Leca Morariu și Iraclie Porumbescu, două personalități ale Bucovinei

scris de Ioan Abutnăriței
în Cultural
7 apr. 2016
7 apr. 2016, ora 12:53

Leca Morariu, reputat profesor universitar și comentator al fenomenului literar, în același timp un virtuoz al violoncelului și cunoscător impecabil al clasicilor muzicii culte românești și internaționale. Provine dintr-o familie care nu era menită, prin naștere, prin antecesori, unor fapte deosebite, ieșirii din rândurile cetățenilor obișnuiți ai Bucovinei. Cu alte cuvinte, familia Morariu nu era purtătoarea grelelor responsabilități ale unui nume aristocratic, impus de secole în conștiința tuturor, ci era doar reprezentanta tipică a unui fenomen firesc pentru o zonă cum a fost Bucovina ocupată, ruptă de la matca Moldovei, ruptă în bună măsură, de spițele boierești tradiționale.

În momentul în care din marea boierime mai rămânea în Bucovina doar un Vasile Balș, când din cea de rangul doi se exprimau public doar Hurmuzăcheștii, era firesc să apară pe firmament figuri noi, figuri proaspete, provenite din pătura cu cea mai mare greutate la populație, pătura preoțească. Dacă printre ei s-au găsit și oameni cu adâncă înțelegere nu numai a menirii lor duhovnicești, ci și a celei naționale, atunci a fost foarte ușor să iasă în evidență, să se impună, să ajungă să fie pomeniți.

În cazul familiei Morariu, pot considera că punctul de plecare, de pornire al ascensiunii a fost cel ce urma să devină mai târziu mitropolitul Silvestru. În momentul în care acesta tipărea manuale pentru uzul școlilor din Bucovina, Constantin Morariu Andrievici și Artemie Berariu Ieremievici de abia se formau, iar Vasile și cu celalalt Constantin Murariu de-abia se nășteau.

Pe urma înaintașului, a lui Samuil Silvestru, mlădițele fragede ale trunchiului morărean s-au putut dezvolta în voie, pentru a ajunge până la acea situație de la sfârșitul secolului, în care patru dintre ei erau implicați în aproape tot ce înseamnă fenomen cultural în Bucovina. „După familia Hurmuzăcheștilor… familia Murariu Andrievici este cea de-a doua care se remarcă prin numărul mare de cărturari și prin rolul relativ însemnat ce-l joacă în cultura românească din Bucovina, din a doua jumătate a veacului al XIX-lea și până târziu, în perioada integrării acestui teritoriu la statul român”, constată un avizat cunoscător al istoriei Bucovinei în ansamblul ei.

Unele date biografice

Leca Morariu s-a născut la 13 iulie 1888, în Cernăuți, unde tatăl său, Constantin, era preot la Biserica Sf. Paraschiva. Primele două clase primare le urmează în Cernăuți între 1894 și 1896 și având la îndemână elemente culturale de bază ale bibliotecii moșului său, profesorul Constantin Morariu Andrievici, rămasă moștenire. Mutarea forțată a părintelui Constantin la Pătrăuți pe Suceava, în vara anului 1896, pentru a-l depărta de mișcarea națională a Cernăuțului, pe care o influența, îl face și pe Alexandru Morariu (Leca) să devină școlar la Suceava, între anii 1896 și 1898.

istoric_abutnaritei

Odată cu intrarea la liceu, trecem și pe domeniul informațiilor sigure, clare, oficiale. În toamna anului 1898, tânărul Murariu Alexandru este înscris în clasa I de liceu la Suceava. Din fișa matricolă aflăm că diriginte i-a fost dr. G. Mihuță (profesor de română, germană și latină), alți profesori a avut pe Simion Florea Marian (religie), Samuil Isopescu (geografie, istorie și caligrafie), I. Teleagă (matematică), Constantin Procopovici (științe naturale și muzică).

