Nimic nou sub soare

scris de Mihai Cioată
în Editorial
20 ian. 2014
20 ian. 2014, ora 23:48

La început de an, derulezi imaginar anul în curs, ca pe un film, să vezi dacă va fi diferit față de cel precedent, și, indiferent că e vorba de viața orășelului în care trăim sau de spațiul numit România, am impresia că totul va fi la “indigo”. Au plecat turiștii după vacanța de iarnă, au venit moldovenii să se sărbătorească, își pregătesc pensionarii balul ca să ciocnească un pahar cu primarul, vin cele două weekenduri ale “Serbărilor Iernii”, cu aceeași rapsozi, vin fiert și mici, mărțișorul va scoate mai multe partide politice în stradă pentru că e an electoral, iar gecile roșii, galbene și portocalii vor împărți doamnelor câte o floare, pentru a bifa electoral, dar să și anunțe, într-un fel, primăvara care aduce o pauză de câteva luni în “războiul dornenilor cu prețul gcaloriei”, război ce nu a ținut seama de blocajul financiar al majorității celor branșați, dar nici de frustrările celor care nu beneficiază de agent termic, dar care de 10 ani își văd parte din taxe și impozite că iau drumul centralei, în loc să-și primească trotuarele, străzile, spațiile de joacă, promise de toți, fără să mai pomenim de un ștrand, un loc de agrement, o casă de cultură reabilitată, lucruri pe care nu le vom avea mulți ani de-acum încolo, și care, din diverse motive, nu au fost făcute, și nici n-au cum să fie făcute, de vreme ce dornenii au de plată până în 2032 aproape 3 miliarde pe lună, fără ca măcar să beneficieze de ceva care să le fi schimbat viața în mai bine, și care-i împiedică să aibă acces la cele enumerate mai sus, ca să nu mai vorbim de lipsa locurilor de muncă, principala cauză a depopulării unui orășel care și-a văzut industria pusă pe butuci, vândută la fier vechi, orășel care, pe tiparul trendului național, s-a trezit invadat de supermarketuri precum și de autocare care opresc în drumul spre vest, pentru a-i lua și pe o parte dintre concetățenii noștri spre locurile de muncă din Italia, Spania, Anglia sau Germania, țări din care, ca și cei rămași acasă, vor sta pe Facebook, vor mima fericirea, vor ofta după vremurile de glorie ale orășelului stațiune, visând la momentul în care se vor putea întoarce acasă, în oglindă cu visătorii liceeni care de-abia așteaptă să-și ia bac-ul, ca să poată pleca din Dorna sau chiar din țară, simțindu-se captivi într-un spațiu în care câțiva s-au îmbogățit în timp ce majoritatea a sărăcit, un spațiu în care străzile sunt pustii deoarece banii nu-ți permit să ieși din casă, și, neavând ce altceva să faci, îți “speli creierul” pe Facebook sau în fața televizorului, uitându-te la pițipoace care se mărită sau divorțează, politicieni care se hârâie, trusturi media pro și contra, o galerie pestriță de personaje care dau lecții de tot felul, într-un cuvânt: o uriașă casă de toleranță, în care aceiași oameni își arogă competențe planetare, demonstrând la unison un singur lucru: tot vechi va fi, și acest an nou…

1 comentariu publicat:

  1. Boris Feig spune:

    Bine v-ati reintors! Nu pot spune (pe limba d-voastra) decat: go! go! go!(sau pe a mea) auf! auf! auf!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.