Știrile zilei de18 ianuarie 2022

Colţul lui Alki : drama cetăţeanului turmentat

Deşi abstinent în ale alcoolului de o perioadă mai lungă decât s-ar crede, am început să mă simt precum clasicul personaj din nenea Iancu, mă simt de-a dreptul beat când vine vorba de tot ce e aia electoral. Repet, nu beau. Pentru că regim, ficat mare, stres. Nu, nici măcar o bere. Și cumva, sunt mai confuz în această perioadă decât aş fi sub vaporii de alcool, mai mult sau mai puţin rafinat.

În esenţă, făcând parte din generaţia încă tânără a electoratului, a celor cu dreptul de-a lipi ştampila pe un buletin de vot, dar şi un cârcotaş veşnic nemulţumit (sau cum îmi place mie să spun, perfecţionist, că să nu sune prea negativ), nu pot să aleg o parte când e vorba de alegeri. Sincer. Și e greu. Pentru mulţi, mai ales pentru tineri, politica e aproape un subiect tabu. Dar un tabu urât. Pot spune cu mâna pe inimă sau alte organe că aceştia au o prejudecată în tot ceea ce ţine de subiectul acesta, prejudecată care sună cam aşa: „mai dă-i încolo cu politica lor”.

De aici, tinerii se împart în câteva tabere: ăia care nici n-au habar că sunt alegeri şi au ieşit la grătar şi ăia care se duc sârguincioşi la vot. Pentru ăştia, lucrurile sunt clare. Rămân, undeva la mijloc, cei care nu ştiu ce să facă. Cei care vor fie o schimbare, ceva mai mult, mai repede, mai bun, mai ieftin, mai altfel, sau cei care, ca şi cetăţeanul turmentat, se află într-o continuă dilemă. Noi votăm? Cu cine votăm, de ce, de ce nu, suntem sau nu siguri ş.a.m.d. Cea din urmă, o tabără al cărei număr de membri creşte sporadic de la an la an, de la scrutin la scrutin. Oameni ori dezorientaţi, ori dezamăgiţi, ori apolitici.

Hai să ne înţelegem! Eu nu spun aici cu cine şi în ce fel să voteze cineva. Doamne-fereşte! Spun doar că şi eu mă număr printre cei destul de debusolaţi când e vorba de a pune ştampila, mai mult sau mai puţin valoroasă, pe buletinul de vot. Și mai mult decât atât, dacă ar putea cineva să mă îndrume în privinţa asta, ar fi binevenit. Asta pentru că nu am culoare politică. Chiar nu am, nu, nu e păcăleală. Nu e, pentru că eu nu încerc să vă vând nimic. Ba chiar, mai mult, o să şi exemplific asta.

Dacă am fi fost americani, lucrurile ar fi stat exact la fel. Nu aş fi 100% republican, pentru că cea mai mare valoare a mea nu e nicicum patriotismul; nici conservator, că oamenii nu trebuie să trăiască doar direcţionaţi şi îngrădiţi, dar nici liberal, să facă fiecare ce vrea într-o anarhie democrată. Bineînţeles, asta e o analiză foarte superficială, dar sunt ferm convins că reflectă o realitate, pentru că înţeleg problema la cel mai simplist nivel. Și nici nu ar trebui să o înţeleg mai mult, pentru că nu candidez eu în locul lui Trump.

Revenind la alegerile noastre, cele mici şi locale, dezorientarea politică e o chestiune ce se regăseşte, cum spuneam, tot mai mult în electoratul tânăr. În încercarea de a-i face să voteze pe tineri, mulţi connoisseuri le dau tinerilor argumentul 89. „Bă băiatule, fă bine şi du-te la vot, că au murit oameni, decembrie, Ceauşescu şi poporu’ blablabla”. Ăsta e argumentul prostului. Cum e la şah, mat din patru mişcări. Matul prostului. Pe moment e o strategie bună, dar se poate întoarce împotriva celui ce-o foloseşte într-o simplă secundă.

De drept, e o instigare, o încercare de a te face să te simţi subuman. Cum, să moară ăia ca să ai tu voie să votezi, şi tu să nu votezi? Cât de câine să fii? De fapt, realitatea votului e nu atât de simplă. Nu ştiu dacă votul contează ca să merg să votez. Și dacă contează şi nu mă duc? Nu sunt un bun cetăţean! Și dacă mă duc şi nu iese cum vreau eu? N-am fost degeaba?

Întrebări ce ni le punem toţi la un moment dat. Ideea e că nu contează cu cine votezi, ci dacă votezi sau nu. Afilierea sau viziunea ta politică nu au nimic de a face cu actul votului în sine. De fapt, poţi să te duci să-ţi anulezi votul. Și pentru cei ce încă nu s-au hotărât unde să pună ştampila, e poate cel mai bun sfat. Da. Sună acru.

În concluzie, lucrurile stau destul de simplu. Dacă eşti cinic, nu vota. Spune-ţi că votul tău nu contează şi nu vota. Dacă eşti idealist şi vrei o societate altfel, votează. Spune-ţi că ţi-ai făcut partea şi ai schimbat lumea. Dacă eşti indignat, du-te şi protestează.

În final, contează un singur lucru: tu, ca individ, să fii bine. Și dacă încă te simţi ca cetăţeanul turmentat, e ok. Chiar e ok. Stai liniştit. Suntem mulţi care ne întrebăm în fiecare zi „eu cu cine votez?”.

3 comentarii publicate:

  1. jeny

    adevar graita-i ,oare care candidat se daruieste cu adevarat binelui in comunitatea noastra?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.