Ciclul superior de liceu aduce câteva schimbări: Leca figura în clasa românilor, avându-i colegi pe Ion Grămadă, Dimitrie Marmeliuc, Eusebie Popovici fiindu-i diriginte. La 19 iunie 1906, trece bacalaureatul cu excelent la română, laudabil la religie și purtare, satisfăcător la greacă, latină și științele naturale, suficient la germană, istorie, geografie, matematică și fizică.

Între anii 1906 și 1911, urmează cursurile universitare la Cernăuți, cu o întrerupere de un an, ca student la litere sub directa îndrumare a lui Sextil Pușcariu. Chiar din primul an de studenție intră în Societatea Academică Junimea de veche tradiție, urmașa Arboroasei. În anul 1908 era încă în societate, iar fratele său Aurel era președintele acestei societăți.

Înaintea izbucnirii Primului Război Mondial, proaspătul absolvent ajunge profesor la liceul din Gura Humorului. Războiul mondial, la care participă până în primăvara anului 1919, îi duc pașii și în capitala Imperiului Austriac, unde, printre altele, achiziționează violoncelul lui Ciprian Porumbescu, proprietate a Societății “România Jună”, scos la licitație de guvernul austriac.

Revenit din război, încă tânărul Leca își susține doctoratul la Cluj, sub conducerea savantului Sextil Pușcariu, cu o teză despre morfologia verbului predicativ român, după care ocupă o catedră în cadrul Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți, susținând cursuri despre folclor, Mihai Eminescu și pagini din literatura Bucovinei.

În timp, va fi secretar de redacție la Junimea Literară, va edita câteva reviste proprii, va fi director al Teatrului Național din Cernăuți, președinte al Societății ”Armonia”, decan și prodecan, director al Institutului de literatură, filologie, istorie, etnografie și folclor, activ publicist, conferențiar și activist cultural al epocii.

În anul 1924 se înscrie la proaspătul Conservator din Cernăuți, studiază violoncelul și teoria solfegiului, absolvind în anul 1925, anul al III-lea.

Despre Iraclie Porumbescu

Ca profesor universitar, în cadrul tematicii generale privind literatura bucovineană, un amplu capitol îl dedică lui Iraclie Porumbescu, figură literară principală a mijlocului de veac al XX-lea. Intens mediatizat de profesor atât la catedră, cât și în paginile presei sau prin conferințe de popularizare (una chiar din 15 februarie 1914: Iraclie Porumbescu, precursorul prozei bucovinene). Apoi atenția sa se îndreaptă asupra creației poetice a deschizătorului de drum, iar în final scoate o broșură ”Iraclie Porumbescu” (1823-1896) cu toate articolele scrise despre acesta ca poet, prozator, aspecte sociale din Bucovina.

Referindu-se pe larg la creația în proză, Leca Morariu descoperă în scrierile lui Iraclie Porumbescu un pronunțat talent de povestitor, sfătos cronicar și cel de veritabil umor. După ce îl mediatizează insistent prin intermediul cursurilor universitare, presă, conferințe publice de popularizare, Leca Morariu își dedică ultimii ani ai vieții unei impresionante monografii: Iraclie și Ciprian Porumbescu, de 1300 de pagini dactilografiate, aici își dă profesorul întreaga măsură a capacităților, reușind să nuanțeze opera pe baza elementelor biografice și, pe drumul invers, să clarifice aspecte din viața autorului cu ajutorul amintirilor literare.

Analizele și opiniile lui Leca Murariu în cazul Iraclie Porumbescu sunt validate de posteritate în cvasi-totalitate. În încheiere, fac precizarea că în anul 2014 a apărut volumul I ”Iraclie și Ciprian Porumbescu”, iar în anul 2015 a apărut cel de-al doilea volum prin grija doamnei doctor Constanța Cristescu din Vatra Dornei, consultant artistic la Centrul Cultural ”Bucovina” din Suceava și cu finanțarea Consiliului Județean Suceava. În baza aceluiași program am fost asigurat că și în anul 2016 va apărea un volum.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.