Au mai trecut patru ani din viaţa noastră şi a micului nostru orăşel şi, inevitabil, chiar dacă nouă nu ne place, peste mai puţin de o lună va trebui să ne întâlnim din nou cu „eternii noştri candidaţi”. Deşi campania electorală oficial nu a început, încă din timpul sărbătorilor de iarnă e agitaţie mare prin toate aceste clanuri care se pretind partide.
Evenimentul nefericit din Colectiv, care, pe moment, părea că a descumpănit clasa politică, nu a avut efectul scontat de noi, naivii din stradă, care credeam că totuşi se poate schimba ceva. După sărbătorile de iarnă totul a reintrat în „normalitatea mioritică”, devenită implacabilă în cenuşiul cotidian. Fără să aibă nicio problemă, de nicio natură, toate partidele s-au lansat în „trâmbiţarea”, în toată ţara, a celor care nu vor să plece de la „butoane”, precum şi a celor care vin să-i susţină în următorii patru ani.
Spectacolul păstrează, în mare, aceleaşi clişee, eforturile de a schimba ceva „pe ici – pe colo” (Of, Nene Iancule!), registrul şi partitura fiind mai mult decât penibile. Zilnic aproape, primari înţepeniţi de 3-4 mandate pe scaune dispar de pe lista câştigătorilor siguri, săltaţi de „taifunul” DNA şi, cu toate acestea, partidele mai speră, până în ultimul moment, ca ei să fie „oamenii de bază”. Te întrebi, retoric, dacă aceşti oameni chiar nu îşi dau seama de „bubele” pe care le au şi se dau „loviţi în aripă” de DNA!
Chiar au sperat că nimeni, niciodată, nu îi v-a întreba de „şmenurile” pe care ei, cu mâna lor, le-au creat şi practicat ani de zile? Se pare că nu. Ba mai mult, nici nu vor să facă pasul înapoi, să lase o altă generaţie, cu alte viziuni, mai bine ancorată în realităţile şi tendinţele secolului XXI. În această situaţie tinerii nu au nicio şansă să-şi facă loc într-o astfel de junglă. Bunele lor intenţii, exprimate pe toate reţelele de socializare, nu îşi pot face efectul într-un astfel de „mecanism politic”, gândit anume pentru a „omorî” iniţiativa unor oameni care nu fac parte dintre „ei”.
Rezultatele se văd, din păcate, cu ochiul liber la tot pasul: nu avem infrastructură, spitale, şcoli, locuri de muncă sau, mult mai grav, proiecte adevărate pe termen scurt, mediu sau lung. Nici Vatra Dornei nu a făcut excepţie şi s-a aliniat curentului naţional, „corul dornicilor de scaune călduţe, bine plătite şi cu posibilităţi” făcându-se auzit de la Pluguşor încoace. Noi v-am dat votul „cuminţi” timp de 26 de ani, voi ce aţi făcut cu votul nostru? Este o întrebare care nu numai că este pertinentă acum, dar, mai ales, ar trebui să aducă şi un bilanţ.
Să încercăm, fără a avea pretenţia că le vom cuprinde pe toate, să creionăm un bilanţ sumar cu bune şi rele, aşa cum îl percepem noi, alegătorii. Și, pentru că timpul nu iartă, fiind deja în cel de-al treilea deceniu de la schimbarea sistemului politic, voi fi nevoit să fac acest bilanţ tot pe decade:
1990 – 1999 a fost deceniul de calvar al cetăţenilor care s-au trezit, într-o localitate de munte, cu prăbuşirea totală a sistemului termic al oraşului! De nevoie au apelat la sobe, dar acest mod de încălzire a dus la „mutilarea” blocurilor şi la apariţia hornurilor improvizate, la înnegrirea faţadelor şi la apariţia a zeci de magazii pentru depozitarea lemnelor. Mulţi dintre locuitori nici nu au mai vrut să mai audă de sistemul centralizat de căldură.
2000 – 2009 este şi perioada în care avem ce consemna. S-a construit şi pus în folosinţă Centrala termică pe rumeguş şi sistemul de distribuţie din oraş şi, cu entuziasm la momentul acela, construirea Centralei pe gaz cu cogenerare, care ar fi rezolvat definitiv problema încălzirii. Tot atunci s-a amenajat şi reabilitat parcul staţiunii. Dar, tot atunci, guvernul Năstase, în 2004, printr-o Ordonaţă de Guvern, i-a luat Primăriei Cazinoul şi a îngropat orice posibilitate de acţiune pentru renovarea şi consolidarea lui. Ambiţii politice şi orgolii personale au îngropat definitiv viitorul unei clădiri de patrimoniu, emblemă a staţiunii şi a altor vremuri cu mult mai glorioase şi mai benefice pentru aceste locuri.
2010 – 2016 este şi perioada de „cădere liberă” a staţiunii, cu nerealizări în lanţ şi îndatorarea fără precedent a administraţiei publice, cu lansarea în tot felul de proiecte fără finalitate, dar mai ales abandonarea cetăţeanului din toate punctele de vedere. Încet, încet, oraşul a căpătat o culoare cenuşie, neatractivă pentru turişti, festivalurile locale şi „serbările zăpezii”, palide încercări de a salva turismul, aducând din ce în ce mai puţini turişti dispuşi să parcurgă distanţe aşa mari pentru o ofertă atât de „subţire”.
