Fluizii Roji. Tot pe baricade.

scris de Fluizii Roji
27 sept. 2014
27 sept. 2014, ora 9:02

La paștele cailor, monșer!

Întorși recent din Elveția, niște prieteni ne-au povestit cum au ajuns să se întrebe și ei, cum se întreba ardeleanul la Grădina Zoologică în fața girafei: e posibil să existe așa ceva în realitate? Monșerii se minunau cum se destresează elvețiencele după o zi de muncă. Ei bine, pun șaua pe cal, încalecă și pleacă la plimbare pe străzile nevrotic de curate ale cartierelor în care viețuiesc. Este o îndeletnicire rezervată domnițelor, pesemne bărbații sunt la golf, la o terasă sau în vreo cameră de hotel sau cu vreo amantă.

Oricum, nimic nu le-ar putea strica starea de bine. Călaresc pe cel mai frumos animal posibil, la care sunt acordate, armonios și în tăcere, într-un tot în care fiecare pare să știe ce vrea și ce simte celălalt, într-un fel, exact opusul a ceea ce au acasă. Nu doar femeile au încălecat un cal, și au simțit între picioare… perfecțiunea.

pg8FluiziiRoji

Știm cu toții emoția și vibrația pe care ți le pot transmite calul, însă nu știm cum ar fi să le vedem pe ale noastre doamne, călare, într-un orășel în care lumea de o anumită condiție ezită să încalece chiar și o bicicletă? Riscul cel mare l-ar reprezenta străzile pe care s-ar plimba, caii putând să facă entorse din cauza gropilor sau să-și piardă călăreții, dacă o haită de câini ar începe să-i fugărească. Ce să mai zicem de miștoul pe care l-ar face “sexul puternic” la asemenea priveliște, obișnuiți mai degrabă să vadă vaci care umblă libere prin stațiune și nu femei călare pe un animal care-i complexează. În concluzie, mai bifăm o îndeletnicire a oamenilor civilizați, de care n-o s-avem parte până când și ultimul șoim al patriei socialiste n-o să-și dea duhul, iar românașii născuți în libertate o să perceapă firescul în nefirescul de azi…

La noi, scaunul cu 4 picioare are doar 3

“Cine scoate sabia, de sabie va pieri”, zice vorba biblică. Adică, tradus în limbaj politic, cine e numit politic, de politic va fi schimbat. Da, asta o știu și cei din “clasa zero”, numai că până acum, politrucii, odată cu câștigarea alegerilor, schimbau directorii de școli puși de alții, cu ai lor, și nu pe ai lor cu alții. Asta până când pesediștii au schimbat-o pe Jenica Romanică, adjuncta lor, cu un… neutru, adică cu Ciprian Vrânceanu.

Mai mult ca sigur că acesta n-a jurat credință PSD-ului, iar dacă a făcut-o, și-a încrucișat degetele pe sub masă, adică “nu se pune”. Ce-o fi fost în inima lui Tirel Romanică, consilier și tovarăș politic al lui Roman Boca, acesta din urmă supranumit și “Nașul” directorilor de școli, când și-a văzut nevasta dată jos din funcție? Păi exact ce-a fost în inima lui Drăgan Adrian, un alt politruc, care se ruga de deputatul Pardău prin parcarea de la stadion, să-i pună soția directoare la aceeași instituție, rugăciuni nefinalizate, cu singura diferență că dom’ Tirel și-a văzut de treaba lui, nefăcând niciun fel de intervenție, nici pentru menținere, nici pentru avansare.

Cu siguranță că Roman Boca l-a sunat pe cel ce i-a fost tovarăș încă de pe vremea când Huțanu era șef de partid (așa cum Putin l-a sunat pe Obama, după ce-a fost doborât avionul), spunându-i că nu are niciun amestec și că el nu face “trafic de influență”. Adică, dom’ inspector, de la înălțimea funcției sale de la județ, aruncă o privire spre Dorna, apoi decretă: “Cam scârțâie treaba în echipa aia!”. Și, astfel, un adjunct bun fu schimbat cu un adjunct bun! Foarte tare! Oricum, o schimbare e, și anume că pentru prima dată avem un cuplu de bărbați și nu unul mixt sau de femei.

Liceul va respira masculinitate, iar doamnele mai iau o pauză până când va pierde Victor Viorel Ponta alegerile, iar bătăliile pentru direcțiuni vor fi relansate. Schimbare, de data asta de dragul primăriței, se pare, s-a făcut și la Iacobeni, unde s-a stabilit și un record mondial: o educatoare a ajuns directoarea unui liceu tehnologic (!?). CV-ul o fi fost cu siguranță cel care a făcut diferența și nu politica de tip “ciocu-n creștetul” parlamentarilor, nechiforilor și, în final, al inspectorului, căruia nu i-a mai rămas decât să cedeze. Cum rămâne cu domnu’ Marius, directorul mazilit, care-și făcu treaba foarte bine un an de zile?

S-a trezit bietul de el pe-o listă a directorilor schimbați pe motiv de “management defectuos”, dar și cu bârfe, zvonuri și intoxicări, de care nici nu are unde să se apere. Mulți dintre directorii “defectuoși” sunt pe funcții, bine-mersi! Din ce știm, Mariusică al nostru se face vinovat de un singur lucru, și anume acela de a fi constatat la preluarea mandatului, că plouă în școală, deși se cheltuise un miliard pentru acoperiș. Nu mai bine nu constata? Cam așa stau lucrurile în învățământ, iar până nu vor fi aduși oameni din afara sistemului, pe post de manageri, vom fi ca vacile nevrozate de pe vremea lui nea Nicu, care de foame ajunseseră să se deteste între ele și, în consecință, să dea lapte puțin, în timp ce în Elveția n-au timp să gândească, fiindcă sunt tot timpul cu gura plină, iar ugerele stau să crape.

Fluizii Roji, inspectori de moravuri ușoare, nenumiți politic!
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.