesc cu „vârf și îndesat”.

Totul a explodat în iarna 2010–2011, când în plină iarnă, orașul a rămas fără căldură din lipsa rumegușului. Atunci am aflat cu toții că Primăria semnase contracte ce plăteau kilometrii parcurși și nu tone sau metrii cubi de rumeguș, mașinile puține care veneau cu rumeguș se învârteau prin oraș, intrând de mai multe ori la centrală, pentru a bifa curse! Prefectul de la acea vreme nu a vrut să creadă așa ceva, deși a văzut contractul. Pe fondul creșterii prețului la gigacalorie, a proastei gestionări a unor Asociații de Proprietari, dar, în egală măsură, a furnizorului de agent termic din primărie care nu s-a implicat, comform legii, în gestionarea datoriilor, acestea au crescut an de an, ajungând în această vară la peste două milioane lei (20 de miliarde lei vechi).

Atât locatarii cât și agenții economici, au lăsat plata serviciilor publice pe ultimul loc, amânând, până la incapacitate de plată, că doar merge și așa. Nu vorbim aici de marea majoritate a locatarilor. Nu. Vorbim despre cei care, cu bună știință nu plătesc, nu pentru că nu au bani, ci pentru că pur și simplu vor să „fenteze” pe toată lumea. Aceștia sunt răii-platnici pe care îi regăsim peste tot, în toată România. Nu există scară de bloc să nu aibă măcar unul. A doua categorie, care nu-i de neglijat, este cea care privește lista de cheltuieli și, dacă vecinii cu bani sunt restanțieri, atunci ei de ce să plătească.

Ultima categorie este cea a persoanelor asistate social, cu venituri extrem de mici pe care, prețurile mari nu le dau nicio șansă de a face față. Dar și aceștia, deși beneficiază de ajutoare comform OG nr. 70/2011, nu vin lunar să își plătească contribuțiile, moment în care acumularea a 2–3 luni îi duce la incapacitate de plată pe termen lung. Este mai mult decât foarte clar că, din acest moment, dacă vrem să mai avem agent termic în oraș, lucrurile nu mai pot să decurgă așa.

Actualul executiv dornean vrea să se implice mai mult și să acționeze, în primul rând, asupra mentalităților din cadrul DADP, furnizorul de energie termică din oraș. Ani de zile, încă de la început, acesta „s-a spălat pe mâini”, mințind că nu au nicio responsabilitate directă, privind datoriile acumulate, Asociațiile de Proprietari fiind singurele responsabile de aceste sume. Fals, și ultima analiză făcută, săptămâna trecută, arăta clar cum ani de zile, deși existau legi, aceștia nu le-au aplicat, în mod voit, lăsând totul în seama Asociațiilor de Proprietari.

Da, există legi care permit furnizorilor să debranșeze individual sau total de la rețeaua dintr-un condomeniu orice rău platnic. De la Legea Energiei Termice, din 2005, toate actele normatice (HG sau OG) prevăd acest lucru și mai prevăd și că furnizorul/distribuitorul are dreptul să dea în judecată proprietarii restanțieri! Dacă lucrurile ar fi decurs comform legii nu s-ar fi ajuns în această situație limită.

În acest moment, se impune elaborarea noului contract de furnizare a energiei termice, comform cu legislația în vigoare, elaborată de Autoritatea Națională de Reglementare a Prețurilor pentru Serviciile Publice încă din 2008, care să cuprindă, toate anexele legale, inclusiv Convenția Individuală, prevăzută de lege, cu clauze clare, de furnizare a agentului termic, parametrii de temperatură minimi și maximi de furnizare, dar și obligațiile de plată, condițiile de debranșare, obligativitatea consumatorului de a permite accesul la instalațiile dintr-un condomeniu, inclusiv în apartamentul proprietate pentru debranșare, efectuarea unor lucrări necesare pentru branșarea de noi abonați sau verificarea aparatelor de măsură.

Proprietarii de apartamente trebuie să înțeleagă că într-un bloc (condomeniu) există instalații pe verticală și pe orizontală, care prin modul în care sunt amplasate, fac ca funcționarea lor să depindă atât de noi, cât și de vecinii noștri, iar obligațiile sunt pentru toată lumea. Dacă nu vrem să fim deranjați de nimeni, atunci avem libertatea de a părăsi acest tip de locuință și de a căuta alte alternative.

Momentul nu trebuie ratat, nici de o parta, nici de alta, atât Asociațiile de Proprietari cât și furnizorul de energie termică, prin colaborare reală, pot îmbunătății, mult mai substanțial serviciile către locatari, scopul final al acestei acțiuni. Să sperăm că de această dată, deschiderea de care fac dovadă noii aleși din primărie, va fi una benefică pentru noi toți și agentul termic nu va mai fi inamicul public numărul unu.

2 comentarii publicate:

  1. ioan timis spune:

    conform legi distribuitorul are obligația de a furniza agentul termic in parametri normali ori ce întrerupere sau distribuire sub limitele normale se sancționează furnizori si se in pune despăgubirea beneficiarilor asa cum stiu sa încaseze penalizări si invers benificiari au drepturile lor si le vom cere de cate ori i este nevoie sa învețe ca nu sunt pusi numai sa ieri inclusiv furtu din asociați mai nou se încasează ta sa de alarma ????ce o fi asta nu stim ce domn a presedinte de la asociatia 5 ii trebuie alarma in poseta sa nu io fure cineva ori ii trebuie bani sa fure de la populație

  2. romanul spune:

    In Vatra Dornei, ori este caloriferul *caldut sau fierbinte*, valoarea facturii este aceiasi, adica, ori stai in caldura sau in *semi-caldura* pretul este acelasi, sau, ori *mananci o friptura sau doar o portie de cartofi prajiti* nota de plata este TOT aceiasi !!!, cum naiba ???. Apoi, exista niste prevederi legale, legale de *protejarea caldurii prin izolarea termica a cladirilor, implicarea primariei si a asociatiilor de proprietari, pentru realizarea documentatiei si achitarea costurilor, parte de locatari, parte de *STAT*, doar ca in Vatra Dornei … nimeni nu a auzit de asa ceva si daca a auzit … tace *malc*. Daca este sa vorbim despre *caldura*, pai sa vorbim despre tot, *producerea, distribuirea dar si protejarea caldurii, dincolo si de *obligatia achitarii costului ei*. Dar, se pare ca *vorbim doar intre NOI, pentruca pe cei *obligati de lege … nu-i intereseaza.*

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.