Puţine străzi reabilitate, şoseaua de centură arată ca vai de ea, cârpită şi de proastă calitate, cu traficul greu tot prin mijlocul staţiunii, poluând fonic şi prin noxe ce a mai rămas din vechiul oraş. Mulţi vor dori să amintească şi apariţia celor trei supermarketuri, dar meritele aparţin intereselor financiare ale celor trei firme, nu intereselor locale. Fără acestea, câteva zeci de localnici nu ar fi avut la dispoziţie puţinele locuri de muncă pe care acestea le-au oferit. Pe fondul căderii totale a vechilor industrii locale (minerit, industria lemnului, lactate) forţa de muncă a migrat, staţiunea depopulându-se dramatic, fenomen în desfăşurare şi de neoprit. Cu ce altceva notabil am putea completa acest bilanţ?
Dacă mai menţionăm cei opt ani de abandonare a Centralei cu cogenerare şi neimplicarea totală a aleşilor, indiferent de rang, în finalizarea aducţiunii de gaz, avem mai mult decât o „radiografie” a marilor realizări din micul orăşel „căţărat” de orgolii pe soclul de municipiu. Privim şi auzim nedumeriţi ofertele electorale ale anului 2016, cel puţin cele deja anunţate, pentru că avem surpriza să ne întâlnim, într-o proporţie covărşitoare, cu „eternii” candidaţi! E drept că unii nu mai sunt în aceeaşi „barcă de partid” ca la alegerile trecute, dar ce mai contează că mulţi au ajuns să fie la al doilea, al treilea sau chiar al patrulea partid!
Să fie aleşi, asta contează pentru ei! Noutăţile adevărate, cele pe care le aşteptăm noi, lipsesc cu desăvârşire! Vedem de fapt o regrupare a aceloraşi actori pe liste ce parcă par „bătute în cuie”. Ici-colo, se strecoară câte un nume care pare nou, dar ai surpriza ca el să fie de fapt „aterizat” de pe o listă de la alt partid.
Și atunci, mult dorita şi trâmbiţata schimbare a clasei politice nu numai că nu există, dar se pare că, de fapt, nu se doreşte. Despre proiecte de dezvoltare pentru acest orăşel nu am auzit, până acum, pe nimeni nici măcar să schiţeze ceva, cât despre proiecte adevărate, pe hârtie, nu are rost să ne mai facem iluzii. Lipsa de idei e mare şi este oarecum normal să fie aşa, atât timp cât defilăm cu aceiaşi „actori”. Dezamăgirea care începe să-i cuprindă pe dorneni e mare!
Nu mai avem timp de promisiuni şi vorbe, am pierdut 26 de ani din viaţă, a noastră, a tuturor. Orgolii deşănţate ale unor oameni mici, puşi pe căpătuială, au „îngropat ” oraşul şi zona pentru o lungă perioadă de timp. Discursurile lor au fost şi sunt cu verbele conjugate la un viitor-optativ, prezentul nu l-au învăţat în şcoală. Noi acum avem nevoie de un oraş civilizat, acum avem nevoie de străzi, spitale, şcoli şi condiţii civilizate de viaţă. Dacă noi nu le construim acum, copiii şi nepoţii noştri nu vor avea ce să dezvolte şi să modernizeze, iar decalajul enorm pe care îl avem faţă de Europa îi vor condamna în continuare să fie „eterna generaţie de sacrificiu”!
Până pe 5 iunie mai sunt două luni. E mult, e puţin? Fiecare are măsura lui, dar toţi, la un loc, vom hotărî până când ne mai lăsăm duşi cu zăhărelul. Parcă nu mai avem timpul din anii ’90! Oare ne dăm seama de asta? Dacă da, atunci ar trebui să se vadă.
Mda, inceputul este promitator adica … *… toate aceste clanur0i care se pretind partide* !!!, mare adevar, si care, au doar interesul promovarii celor care *le promoveaza interesele si … atat, orice *starin* care ju face parte din *cecul lor de interese este exclus*. Daca tot se aduce vorba despre centrala de cogenerare …, de ce naiba nu le explicati dornenilor si adevarul *cheltuielilor ?*. La Centrala de la Radauti, costurile de productie sunt acoperite in procent de circa 30 % de pretul obtinut de pe curentul produs, restul de circa 70 % al cheltuielilor de functionare a centralei sunt suportate de … *abonatii la caldura si apa calda* ai localitatii. Iar daca vorbim despre … cladurine numite partide ..,., cu parare de rau dar, exista o celebra explicatie: * poporul care-si voteaza conducatori, oameni corupti, mincinosi si hori, nu este voictima ci complicele acestora !*. Sa fim sinceri cand aducem critici si sa aratam si vinovatii … marea masa indiferenta si drogata care nu stie pe cine voteaza ? sau, voteaza ca apoi sa se strige in gura mare ca este victima… CUI, a propriei prostii sau indiferente ?.